PORTRETE/ Virgil Scripcaru, rădăcini şi rod

In sculptura noastră actuală, Vasile Gorduz (1933-2008) arămas drept sacerdotul discret şi profund al iubirii elenice pentrucorpul uman. Regretatul profesor a trei promoţii de artişti, dedupă 1990, a făcut să rodească lecţia primită la rândul său de laIon Lucian Murnu. Admirabil creator al făpturilor modelate parcă inşoaptă, Gorduz a interiorizat raporturile formale ale clasicităţiimediteraneene, la care a adăugat, in ascensiunea creaţiei sale, oflacără interioară de duh bizantin.

Lumina din lumină a primit-o, cu un palmares invidiabil pentruprimul deceniu de carieră, un crăiuţ bălai, inalt, subţire şifremătător precum un mesteacăn bucovinean: Virgil Scripcariu (n.1974 la Vatra Dornei). Lecţia de austeritate, economie a formei şigesticii figurativului, vibraţia internă a modelării volumului,hieratismul incălzit de duhul vieţii simple au fost preluate cudeclarată admiraţie de la maestrul său, Gorduz. Deţinător depremii, nominalizări şi participări internaţionale notabile,Scripcariu este pe cale să ne demonstreze prin traseul creaţiei (caşi al vieţii sale) că arta cu fundal de tradiţie sacră poate, cuseninătate şi har inventiv, să rezoneze perfect cu modernitateatârzie a zilelor noastre. Rezident in Irlanda (2008), unde a propuso născătoare omorând balaurul, călător cu pruncul său pe drumuriartistice europene până in Siria, cu prima bursă Theodor Aman(2003), participant la Bienala de arhitectură de la Veneţia (2008),cu interpretări după scăunaşul rudăresc, şi finalist la MarelePremiu Prometheus pentru Opera Prima din 2009, Scripcariueste şi acel Noe jucăuş din curtea Muzeului de Artă din Bruxelles,cu arca jucǎriilor reaşezatǎ din faţa Cărtureştilor (2007), este şifântânarul Nativităţii de dinaintea bisericii anglicane dinBucureşti (2008). Alături de soţie, istoric de artă, şi cei patrucopii, Scripcariu a devenit de câţiva ani sufletul reinvierii intrutradiţie a unui sat de olari de lângă Bucureşti. Virgil de laPiscu, cum se semnează pe ghizdul fântânii de la biserica Sf.Grigore Palama din incinta Politehnicii, s-a dovedit un ctitor degospodărie ţărănescă primitoare de copii din toată ţara, un ziditorde cuptoare de ceramică şi de atelier doldora de sculpturi. Pelângă seria parabolică a inocenţei, graţios hieratizată cu mesageritrompetişti, şarpe, cal troian, cavaler-prunc şi balaur-scrânciob,Scripcariu işi poate asuma teme grave ale comunităţii. A conceputun ambient anticonsumerist cu portrete de localnici modelaţi dinmiez de pâine şi mai are de mântuit vestigiile de trunchiuri aleunei livezi de cireşi distruse pe Drumul Jilavei.

Zâmbetul etrusc al neobositului sculptor se transmite empaticin compoziţiile volumetrice sau in linogravurile de mari dimensiunicu teme sapienţiale, cele in care biruinţa răului este datoratăcopilui, femeii, cuplului.

Seninătatea feciorelnică a stilisticii lui Virgil Scripcariupăstrează ceva din austeritatea mentorului său, la care se adaugăechilibrul melodios al personalităţii proprii, candoareauniversului său familial şi o mare deschidere dată de mobilitateavieţii moderne asumată cu nădejdea credinţei.

AURELIA MOCANU (n. 1957, la Codlea, Braşov).Şcoala gimnazială de artă şi liceul de artă din Sibiu. A absolvitInstitutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu", secţia de istoriaartei-muzeologie, 1981. Expert de arta la Oficiul de PatrimoniuBucuresti pana in 1989 şi actualmente la MCCP. Redactor şefadjunct la revista "Arta", 1990-1992, 2000-2001. Bursa doctorala laEHSS, Paris, 1993. Premiu pentru experiment literar ASPRo, 2001pentru volumul "Ibrisim". Realizator al emisiunii Arte Frumoase dela Radio Romania Cultural din 1995 pana in prezent.