Ziarul de Duminică

Portret de diplomat

03.08.2007, 15:21 650

Impresionanta cariera diplomatica a lui Nicolae Misu, "om de o inteligenta cum rar se vede, insa de o modestie de necrezut si cu totul lipsita de ingamfare", cum sustine regina Maria a Romaniei, se intinde pe parcursul a peste trei decenii (1886-1919).

E greu de inchipuit o curtoazie mai desavarsita, o experienta mai vasta, atat in politica internationala, cat si in cea balcanica, scria diplomatul si scriitorul Matila Ghyka. Un alt colaborator al lui Misu, carturarul si diplomatul Marcu Beza, mentiona ca trasaturi caracteristice modestia si simtul masurii drepte. In toate imprejurarile, a ramas "acelasi om simplu, cumpanit si nespus de binevoitor catre oricine, fara deosebire de rang, numai sa fi fost cineva de cinste si de cuviinta". Trasaturi pe care le observa si Alexandru Iacovaky: "Om instruit, distins, bun si prietenos cu toti cei care ii aratau cat de putina bunavointa". "Era extraordinar de inteligent si de invatat, vorbea paisprezece limbi straine. Oricum, niciodata nu s-a pus inaintea altora si era omul cel mai altruist pe care l-am intalnit vreodata. Fiind un filosof, el era deasupra pasiunii de partid, nu-i pasa nici de onorurile personale si nici de recompense, cu greu accepta chiar recunoasterea sa", isi aduce aminte regina Maria.
Cei care l-au cunoscut i-au remarcat cunostintele lingvistice, umorul si ironia. "Conversatia lui era pe atat de variata, cat si de interesanta; documentarea lui admirabila. Pasiunea nu-i intuneca niciodata gandirea; totul era la dansul obiectiv; ironia era singura lui arma si cateodata dispretul", spune Alexandru Iacovaky.
Spre deosebire de unii colegi ai sai, care credeau ca diplomatia se face "cu societatea care primeste si petrece", Misu a considerat "o datorie de constiinta faptul de a se familiariza si cu spiritul deosebit, rasfrant mai ales in literatura, al poporului in sanul caruia era trimis ca reprezentant". Eruditia si setea sa de cunoastere devin legendare. Patriarhul de la Constantinopol se arata magulit de faptul ca Misu, intr-o audienta solemna, si-a tinut discursul intr-o greaca veche "pe atat de frumoasa, pe atat si de aleasa". In conversatii obisnuite si in discutii, "gandul sau lua volnic zborul pe taramurile de bogatii antice si aducea inapoi cu el o pilda mai potrivita, o comparatie ce lumina clar ca giuvaierul orice nedumerire sau punct de controversa. Anume din autorii greci - batranul Herodot, tragicul Euripides si mai ales vizionarul Platon - erau pentru el, in prospetimea textului original, o incantare continua si o racoroasa mangaiere in clipele de tristete", noteaza Beza. Pasiunea sa pentru literatura clasica greaca a nascut legende. Astfel, in 1919, pe holurile Conferintei de Pace de la Paris, circula informatia ca "in fiecare seara inainte de culcare, citea un capitol din Tucidide".
Calitatea sa de adevarat ambasador cultural poate fi surprinsa in corespondenta pe care a purtat-o cu oameni de cultura din Romania si din tarile in care a fost acreditat. Directorul de atunci al Bibliotecii Academiei Romane, Ioan Bianu, apela deseori la ajutorul prietenului sau Nicolae Misu pentru a achizitiona lucrari aparute la Sofia, Viena sau Londra. Cu asemenea pregatire, scrie Marcu Beza, "Misu urcase la o treapta unde si diplomatia nu mai e un sport, nici infumurarea mondena, nici increzuta viclenie de a spune alta decat ce cugeti si nici fastul de ospete ce amesteca spuma internationala cu spuma sampaniei din cupe; ci o indeletnicire mult prea serioasa, in care esti tinut sa-ti masori patriotismul dupa cele mai inalte criterii statornice si, dincolo de orice tranzactii politice, sa fii talmaciul intregului tau neam".
Nicolae Misu impresiona si prin felul in care intelegea sa faca diplomatie. "El pornea de la axioma ca nu poti cere altui stat sa subordoneze propriile lui interese intereselor unui alt stat si cauta sa izbuteasca in apararea propriei sale cauze prin identificarea intereselor tarii sale cu acele ale statelor care erau in masura de a hotari", sustine fostul sau subaltern, Alexandru Iacovaky. De aceea, in chestiunile mici, ca si in cele mari, metoda lui era de a interesa pe interlocutorul sau prin valoarea informatiilor, prin varietatea cunostintelor dobandite prin munca si experienta.
Functionar al statului in cadrele Ministerului Afacerilor Straine, Nicolae Misu a fost in politica liberal de marca, scria fostul diplomat si om politic Constantin Argetoianu. Avea o relatie speciala atat cu Dimitrie Sturdza, cat si cu Ionel Bratianu, fapt care a dat nastere la numeroase comentarii in presa vremii. Acelasi Argetoianu nu se sfia sa sustina ca Misu era "infeudat pe fata" liberalilor. Nu exista indicii care sa ateste ca remarcabila sa cariera diplomatica a fost doar rezultatul interventiei factorului politic. Dimpotriva, prezenta sa ulterioara in viata politica a Regatului Romaniei s-a justificat tocmai prin calitatile dovedite in decursul prodigioasei sale cariere diplomatice. In fapt, profesionalismul sau a fost apreciat atat de ministrii liberali, cat si de cei conservatori, care s-au perindat la conducerea Externelor. Contemporanii sai il considerau "poate cel mai experimentat si mai capabil om din serviciul diplomatic roman". Nu intamplator, "dibaciul" Nicolae Misu, asa cum il caracteriza Nicolae Iorga, a fost primul diplomat de cariera din istoria Regatului Romaniei care a ajuns in fruntea Ministerului Afacerilor Straine.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO