Fostul capitan Gheorghe Atudoroaie, membru al "Grupei operative pentru coordonarea activitatilor de identificare a autorului si prevenirea unor noi aparitii a inscrisurilor dusmanoase", condusa de colonelul Constantin Hulubas, comandantul Securitatii, a avut o ascensiune notabila in aparatul politiei politice comuniste. S-a remarcat, in Cazul Panoul, prin operativitatea cu care a furnizat de la toate intreprinderile aflate in supraveghere mii si mii de probe grafologice pentru identificarea autorului.
Nu a mai avut niciun rol, dupa ce Mugur Calinescu a fost prins, in investigarea sau supravegherea lui. La revolutie, in decembrie 1989, era adjunct al sefului Inspectoratului Judetean de Securitate Timis, Radu Tinu. Atudoroaie a fost inculpat in procesul celor care au ordonat si executat masacrele de la Timisoara incepand cu 17 decembrie 1989, alaturi de capii Partidului si Securitatii din oras. Desi in rechizitoriul Procuraturii era acuzat incluisv ca a impartit subalternilor sai de la unitatea speciala de lupta antiterorista 43 de pistoale-mitraliera, a fost achitat in 1991. Reabilitat deci in fata noilor autoritati, a fost numit de Virgil Magureanu sef la SRI Iasi, Serviciul Roman de Informatii considerand "expertiza" sa "antiterorista", in conditiile izbucnirii razboiului din Transnistria.
A avut o evolutie ascendenta in SRI, fiind promovat la comanda Diviziunii E, de "protectie" a cadrelor, serviciul intern de contrainformatii, dupa care, in 1997, a fost din nou avansat, in calitate de coordonator al Centrului Operativ Zonal SRI Timis. Dar protestele asociatiilor victimelor si revolutionarilor timisoreni l-au determinat pe directorul SRI Costin Georgescu sa-i retraga aceasta numire, dupa ce initial acesta incercase sa-l apere. In 2001, a fost "reactivat" ca om de incredere al consilierului prezidential Ioan Talpes, fiind consilierul lui pentru servicii secrete, si a fost ridicat la gradul de general in anul 2004. Trecut in rezerva, a devenit in zilele noastre un "respectabil afacerist", omul de incredere al miliardarului iesean Iulian Dascalu, patronul retelei Julius Mall, fiind directorul firmei la Timisoara si coordonatorul afacerilor Julius Mall in Banat.
Un alt ofiter implicat in cercetarile care au pus pe jar Securitatea in toamna anului 1981, capitanul Dan Stancescu, apare in documentele din acea vreme in functia de sef al compartimentului USLA de la Securitatea Botosani. Nu a facut parte din "grupa operativa" constituita la nivelul conducerii inspectoratului, dar, prin planul de masuri, a fost implicat in lamurirea situatiei unora dintre suspectii care apareau dupa analizele grafologice. Nu a avut insa nici un rol in anchetarea sau supravegherea lui Mugur Calinescu, asa cum reiese din dosarul de urmarire informativa "Elevul". Dupa anul 2000, s-a "reprofilat" si a ajuns director executiv al Directiei de Munca si Solidaritate Sociala Botosani. Dezvaluiri de presa care au scos in evidenta intr-un mod exagerat rolul sau in Cazul Panoul l-au determinat pe Cristian Roman, prefectul de Botosani, fost coleg de clasa cu Mugur Calinescu in anii liceului, sa ia masuri pentru inlocuirea sa din functie.
Stirea ca atare a trecerii lui "pe linie moarta" a scos la iveala mai multe dezvaluiri cu privire la vremurile apuse in care Stancescu lucra in Securitate. Una dintre relatari a atras atentia presei locale si merita reluata aici.
La sfarsitul anilor '60 si inceputul anilor '70, una dintre cele mai cunoscute familii botosanene era familia Mamaischi, sotia Maria si sotul Grigore fiind socotiti printre oamenii bogati si influenti ai orasului. Maria Mamaischi i-a relatat unui jurnalist o poveste tulburatoare, care il are drept protagonist pe fostul ofiter de securitate Dan Stancescu. Grigore Mamaischi isi datora bunastarea functiei sale de receptioner la Industria Carnii. Pe atunci, Dan Stancescu abia isi facuse debutul in Securitate. Maria Mamaischi si-l aminteste "tot timpul imbracat in civil, in costum gri", bine cunoscuta uniforma a "baietilor cu ochii albastri". Locuia inca cu parintii, era si student la Iasi si se pregatea de insuratoare. "Intr-o zi vine Grigore cu el acasa si mi-l prezinta ca pe viitorul nostru fin. Il stiam din vedere si auzisem ca-i baiat bun, asa ca nu l-am putut refuza, mai ales ca era si fiul vecinului. In scurt timp ne-am imprietenit la catarama, relatiile dintre noi strangandu-se si mai mult dupa nunta, cand am plecat impreuna la mare. In perioada aceea, nici el si nici sotia sa nu o duceau prea bine cu banii, asa ca Grigore ii mai dadea periodic cate 500-600 de lei, care erau ceva bani pe vremea aia. Ba mai mult, sotiei sale, Rodica, chiar eu i-am cumparat o rochie si niste bijuterii. De la o vreme am vazut eu ca devenisera cam invidiosi si nici nu aveau cum sa nu fie, ca noi, pe vremea aceea, aveam 54 de stupi, 4 porci, pasari si doua vaci in grajd. La scurt timp dupa ce Rodica a ramas gravida, pentru noi au inceput problemele", povesteste Maria Mamaischi. Pe scurt, Grigore a fost denuntat printr-o "anonima" si a facut obiectul unor indelungi anchete. "Erau specificate o serie de amanunte pe care nu avea cine sa le stie: ce s-a servit la masa respectiva, ce s-a vorbit despre Ceausescu, ce bancuri s-au spus, iar numitorul comun care lega toate aceste informatii era prezenta finului nostru (Dan Stancescu - n.n.) la toate aceste mese sau reuniuni. Mai tarziu, am aflat ca toate anonimele sunt fabricate de dansul si ca pentru acele informatii a fost avansat in grad", sustine Maria Mamaischi.
Pe fondul acestor necazuri, Grigore s-a imbolnavit de diabet, ceea ce nu a avut darul sa-l scape de arestare, cum nu au facut-o nici "prietenii" sai influenti. "Nu cred ca l-au batut, dar l-au terorizat fizic si psihic. Dan Stancescu nu a mai dat ochii cu el, dar in spatele intregii situatii se ghicea prezenta sa, prin multitudinea de intrebari si de amanunte prezentate de anchetatori. Pana la urma a recunoscut ca aveam in casa aur si nu era deloc putin, sa fi fost vreo opt sute de grame, asa ca au venit militienii acasa si l-au confiscat. Degeaba am explicat ca aurul il aveam ca mostenire de la mama mea, care fusese cununata de boierul mosiei, au luat totul". Grigore Mamaischi a fost condamnat in doua dosare - pentru aurul nedeclarat si pentru venituri ilicite la doi, respectiv sapte ani de inchisoare. A fost in cele din urma gratiat in 1985, dar detentia si decaderea sa i-au atras sfarsitul.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
