Ziarul de Duminică

Pe vremea când aveam tot timpul înaintea noastră/ de Ziarul de duminică

Galerie foto

Galerie foto

Autor: Ziarul de Duminica

10.12.2015, 23:54 68

Ion Bulei

Oameni... şi „chestiuni” de acum un veac

Editura Tritonic

Profesorul de istorie şi diplomatul Ion Bulei, laureat al mai multor poremii (Academia Română, Uniunea Scriitorilor, revista Magazin istoric) pentru scrierile sale publică un nou volum despre oameni şi fapte de acum un veac. Mare parte din textele închise între copertele noului volum au apărut iniţial în „Ziarul de duminică”. Iată cum îşi explică istoricul noul volum, într-un texte premergător intitulat „Avem tot timpul înaintea noastra...”:

„Cuvintele cu care începem această nouă carte sunt spuse de regele Carol I lui Take lonescu în noiembrie 1901. Voiau să însemne că nerăbdarea oamenilor politici în a-i vedea odată pe toţi românii adunaţi într-un stat al lor nu era justificată. Fiindcă timpul lucra pentru români, credea regele Carol I la începutul veacului XX. Şi nu era nevoie de nicio grabă. Oare aşa să fi fost? Mergând în câteva medii ale societăţii româ­neşti de atunci încercăm să dăm un răspuns. Ne oprim cu cercetarea noastră în Vechiul Regat. Dar nu-i vom uita pe românii cuprinşi în imperiile Habsburgilor, Romanovilor şi Otomanilor, a căror istorie în acei ani va fi obiectul unui nou volum. Aşadar, când toate popoarele îşi căutau locul lor pe harta lumii, ce lâceau românii? Printre ideile şi oamenii care le dădeau viaţă în anii de început ai veacului 20 căutăm un răspuns. Spre deosebire de alte scrieri ale noastre, în aceasta de acum lăsăm mai mult să se manifeste personajele făuritoa­re de istorie cu care ne întreţinem. Simplă tentativă de schim­bare stilistică. Dar sunt personajele alese de noi personaje is­torice? Făptuiesc ele istorie? În definitiv, ce înţelegem noi prin fapt istoric? O schemă de filosofie a istoriei, ca aceea trasată de Hegel, simplifica drastic lucrurile. Pentru filosoful german ar fi trebuit să tragem o linie între faptele accidentale şi cele necesare. Evident, numai faptele necesare erau fapte istorice. Kant a abandonat această schemă. Şi nu numai el. Pentru cei mai mulţi urmaşi ai lui Hegel nu există fapte istorice, ci nu­mai fenomene istorice, şi doar ele sunt obiect al experienţei istorice. O experienţă care presupune o operă şi un interpret, cum bine observa cercetătorul italian M. Mastrogregori. Sau cum o făcuse încă din 1906 M. Bloch, constatând că înlocui­rea unui fapt istoric cu un fenomen istoric presupunea şi un observator care să facă distincţia. Şi acela nu putea fi decât istoricul. Adică cercetătorul care să construiască modele şti­inţifice de analiză, fără de care experienţa istorică nu există. Astfel de modele au şi construit M. Bloch şi L. Febvre. Ce observăm în zilele noastre e dizolvarea faptului istoric în ace­la de experienţă istoriografică, iar conceptul de document in acela de mărturie, de urmă. Suntem sau nu de acord, istoric pare să fie totul, tot ceea ce ni se întâmplă. Şi, desigur, ceea ce e consemnat. în paginile acestui volum sunt surprinse tot felul de fapte, de întâmplări, de oameni, de idei care ni s-au revelat de-a lungul unei cercetări printre manuscrisele aflate la Biblioteca Academiei Române. Prezenţa unora sau a altora dintre aceste elemente e aleatorie. Istoricul a dorit să fie doar un observator.”

 

Silvia Constantinescu

România

Oameni şi idei

1992-2014

Partea 1 şi Partea 2

Curierul românesc, Silvia & Octavian Főrlag

Volumul cuprinde o parte din interviurile realizate de autoare cu persoane marcante ale vieţii sociale, politice şi culturale române, între 1992 şi 2014 şi publicate în Curierul românesc. Toate împreună vorbesc despre viaţa din România din această perioadă, despre planurile, speranţele şi dezamăgirile românilor.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO