Francezii, englezii, polonezii,japonezii - toti se straduiesc din greu sa-i pronunte numele. Dar eun neajuns minor pe linga bucuria de a-l avea la ei in teatre.Pentru ca Silviu Purcarete reuseste invariabil o performanta greude egalat in teatru: sa-i lase pe toti fara replica. Daca nu l-ativazut pana acum in interviuri, este pentru ca nu vrea: nu-i place.Bucurati-va deci de o ocazie rarisima si ridicati-va palaria infata regizorului Silviu Purcarete.
Dupa reprezentatia "Faust" laFestivalul de la Edinburgh, multi spectatori declarau precumcronicarul lui The Observer: "Mi-as vinde sufletul sa mai vad acestFaust o data! S-ar putea nu o sa mai am parte in viata aceasta deun spectacol mai impresionant, mai teatral."
E greu sa nu fii uluit depunerea in scena Faust de la Festivalul International de TeatruEdinburgh. (BBC) Cu siguranta te lasa cu gura cascata. Regizorul eun talent autentic si are flerul sa creeze tablouri care marcheaza(The Independent).
Ai zice ca toti criticii si-auscris cronicile cu dictionarul de epitete in fata si ca oamenii auvazut cel putin o bucata de Rai, desi ies din Iadul imaginat deSilviu Purcarete. Regizorul roman a dus anul acesta la importantulFestival de teatru de la Edinburgh versiunea lui despre Faust silumea a iesit euforica, si rasa, si plansa, buimaca, exuberanta.Sedusa.
"Fiecare priveste si intelegecam ce vrea, spune cu modestie Silviu Purcarete. Sigur ca ampremeditat ca spectatorul sa fie emotionat si sa rada, dar cand,cum, in ce doze, nu. Totdeauna te gandesti la un spectator, candproduci o opera teatrala sau cinematografica, o faci pentru oameni.Nu exista o tehnica de declansare a unor emotii sau reactii foarteprecise. Au fost si cazuri nefericite, sa nu va inchipuiti cachestia asta cu aplauzele e absoluta. Mai esti si huiduit uneori.Ceea ce face farmecul profesiei."
Iar parte din farmecul lui einclinatia aceasta de-a contrazice, usor jenat, orice elogiu, chiarorice compliment. Unul dintre actorii distribuiti de Purcarete inmai toate piesele lui in ultimii 26 de ani, Cristian Stanca, bunprieten cu regizorul, da putin din casa: "Este un maestru in alebucatariei, marea mea placere este sa-l conving sa gateasca."Purcarete reactioneaza cu o singura vorba: "Legende!"
Ca e vorba de talentul lui deregizor sau de iscusintele de bucatar, Silviu Purcarete incearcamereu sa-ti tempereze avantul. "Ai senzatia ca se scuza tot timpulca e genial, spune Constantin Chiriac, actor si director alTeatrului Radu Stanca Sibiu. Nu l-am vazut decat o singura dataiesind la aplauze."
Intr-o intalnire, simti clar canu trebuie sa i te adresezi cu "maestre". Sa fie modestie, sa fieteama de vanitate, sa fie echilibrul unui regizor care are destulepremii internationale, destule prezente la festivaluri, destuleaplauze ca sa nu aiba nevoie sa umbli cocosat in prezenta lui? Elvrea sa munceasca: "Nu am o perspectiva filosofica asupra munciimele, o fac si o fac cu un soi de aplicatie mestesugareasca,artizanala. Las pentru mai tarziu perspectivafilozofica."
A regizat, unii spun magistral,Danaidele, Titus Andronicus, Phaedra, A douasprezecea noapte,Orestia, Trei surori, Don Juan, Ubu rex cu scene din Macbeth,Cumnata lui Pantagruel, Pilafuri si parfum de magar. La teatreledin Craiova sau Glasgow, Sibiu sau Limoges, Bucuresti sau Londra.Munca lui mestesugareasca a ajuns la Festivalurile de Teatru de laAvignon, Edinburgh, Tokio, Melbourne, Montreal, Glasgow, Bath,Varna, Gdansk. A condus teatre din Romania si din strainatate, afacut la Limoges Scoala pentru tineri actori. A pus pus in scenaopera. Si, ce mai incolo si-ncoace: este singurul regizor straininvitat sa regizeze pentru Royal Shakespeare.
"In clipa in care am prezentatFaust la Edingurgh - spune Constantin Chiriac, directorul TeatruluiRadu Stanca Sibiu - a fost singurul spectacol la care biletele s-auvandut cu trei saptamani inainte, seara de seara au fost ovatiiinterminabile, am adunat 79 de articole despre Faust, 76 de 5stele, e un fapt fara precedent, credeti-ma, am primit oferta saproducem pentru 2012 ceva in regia lui Silviu Purcarete,orice."
"Atat de rapitoare e piesa,incat esti aproape gata sa-ti vinzi sufletul Diavolului numai sa nuse opreasca avalansa de imagini luxuriante. Pleci din teatrumahmur, dupa ce te-ai infruptat lacom din bogatia vizuala. Inviziunea lui Purcarete, iadul e mult mai interesant decat Raiul."Montata intai la Sibiu, piesa a fost invitata in sectiunea oficialaa Festivalului de teatru de la Edinburgh.
"Am incercat sa spun o poveste",spune pe scurt Silviu Purcarete. Sunt vreo 30 de ani de cand spunepovesti in salile de teatru. In ceea ce a hotarat el, regizorulPurcarete, ca poate fi o sala de teatru, de la cazarme militare,pana la hale industriale. Pentru Faust a avut nevoie de 1.500 de mpca sa-si intinda povestea asa cum se desfasura ea in mintea lui. Depasarele, scripeti, platforme mobile, de podele miscatoare, peretibuni de daramat, de proiectii video uriase, de muzica specialcompusa si cantata live. De 120 de artisti. De spectatori care seridica de pe scaune si intra in scena. Are atatea in minte, incatii trebuie spatii largi, decoruri, tehnica si mijloace actuale, arenevoie de muzica, de oameni multi si talentati. Adica si de bani.Cele cinci reprezentatii de la Edinburgh i-au costat pe sponsorivreo 2 milioane de euro.
Are vocatia grandiosului, facespectacole monumentale. La Faust s-a lucrat aproape doi ani la halaindustriala pe care si-a dorit-o. Are vocatia megaliticului, nupentru ca n-are masura, ci pentru ca nu-si pune limite. In spatiilein care lucreaza, el e demiurgul. Apoi, cronicile zica ce-orvrea.
"Uneori poate fi enervant, candsunt rauvoitoare sau superficiale, dar in general nu sunt sensibilla critici, nici cand sunt pozitive, nici cand sunt negative, nu mainfluenteaza foarte mult... Uneori sunt stupide, e mai deranjantauneori o critica encomiastica, dar lipsita de gust, e chiar maijenant decat o observatie crirtica, fie si neadevarata. Uneori potsa aiba dreptate si saracii critici."
Saracii critici au spus ei deprin anii 90, dupa Danaidele, ca Purcarete e un nume pe care nu-lvom putea uita. Dupa Faust - ca nu se poate ceva mai complet inteatru. Acum, artizanul Silviu Purcarete mestereste la primul luifilm. A scris scenariul din povesti despre comunism auzite lasprituri de un prieten de-al lui, medic. "Cultura romaneasca, spuneel, este o cultura care se naste in cele mai fericite cazuri dinsprituri. Totul a pornit nu neaparat pentru ca voiam eu sa facfilm, dar dupa aceasta intalnire cu acest om am simtit ca merita safac un film." Filmul se va chema "Palilula". Nici pentru Palilula,Purcarete nu pare sa-si puna bariere in imaginatie. "Noi suntem ogeneratie obisnuita sa facem lucrurile extrem de simple de unde siminimalismul - declara Adi Silisteanu, director de imagine"Palilula" - , ne gandim ca n-avem nicio sansa sa facem asta, el ascris un scenariu fara sa se gandeasca la asa ceva."
Pe platou vorbeste calm cuactorii. Mai mult le arata decat le explica. Nu se agita. "Este unactor extraordinar, e de parere Cristian Stanca. L-am vazutexplicand niste chestii! M-am si gandit, daca ai avea un actor caPurcarete nu ti-ar mai trebui altceva..." Are actori favoriti,scenograf si compozitor preferati, are o echipa cu care lucreaza side zeci de ani.
Actrita Ofelia Popii,descoperita de el, e o revelatie in rolul Mefistofel pentru oricinea vazut Faust. La Edinburgh, ea a luat premiul pentru interpretare."Nu stiam spre ce merg, e un joc in care esti legat la ochi simergi dupa sunete. Asa a fost ghidajul Domnului Purcarete, declaraOfelia Popii. A avut pornirea asta dementa sa-mi acorde incredereaasta atat de mare, cand eu nu promiteam mare branza si a avutintelepciunea sa ma ghideze sa fac acest rol... Nu m-a invinovatitniciodata, orice mare prostie as fi facut."
Incepusem interviul cu SilviuPurcarete cu o cerere: sa stinga tigara. Nu i-a convenit si nici nua stins-o. "N-o sa va pot da fumand la televizor." Isi da ochiipeste cap: "O sa taiati". O sa taiem mana?
Nu era ceva nou in scurta meaintalnire cu acest om altfel cald si politicos, extrem depoliticos, care nu tipa decat rar la actori. Mi-a marturisit ca-sicam premediteaza toate momentele pe ton inalt, ca sa-i mobilizeze.De fapt, nu-i place deloc sa dea interviuri. Si nu cred ca sealinta, nu cred ca e o cochetarie, cum l-am banuit la inceput. Chiar cred ca ii place sa spuna ce are de spus in filmul la carelucreaza, in sala de opera sau teatru. Ma rog, in hale.Altfel…
"Intrebarea asta, daca suntimplinit ca regizor, e foarte delicata, ca daca va spun ca da, arfi o forma de superficialitate si de lipsa de modestie, daca v-asspune ca nu, ar fi o forma de teribilism, am lucrat, am avutsuccese si insuccese."
Pentru succese si pentru caaveti si constiinta insuccesului, Domnule Purcarete, asa cum am maispus: Jos palaria!
Reportaj difuzat de ProTv la 1decembrie 2009
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
