La inceputul anilor 2000 au apărut trei cărţi despre NicolaeManolescu. Scrisă pe un ton minor-empatic, cea a lui MihaiVakulovski (Nicolae Manolescu, Aula, 2000) se afla incă subsemnul improvizaţiei. Mult mai substanţială era intreprinderea luiMircea Mihăieş (Scutul lui Perseu, Curtea Veche, 2003):volumul reprezenta cu adevărat o abordare critică, darneglija, in schimb, componenta de istorie literară. Tocmai dinaceste motive, prima tentativă monografică a constituit-o abiacartea lui Laszlo Alexandru (Criticul literar NicolaeManolescu, 2003), ajunsă acum la a doua ediţie*.
In Avertisment-ul preliminar, Laszlo Alexandru afirmă cătomul său reprezintă "o analiză de istorie literară" (p. 12)efectuată "din perspectiva foarte pragmatică a documentului"(p. 11). Aserţiunea e doar parţial probată de efortul autorului,care adaugă comentariului propriu-zis un inventar exhaustiv alcronicilor lui N. Manolescu. Pe de altă parte, structura cărţii serevendică de la partiţia clasică a studiului monografic, dat fiindcă, după un scurt excurs biografic, sunt analizate rând pe rând"genurile" criticii manolesciene: eseul, monografia, polemica,istoria literară (unde e luată acum in calcul şi ediţia "integrală"a Istoriei critice), teoria literară şi cronica.
Un alt fapt lăudabil e acela că in evaluarea textelor esteconvocată şi critica criticii, adică diversele reacţii suscitateprintre confraţi de articolele/volumele lui N. Manolescu. Asemeneaprecauţii nu scutesc totuşi discursul autorului de anumite erori.De exemplu, romanul arghezian analizat in Arca lui Noe seintitulează Cimitirul Buna-Vestire, şi nuBunavestire, cum apare la p. 166; apoi, nu Nicolae Manolescu"reinterpretează" in premieră tradiţionalismul poetic ca latură amodernismului (p. 180) - afirmaţia se găseşte deja in capitoluldespre Fundoianu din Istoria călinesciană; sau: clasificareadin Despre poezie nu este o triadă (poezie tradiţională/modernă/ postmodernă, p. 185), ci un binom, de vreme ce pentru N.Manolescu postmodernismul e un simplu compartiment al poezieimoderne.
Defectul major al cărţii lui Laszlo Alexandru provine dintr-ovădită incompatibilitate intre profilul intelectual al autorului şiexigenţele abordării monografice. Laszlo Alexandru s-a afirmat lainceputul anilor '90 drept un spirit combativ, care şi-a câştigatapoi o anume notorietate prin articolele reunite in şase volumesubintitulate "polemici". De altfel, "polemică" e unul dintrecuvintele ce revin obsedant in paginile cărţii: "Polemica amindreptat-o in repetate rânduri nu doar spre unii comentatori ailui Manolescu, ci chiar spre protagonistul cercetării noastre" -declară belicos autorul la p. 13 a volumului.
Acolo unde polemica lipseşte, Laszlo Alexandru o inventează.Astfel, intr-un intreg capitol al cărţii, autorul "polemizează" cuN. Manolescu pe considerentul că... "subiectul" cercetării nuagreează polemica (p. 75-100). Insă apetitul polemic al lui LaszloAlexandru constituie in acelaşi timp limita gândirii sale critice:el e un experimentat soldat de gherilă, dar nu are aptitudini decomandant; ştie să contrazică, dar nu poate, el primul, să "zică";dezbate onest şi dezinhibat orice idee primită, dar ii lipseştesimţul perspectivei. Ideile sale infloresc doar ca o excrescenţăparazitară pe terenul gândirii interlocutorilor.
Or, dat fiind faptul că abordarea monografică a criticiimanolesciene era o premieră, Laszlo Alexandru nu trebuia să"polemizeze" cu un "adversar" invizibil, ci, pur şi simplu, să-lconstruiască. Faptul in sine de a propune un studiu global asupraunui critic contemporan era deja o provocare ce depăşea măruntelechestiuni litigioase de care se agaţă autorul. Dar acesta rateazămiza: "Nicolae Manolescu", personajul cărţii lui Laszlo Alexandru,nu e "plauzibil" pentru că nu are consistenţă; notele disparate nuse incheagă intr-o structură unitară. Mai mult chiar, minimalizândimportanţa sintezelor manolesciene şi insistând asuprafoiletonisticii, Laszlo Alexandru pare să ignore că prin aceasta nuface decât să acrediteze o mai veche prejudecată: aceea căManolescu ar fi "divinul cronicar" al criticii noastre (şi doaratât!?).
Prin urmare, după ce a ridicat cu mult aplomb mănuşa, LaszloAlexandru se intoarce şi o aşază cuminte la loc. Critica lui N.Manolescu işi aşteaptă incă monograful.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels