Adrian Majuru, Mihai I. Grăjdeanu
Tata Moşu – o poveste interbelică
Editura Muzeului Municipiului Bucureşti
Ieri, 4 februarie, la Grand Hotel Continental Bucureşti, s-a lansat romanul „Tata Moşu – o poveste interbelică” în limba engleză. Traducere şi adaptare: Eliana I. Radu. Este povestea uimitoare a unui hoţ de buzunare ajuns erou al unei benzi desenate. Primul roman grafic în care autorul textului, autorul benzii desenate şi subiectul sunt româneşti.
„Cred că personajul nostru şi-a dorit foarte mult ca întâmplările care s-au legat în viaţa sa să rămână cunoscute cumva – a spus Adrian Majuru. Povestea este românească ca şi editura, deci practic este un proiect de viaţă care s-a încheiat cândva, dar care este oferit publicului de pretutindeni, din interiorul unui spaţiu cultural foarte bogat în astfel de întâmplări… aici mă refer la mediul urban. Aşadar, cred că mai sunt şi alte poveşti şi dincolo sau dincoace de interbelic care aşteaptă să prindă viaţă prin banda desenată. În cazul personajului acestei poveşti, m-a surprins faptul că în epocă, în timpul vieţii lui – atunci când a fost închis o perioadă mai îndelungată la închisoarea Văcăreşti – a fost obiectul unor cercetări sociologice şi în afară de legişti l-au mai studiat într-o manieră antropologică cât se poate de serioasă oameni veniţi din zona universitară; faptul că un om simplu a determinat atâta interes prin maniera spectaculoasă pe care a tot acumulat-o în spatele său în a trăi cumva altfel… atunci am încercat să mă apropii mai mult de acest personaj care a trăit în realitate, în Bucureştiul anilor ‘20. A fost activ până la venirea comunismului după care i se pierde urma şi am văzut că există un drum singular care nu se regăseşte în faptele şi în destinul altor infractori, să spunem aşa, de drept comun, că el asta a fost, dar a ştiut, în mod conştient, pe ce palier se afla, adesea împins de un cadru social care nu l-a ajutat foarte mult atunci când era adolescent, sau la prima tinereţe.”
„Înainte de a citi scenariul romanului grafic «Tata Moşu» îmi imaginam cum ar fi această poveste, îmi imaginam un hoţ de buzunare care încerca să găsească tot felul de metode ingenioase, tot felul de trucuri pentru a fura de la oameni.
Dar citind povestea şi cunoscându-l mai bine pe Alex Ştefănescu, cred că el este un hoţ cu principii. Chiar dacă la început el este un anti-erou. De obicei hoţii sunt prinşi de eroii de benzi desenate!! Personajul nostru trece însă printr-o călătorie, încearcă să ajungă undeva. El îşi ajută familia chiar dacă prin furt şi de multe ori este prins şi pedepsit, el încearcă să-şi găsească o linişte sufletească, trece printr-o serie de aventuri, prin cele două mari războaie şi la un moment dat chiar salvează nişte vieţi omeneşti. Cred că dintr-un anti-erou, Tata Moşu devine eroul acestei poveşti!” - Mihai. I. Grăjdeanu
„Ion Ştefănescu, zis Tata-Moşu – mai spune Adrian Majuru – s-a născut la periferia oraşului, părinţii i-au divorţat, a fost lăsat în seama maidanelor. Vagabondajul, viaţa de maidan îi va dezvolta cu rapiditate «germenul revoltei sociale». Deşi a finalizat cu greu şcoala primară şi a fost dat apoi la liceul Lazăr, a trebuit să abandoneze din motive pecuniare, cauzate de certurile violente dintre mama sa şi măcelar.” A intrat într-o bandă, Vlad Dracul, la 15 ani a ajuns la puşcărie, în 1915, de unde evadează în timpul retragerii armatei române în Moldova. Ajuns în stradă, împreună cu alţi foşti puşcăriaşi, dau lovitură după lovitură.
După război, îşi face propria bandă. „În bandă – mai povesteşte Adrian Majuru – se afla o adolescentă, care se angaja pe la diferiţi comercianţi. În câteva zile, banda afla tot ce se găsea de valoare în magazin, iar spargererea era ca sigură. Dormind într-o noapte la mama sa, aceasta l-a denunţat iar dimineaţa «s-a trezit cu toată poliţia la capul lui. A fost legat cu mâinile la spate, i s-a confiscat revolverul dar o prietenă a reuşit să-i strecoare în buzunarul de la spate un şiş, cu care, în drum spre poliţie şi-a tăiat sforile şi după ce a dat doi pumni celor doi sergenţi, a luat-o la fugă. Aceştia au tras şi l-au rănit în spate. S-a prăbuşit la pământ şi s-a făcut mort. Agenţii constatând «decesul» l-au lăsat în paza unei santinele şi au plecat să anunţe secţia de poliţie. Paznicul ştiind că este mort, nu i-a acordat nici o atenţie. La un moment dat, Tata-Moşu, făcând o sforţare supraomenească a sărit de lângă santinelă peste un gard şi s-a ascuns într-o rezervă de ţiţei. Era din nou liber!”
„Niciodată în cariera lui nu a putut fi prins în confruntări directe, ci doar prin trădări ale concubinelor, ale unor rude, sau ale rivalilor de bandă. A reuşit să evadeze din majoritatea detenţiilor căci «nu toţi proştii pot să fure» spunea Tata Moşu. Prins din nou abia în 1934, Tata-Moşu a fost supus unor analize sociologie şi psihologice foarte minuţios pregătite.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
