Ziarul de Duminică

Pe străzile Parisului/ de Rodica Grigore

Pe străzile Parisului/ de Rodica Grigore

Autor: Rodica Grigore

28.02.2013, 23:55 197

"pe umeri car norii care şi-au pierdut suflul

îi duc şi eu unde pot

la capătul oraşului pe malul râului..."

(Constantin Abăluţă, Picătura de apă, 2)

Ce se întâmplă atunci când străzile unui mare oraş sunt populate cu apariţii stranii, desprinse parcă din universul viselor? Şi ce se întâmplă când acestea au parte de şi mai stranii peripeţii, ori, dimpotrivă, sunt privite cu o completă indiferenţă de către puţinii sau mai mulţii trecători? Pornind, implicit, de la aceste întrebări, dar fără să-şi propună să răspundă la ele, ci, dimpotrivă, încercând să-şi provoace cititorul să găsească singur explicaţii sau, mai adesea, să-l determine să-şi pună noi şi noi întrebări, Constantin Abăluţă face din recenta sa carte, Péripéties quasi-imaginaires dans les rues de Paris, nu un ghid de promenadă prin capitala Franţei şi cu atât mai puţin un inventar al locurilor considerate frumoase de pliantele turistice. Ci, dimpotrivă, oferă celor care ştiu şi vor să depăşească graniţele discursurilor publicitare o călătorie printr-un Paris mai puţin cunoscut. Şi care, la o lectură atentă, se dovedeşte plin la tot pasul de aventuri - sau, dacă nu, măcar de potenţiale peripeţii. Cvasi-imaginare, după cum le numeşte autorul însuşi.

Apărut în anul 2012, la Paris (Éditions du Cygne, colecţia Poésie francophone),volumul acesta cuprinde o excelentă proză poetică al cărei scop principal, chiar dacă nu neapărat şi declarat astfel la nivel discursiv, este acela de a oferi o imagine globală a Oraşului-Lumină, prin intermediul unui demers fragmentar-minimalist, punctat de accentele unei viziuni onirice extrem de convingătoare şi de bine configurate. Desigur, orice oraş poate fi perceput şi cunoscut mai cu seamă ţinând seama de legăturile care se stabilesc între lumină şi sunet, cuvânt şi imagine, între banalul cotidian şi acea fărâmă de extraordinar identificabilă, dacă e căutată cu răbdare, în cele mai obişnuite întâmplări, întâlniri sau replici.

Aparent şi la prima vedere, autorul realizează un soi de catalog al străzilor pariziene, pe care dă senzaţia că le inventariază cu luare aminte (şi le prezintă în ordine alfabetică, de la rue de l'Abbaye şi rue des Abbesses sau rue de Babylone, până la rue de l'Harmonie sau rue Harpignies), doar pentru ca imediat să distrugă această primă impresie cu ajutorul unor procedee extrem de elaborate, menite a complica mult prea evidenta ordine şi organizare spaţială pe care textul mai degrabă le mimează decât le exprimă. Compus din numeroase fragmente, fiecare fiind câte un veritabil poem în proză, textul de faţă construieşte în felul său imaginea Parisului, însă nicidecum portretul său robot. Căci inventarul străzilor e punctat de întâmplări, rememorări, secevenţe văzute, întrevăzute ori imaginate, de natură a configura o atmosferă de neuitat, iar aici registrul scriitorului se diversifică, preocupările sale mergând de la capacitatea de a observa şi de a înregistra amănunte burleşti, ori, dimpotrivă, de a surprinde şi de a exprima momente lirice pe care le combină, ca într-un joc în care cititorul nu are altă şansă decât să se lase prins, cu elemente ludice ori cu fragmente ce tind spre fantasticul cotidian. Figurile umane care îşi fac loc în acest univers sunt, prin urmare, fie fantomatice, fie pregnante, desprinse, parcă, din proza lui Samuel Beckett sau, dimpotrivă, din scrierile de atmosferă ale lui Patrick Modiano, autori din a căror operă, în paranteză fie spus, Abăluţă a tradus texte reprezentative. Parisul, cu străzile sale şi cu întreaga sa mitologie urbană, apare, în această carte, drept un veritabil spaţiu menit a mijloci călătoriile, iar nu simplele deplasări, câtă vreme cititorul însuşi, la capătul lecturii, mai degrabă îşi aminteşte decât contemplă detaliile pur exterioare, reluând parcă, chiar dacă în alt sens, un vers al lui Constantin Abăluţă din poemul Picătura de apă: "Fericiţi cei ce bat străzile fără nici un gând..." Actul rememorării, determinat de cele văzute iar ulterior relatate, de cruzimea sau, dimpotrivă, de indiferenţa umană în faţa unor întâmplări doar aparent imaginare, are darul de a ne face să medităm chiar şi asupra acelor aspecte ale vieţii pe care ar fi mai simplu ori mai convenabil, cel puţin uneori, să le trecem cu vederea.

Recenta carte a lui Constantin Abăluţă este, aşadar, nu doar un text care trebuie (re)citit cu grijă şi fără grabă, ci şi o creaţie care îşi propune - şi reuşeşte pe de-a-ntregul! - să provoace în sufletul cititorului nevoia de a călători. Desigur, dincolo de suprafaţa lucrurilor, urmând traseele cvasi-imaginare (ca şi imaginare!) propuse de autor. Iar drumul va duce, fără îndoială, nu doar spre descifrarea semnificaţiilor aventurilor mai mult sau mai puţin spectaculoase petrecute pe străzile oraşului, fie acesta şi Parisul. Ci şi spre descoperirea de sine.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO