La controlul valizei, ii gasise unui soldat mic cu nasul mare o carte care se numea Critica ratiunii pure, iar apoi il raportase ca-si batea joc de tunurile Skoda din dotare. Isi amintea inca, incantat, cum se facuse la invatamantul politico-ideologic "prelucrarea" asupra pericolului pe care-l reprezenta cerneala de ziar pentru gaura curului si cum amaratul ala luase cinspe zile de carcera, iar el, care se dovedise aparator si nu critic al ratiunii, mai luase o tresa si devenise de-a binelea sergent. Numai ca la Scoala de Securitate picase examenul medical, fiind gasit cu inima slaba, asa ca i se zisese atunci: "Tovarase, dumneata ne poti ajuta si altfel".
Acum, Olaru Frumosu, instructorul de atelier de la Liceul A.T. Laurian din Botosani, rezident al Securitatii, il privea pe baietelul brunet, cu ochi negri si mari.
"Deci asta e...", gandi tovarasul Frumosu, scrutandu-l pe Mugur Calinescu, pustiul din fata sa. "Mucosu', cat i-a tinut pe jar cu inscriptiile sale pe tovarasii de la Securitate!" Rezidentul primise misiune sa afle "tot ce misca" in legatura cu elevul. Locotenentul Sarbu ii trasase sarcina clar: "Vezi, pune-ti toti colaboratorii la lucru!".
Acum, putea sa afle el insusi cate ceva - baiatul venise la el impreuna cu un coleg, Anghel, sa-i ceara niste bucati de lemn strunjite, ca sa-si puna cozi la un set de surubelnite. I le daduse, in vreme ce-l descususe savant: "Ce-ai patit, ma? Ce ti-a facutara astia?". "N-a avut ce", il imita copilul in agramatisme. "Am recunoscut io tot; dar mai rau imi pare ca am fost tradat de prieteni. Am invatat sa nu mai am incredere in nimeni. Cand esti inconjurat de lasi, nu poti sa faci nimic." In vreme ce Mugur vorbea, Frumosu reciti in nota informativa catre Securitate urmatoarele cuvinte: "Sursa atrage atentia ca si elevul Anghel Eugen a comentat la orele de atelier emisiunile de la Europa libera. Parintii sai lucreaza la magazinul de articole de langa PECO si sursa i-a auzit si pe ei comentand in cateva ocazii. In anul scolar trecut, elevul Anghel a plecat doua saptamani din timpul practicii de atelier cu parintii la o statiune (Felix), iar cele peste 70 de absente le-a motivat dirigintele Moraru, in schimbul unui cadou substantial".
Nu numai Mugur Calinescu era urmarit pas cu pas de catre Securitate, ci si prietenii sai apropiati. Chemati de la ore pe rand in 20 octombrie 1981 intr-o sala de clasa goala, colegii Andriescu Dan, Vaisser Emanuel si Cornel Grigoriciuc au fost pusi sa dea declaratii in legatura cu tot ce discutasera si stiau despre inscriptiile facute de prietenul lor cu creta pe zidurile orasului. Mugur ii povestise lui Cornel, inainte de a fi prins, ca el scrisese toate acele cuvinte care alertasera Securitatea si partidul si alimentasera sute de ceasuri de discutii purtate in soapta de locuitorii din urbe. Caci asa ceva nu se mai pomenise la Botosani. Dar el, Grigoriciuc Cornel, nu l-a crezut, nici macar atunci cand i-a spus sa vina seara la el, dupa ora zece, imbracat in trening, ca sa poata spune ca merg sa alerge impreuna; atunci, va vedea el. Dar pe Cornel nu-l lasau parintii afara atat de tarziu, astfel ca a ramas neincrezator si, probabil, a scapat astfel de acuzatia de a fi fost complicele unui instigator periculos. Caci Mugur Calinescu era privit de toti ca o fiinta de pe alta lume. Asupra lui, asa cum ii marturisise lui nea' Frumosu, coborase anatema singuratatii.
La fel de singur se simti acest copil si in acea dimineata de 20 octombrie 1981 cand cei trei colegi, chemati pe rand in sala de clasa pustie, se lepadara tulburati de vechea prietenie. El insusi fusese convocat din nou la Securitate si luat la intrebari. Dupa care se asternuse pe scris, citet: "Ideile si sentimentele exprimate de mine prin repetatele inscriptii au drept cauza ascultarea unor emisiuni ale postului de radio Europa libera, de unde am insusit parerile si exprimarea privind realitatile sociale, politice si economice din tara noastra. Pe unele care priveau lipsa unor alimente, statul la cozi, le-am confruntat cu ceea ce se intampla in oras si le-am gasit ca corespund realitatii (...). Am avut impresia ca daca la Europa libera se sustinea ca nu se spune adevarul in tara la noi, prin ceea ce am facut adevarul iesea la lumina. Atunci cand am scris, desi nu ma pregateam in mod special cu nimic, prin continut consideram inscriptiile ca fiind necesare. Nu stiu cat de eficiente, dar cred ca si oportune. Uneori am incercat sentimentul de frica cand am executat inscriptiile, alteori nu; lucram cu o oarecare infrigurare, cu teama de a nu fi descoperit.
In acelasi timp, trebuia sa scriu un cuvant si sa ma uit in stanga si in dreapta. Nu pot sa precizez daca, in situatia in care organul de securitate nu m-ar fi surprins, as mai fi continuat sa fac inscriptii. In ideea pe care o aveam, voiam sa aduc la cunostinta opiniei publice adevarul, acel adevar pe care il intelegeam eu atunci". Citindu-i declaratia, in acea zi de 20 octombrie a anului 1981, colonelul Boboc isi pierduse din nou cumpatul si, odata cu acesta, coordonarea dosarului de urmarire informativa "Elevul". Simtise nevoia sa-l ia pe Mugur Calinescu la palme.
Cateva ceasuri mai tarziu, maiorul de la Serviciul Tehnic care inregistra toate convorbirile din apartamentul de pe strada Marchian, bloc A4, scara B, apartament 21, consemneaza faptul ca mama, Rodica, isi intreaba fiul: "Unde te-a lovit, sa vad si eu...!". Obosit de cele intamplate peste zi, acesta vrea doar sa doarma. In vis nu mai e singur, este din nou la pescuit cu Vaisser, Andriescu si Grigoriciuc, desi nici acolo, pe malul raului, nu scapa de buzele largi si subtiri ale colonelului Boboc, care se ivesc cand si cand din apa, incolacindu-l ca niste serpi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
