Admirabilul poet şi editor Robert Şerban e un neobosit promotor al poeziei româneşti. La Editura Brumar pe care o păstoreşte la Timişoara, îngrijeşte de ani buni o colecţie numită „Poeţi români contemporani”. Spre sfârşitul anului trecut au apărut în această colecţie câteva volume de excepţie.
Ioana Şerban –Zero-unu
Născută în 1990, Ioana Şerban a studiat literatura universală şi comparată la Bucureşti. Acesta este volumul de versuri de debut, prezentat de Al. Cistelecan pe coperta a patra: „Chiar dacă mai are atingeri, debutul Ioanei Şerban cu acest Zero-Unu nu merge pe niciuna din liniile îngroşate (deja prea mult, de nu de-a dreptul excesiv) de lirica ultimelor valuri. Ioana are o percepţie clinică a unei angoase existenţiale dispersate şi viziunea unei agresivităţi insinuate pînă şi-n cele mai calificate idilice. Mugurii ei au gloanţe, ramurile-s organizate în plutoane, frunzele dispun de ghilotine... Suavităţile înseşi s-au prefăcut în supliciale iar atmosfera e electrizată de o teroare difuză, dar imediată. Dar lucrul cel mai important e că Ioana are imaginaţia necesară unei asemenea viziuni (una de acuităţi paroxistice ale detaliului alienant, o imaginaţie şi cultivată şi spontană, de intense infuzii concrete) şi-şi proiectează textele în construcţii legate (dar nu redundante) şi fără retorisme de ceea ce aş numi un debut-trasor.”
Liliana Rus –Pasărea în lesă
Autoarea a debutat în 2004 şi a mai publicat două cărţi de poezie. Pentru volumul „Scrisoare domnului Şirato”, din 2007, a primit premiul de debut al USR Filiala Piteşti. Într-un articol „România literară” criticul Al. Cistelecan o încadra în aşa-numitul de el grup „fetele Sylviei” – fetele Sylviei Plath sunt cele ce se confesează până la o durere excesivă, iar mărturiile sunt de multe ori într-atât de personale încât cititorul încearcă un sentiment stânjenitor. ,,Nemişcată, fetiţa, cusută de umeri /– o plută de bezea, / mai degrabă un fluture lovit de lumină. /Ochii măriţi. Tăcerea muşcată de tălpi de inox./ Nemişcarea, înceată şi albă – / o pisică în timpul zăpezilor. / Vârtejuri de îngeri în pânze fumegătoare, / făcătoare de ploi şi baloane albastre / iele-fetiţe la geamuri, / în muzici de tobe bătute cu tălpile.// Film mut./ Ceasuri de cârtiţă zidesc un copil în nisip.” (Film mut)
Raul Bribete – Sănivelezi un munte cu tăvălugul
Născut în 1987, autorul a studiat filosofia, are un masterat în fenomenologie şi hermeneutică şi a debutat cu două volume de versuri în anul 2008. „Ceea ce, din capul locului, se vede este, de la un volum al său la altul, progresul dlui Raul Bribete. Nu unul în primul rând de ordin tehnic (chiar dacă şi acesta e vizibil), ci unul privind substanţa şi viziunea. Altminteri, versul său e bine cumpănit, fără circumlocuţii, aproape auster, – în ciuda unei înclinaţii (pe care şi-o reprimă riguros) de ordin nobil-calofil şi, lato sensu, barochist. (…) Pe-alocuri, poezia-i cu ferestre sau, dacă vreţi, vitralii (cf. „Mă-ntorc străin din marele vitraliu…”) spre un sacru neostentativ, mai curând unul clar-obscur, înconjurat de-o res abscondita, drept nimb, aminteşte de aceea a lui Rilke, – ceea ce nu-i puţin în lumea noastră tot mai frivolă şi mai desacralizată, mai lascivă şi mai stercorară (…) Fervoarea religioasă şi greaua îndoială le sunt proprii multor poeţi mistici, – de la, în cazul nostru, un Arghezi la (tot mai jubilativ, e drept) un Daniel Turcea.” ( Şerban Foarţă)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
