Ziarul de Duminică

Pericolul social al poeziei

Pericolul social al poeziei

Gabriel Dimisianu in anii '70, fotografiat de Ion Cucu

18.04.2008, 18:38 128

Suntem in primavara anului 1971. Cu emotie, Radu Crisan, un barbat maruntel, contabil la Trustul de Constructii din Constanta, intra pe usa grea, batanta, a Casei de Cultura a municipiului; era "programat" sa citeasca la Cenaclul Ovidius din poeziile sale, grupate in trei caiete: Iubirile mele, Sensuri multiple si Eu si umbra mea.

La acel cenaclu vegheau, ca in atatea locuri din tara unde s-ar fi putut petrece "manifestari dusmanoase", alte umbre, privind si ascultand cu ochii si urechile Securitatii. Carora poeziile contabilului Crisan nu le-au placut. Ele nu erau "pe linie", si cu atat mai putin poetul. Desi devenise de un an membru de partid, i se gasise, la "verificari", un trecut legionar. Se afla, astfel, fara sa stie, in vizor.
"Preocupandu-se de activitatea lui Crisan Radu, organele de securitate au solicitat intocmirea unei constatari de specialitate, pentru a se preciza daca versurile sale au sau nu continut ostil oranduirii socialiste. In acest sens, au fost alese din volumele lui Crisan Radu acele poezii pe care le-au considerat ca ar putea exprima idei ostile si le-au trimis pentru examinare unui colectiv de specialisti." Acei "specialisti", batrani cenzori de la Directia Generala a Presei si Tipariturilor, au concluzionat, cum era de asteptat, ca majoritatea celor 23 de poezii primite spre analiza "sunt daunatoare oranduirii noastre de stat, prin caracterul lor deschis ostil acestei oranduiri".In referatul transmis Securitatii la 10 iunie 1971, se spunea ca autorul manifesta in scris "intentia repetata" de rasturnare a regimului comunist, chiar cu mana armata, transpunand in "imagini literare" si "alegorii mistice" crezurile sale legionare din trecut.
Pana la 6 septembrie 1971, cand a fost arestat, poeziile lui Radu Crisan au fost citite, pe rand, de ofiterii Securitatii si de activistii de la Comitetul Judetean de partid, care aveau pe birou, proaspete, "tezele din iunie" ale tovarasului Ceausescu cu privire la gresitele orientari de pana atunci din cultura socialista, pentru ei o adevarata gura de oxigen dupa cativa ani de inactivitate pe acest "taram".
Au cazut, cu totii, de acord ca poeziile erau periculoase. Anchetat in stare de arest, desi, se spune, "nu a fost supus unor constrangeri fizice, Radu Crisan a recunoscut, in scurt timp, faptele ce i se imputau, datorita unor presiuni morale". Asa cum arata documente interne ale Securitatii, i s-a pus in vedere ca "starea de arest" se va prelungi pana cand va recunoaste si fiecare ceas de intarziere in aceasta recunoastere nu era de natura sa-i "usureze situatia". Timid, emotiv, suferind de hipertensiune arteriala, contabilul-poet a sfarsit prin a admite ce i se imputa - anume ca, intr-adevar, a incercat sa propovaduiasca idei legionare si sa rastoarne regimul prin versuri. Dupa cum Securitatea cerea astfel sa se recunoasca, mare e puterea poeziei...
De aici incolo, soarta lui Radu Crisan a fost pecetluita de "interpretarea" pe care Securitatea a dat-o versurilor sale. A fost judecat in decembrie acelasi an, de un complet prezidat de magistratul militar Adrian Nitoiu (cel pe care, dupa 1989, aveam sa-l vedem, ca judecator al "lotului" CPEx, infierand cu aceeasi manie, de asta data nu proletara, ci democratica, dictatura comunista pe care o slujise si pe fostii sai sefi, Manescu, Bobu, Dinca si Postelnicu).
Procesul nu a fost lipsit de incidente. In sirul martorilor care infierau versurile ce aveau sa-si condamne poetul, criticul literar Gabriel Dimisianu a facut nota discordanta. El a atras atentia instantei asupra faptului ca metaforele acuzate, izvorate din firea elegiaca a poetului, pot fi considerate cel mult nereusite, stangace, dar nu "antisocialiste". La care judecatorul, maiorul Nitoiu, interpeleaza sarcastic martorul: a gasit el poezii patriotice intre cele incriminate? Fara sa se piarda cu firea, onorabilul critic a replicat, dand exemplul pastelurilor lui Alecsandri: pot fi ele socotite nepatriotice? Judecatorul, vizibil enervat, l-a concediat cu sarcasm pe martorul incomod, spunandu-i ca nu a venit acolo sa le tina lectiii de literatura si a incheiat: "Bine, o sa incercam noi sa intelegem poezia". Din boxa lui, maruntel, firav si pierdut in fata complotului pe care acum vedea ca il urzise in versurile sale, Radu Crisan i-a zimbit lui Gabriel Dimisianu, singurul care il aparase - caci avocatul-poet Adrian Beldeanu, angajat de familie, nu s-a prezentat la proces. La randul sau, maiorul Nitoiu, ramas la nivelul de "intelegere" a poeziei de care dadea dovada, l-a condamnat aspru pe poet, care a primit nu mai putin de 12 ani de inchisoare...
"Atunci am realizat ca traiam intr-un plin cosmar", povesteste criticul Gabriel Dimisianu. Intors la Bucuresti, a adresat un memoriu la Comitetul Central, cu sprijinul unor colegi de la Uniunea Scriitorilor, carora nu le venea sa creada in aceasta "intoarcere la stalinism". In februarie, cand se pregatea judecarea recursului la proces, Dimisianu a fost primit la CC, unde a pledat cauza lui Radu Crisan. Cu sprijinul acestui singur aparator al sau, pe 24 februarie 1972, bietul contabil a fost achitat si, mai mult, din dispozitia tovarasilor de la partid, personal a temutului Dumitru Popescu, care isi castigase deja renumele de Dumnezeu al cenzurii din Romania socialista, i s-a publicat chiar o placheta de versuri, care cuprindea inclusiv "alegoriile mistice" incriminate de cenzori si de Securitate. Era, insa prea tarziu pentru Radu Crisan. Pentru maruntl si timidul contabil, calatoria se afla la sfarsitul ei. Grav afectat de cele sase luni de detentie la Poarta Alba, traite cu perspectiva deprimanta a celor 12 ani pe care ii avea de ispasit pentru "instigare la rasturnarea oranduririi sociale", starea sanatatii lui s-a inrautatit iremediabil si omul a murit la scurta vreme de la eliberare. Caci nimic nu se schimbase in firea lucrurilor, in acea lume care punea mai mare pret pe un banuit si ascuns inteles al cuvintelor, decat pe adevarul, limpezimea si frumusetea lor. Comunismul se dovedea inca o data paralel cu poezia. Strain de ea.


Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO