Perenitatea mitocanului cazon - GALERIE FOTO

2 sep 2010 Autor: Calin Hentea

Vezi galeria foto Perenitatea mitocanului cazon

Mitocanul cazon este un mitocan la fel ca toţi ceilalţi, dar care, în plus faţă de varianta civilă, poartă uniformă şi beneficiază de ordine şi regulamente militare. În armată el îşi găseşte mediul ideal de viaţă, prosperitate şi satisfactie. Corecţiile comportamentale posibile în viaţa civilă sunt anulate de ambientul cazon al ierarhiei stricte, de disciplina şi regulamentele specifice acestei onorabile şi inevitabile instituţii. Pe mitocanul cazon ţn varianta mioritică îl putem admira în toată splendoarea sa în cărţile poştale interbelice, comuniste sau postdecembriste.
Mitocanul cazon este un personaj extrem de sensibil la mediul înconjurător. Îi simte imediat pe cei ce nu sunt de aceeaşi teapă cu el, drept care automat îi diferenţiază fie în stăpâni, care trebuie seduşi, prin linguşire cu orice preţ sau, dimpotrivă, în egali sau în subalterni, ce se pot oricând transforma în rivali. Sedus iremediabil de miresmele puterii, mitocanul cazon va fi întotdeauna de partea puterii sau alături de cei care deţin puterea. În prezenţa superiorilor în grad şi funcţie el va afişa spontan o erecţie impecabil de sinceră şi servilă. În exersarea acestei atitudini, mitocanul cazon va exploata fără nici un scrupul (moral sau etic) extrem de generoasele şi inventivele regulamente militare, care pot acoperi cu o aură de respectabilitate, rigoare şi chiar de firesc orice tip şi orice dimensiune a linguşelii. Mai mult decât regulamentele, ierarhia militară, împreună cu un cod rigid de comportament permit mitocanului cazon să-şi etaleze fără nici o limită înclinaţiile pupincuriste, oricât de libidinoase. Acestea vor fi aplicate doar în beneficiul şefilor ierarhici, pentru a fi imediat convertite într-o căprărie dictatorială, nemiloasă şi gălăgioasă, în cazul, evident, al bicisnicilor săi subordonaţi.
Mitocanul cazon n-ar fi el nici mitocan şi nici cazon cu adevărat dacă n-ar avea nemăsurate pretenţii de onorabilitate, vădit disproporţionate în comparaţie cu dimensiunile şi aspectul moral al fiinţei sale. Falsa modestie devine în cazul său un blazon cu atât mai greţos, cu cât este afişată insistent şi cu o ipocrită ostentaţie. De aceeaşi agresivă modestie se leagă şi repetata enumerare sau detaliere în faţa subordonaţilor, care nu au nici o şansă de a se eschiva, a incomensurabilelor sale fapte de arme, de înţelepciune, de bunăvoinţă, de cultură, de... Prozelitismul său în materie de înţelepciune începe, de obicei, cu un avertisment sănătos, de tipul "Vă scot eu mucii din cap". Cabotinul în uniformă apare astfel mult mai feroce decât varianta civilă, deoarece el poate exploata din plin avantajele disciplinei militare, care îl salvează de orice contrareacţie de bun simţ.
Năprasnica dihotomie şef/subordonat se regăseşte şi în mitocănescul tratament aplicat străinilor/autohtonilor. Mitocanul cazon se limitează doar la limba natală nu datorită propriei şi congenitalei sale neputinţe şi puturoşenii, ci dintr-un fervent patriotism, niciodată umbrit. De altfel străinătatea şi străinii, fie aceştia purtători de uniformă ca şi el, îi provoacă instantaneu mitocanului cazon o dublă reacţie: pe faţă şi în prezenţa superiorilor, el va aborda o politeţe stângace sau chiar o libidinoasă curtoazie; pe la spate şi mai ales în faţa unui confortabil auditoriu autohton, subordonat lui, nu va uita niciodată să îi bârfească dispreţuitor, suculent şi doct. Vor fi invocate drept argumente tot ceea ce naţia sa are mai bun şi mai valoros în raport cu profilul prăpădiţilor de străini, care fie nu au istorie, fie sunt proşti, îngâmfaţi, inculţi şi etern preocupaţi doar de propriul interes.
În situaţia în care poate juca un rol proeminent, nimic nu-l satisface mai mult pe mitocanul nostru cazon decât paradele şi ceremoniile militare. Acestea parcă ar fi fost special inventate pentru a satisface apetitul grandomanic al mitocanului cazon. Prin urmare orice oportunitate festivistă va fi exploatată doct, perfect regulamentar şi până la limita ridicolului. A saluta sau a fi salutat în poziţie de drepţi, a da sau a primi raportul, a zbiera sentenţios o comandă onomatopeică, a executa cât mai băţos cu puţinţă mişcări rituale, iată tot atâtea ocazii pentru generarea unor orgasme megalomanice. A face paradă în public, sub acoperământul obligaţiilor regulamentare, acompaniate desigur cu o fandosită reţinere, reprezintă pentru mitocanul nostru momente de abisală glorie interioară, nestânjenită de posibilele expresii perplexe, contrariate sau ironice, care ar putea fi sesizate în rândul audienţei. În fond suntem în armată, unde totul trebuie să se desfăşoare ca la carte.
În fine, domeniile în care orice mitocan cazon excelează, prin definiţie, sunt femeile şi băutura. Ambele preocupări sunt indisolubil legate de proiecţia unei agresive virilităţi, fără de care mitocanul nu se poate nici defini şi nici accepta pe sine. Conform universalei doctrine a mitocăniei cazone, unica şi suprema raţiune a oricărui chef este să bei mult, crunt de mult, până la atingerea celor mai inimaginabile praguri de nesimţire, beţie cuantificabilă în cantităţi cât mai impresionante de băutură (detaliile privind ordinea îngurgitării şi sorgintea lichidelor fiind esenţiale în relatarea ulterioară a evenimentelor). În ceea ce priveşte femeile, acestea nu pot abordate decât din perspectiva a două utilităţi: a fi f.... şi/sau bătute, funcţie de situaţie. În rest, la cratiţă. Ambele activităţi însă, musai trebuie prestate cu simţ de răspundere şi cât mai des cu putinţă. Deşi nu este misogin, pentru că aceasta nu se potriveşte cu imaginea de macho de care mitocanul în uniformă face, potrivit tradiţiei, enorm de mult caz, el nu ştie a face dragoste, ci doar sex, mult şi des, de preferinţă adulteric, sau cel puţin aşa trebuie să rezulte din poveşti.

CALIN HENTEA (n. 2 mai 1958), inginer politehnist (1983) şi doctor (Magna cum Laude) în ştiinţe militare, a fost ofiţer în cadrul M.Ap.N. (1986-2008), lucrând ca jurnalist militar de televiziune si presă scrisă şi apoi ca ofiţer specialist în operaţii psihologice în cadrul NATO. A efectuat misiuni NATO în Kosovo şi Afganistan. A publicat mai multe volume despre propagandă, război mediatic şi istorie militară în România şi Statele Unite. Din 2008 este colaborator al "Ziarului de Duminică" şi revistei "Flacăra".