Ziarul de Duminică

Poveştile de dragoste ale spionilor (IX). Şantaje sexuale/ de dr. Alexandru Popescu

Anatoli Filatov

Autor: Dr. Alexandru Popescu

16.01.2014, 23:44 226

 „Zone vulnerabile”

Şantajul  a fost şi a rămas, în bună măsură, una din cele mai importante „arme” folosite de serviciile de spionaj pentru a racola sau a determina anumite persoane să spioneze. Motivele erau din cele mai diverse, de la ameninţarea de a da în vileag anumite „afaceri necurate” sau cine ştie ce alte „vini” şi vicii ascunse, până la legături vinovate de natură sexuală. Într-adevăr, şantajul prin „spionaj sexual”, existent aproape de durata întregii istorii a activităţilor informative, se numără printre mijloacele cel mai adesea folosite şi cel mai eficiente utilizate de serviciile secrete.

Că această „armă” continuă să facă parte din „arsenalul” serviciilor de informaţii, ne-o dovedeşte un document al celui britanic, MI5 din 2009, prin care avertizează că oamenii de afaceri sunt în pericol de a fi şantajaţi de spionii chinezi prin intermediul relaţiilor sexuale. Documentul, citat de „London Times” avertizează explicit că aceste servicii încearcă să cultive „relaţii pe termen lung” şi „exploatează zone vulnerabile, cum sunt relaţiile sexuale, pentru a crea presiuni care îi fac pe ceilalţi să coopereze”.

 

Spionul „Trianon”

Diplomatul sovietic Anatoli N. Filatov a fost recrutat de CIA în Algeria, în 1976, cu ajutorul unor fotografii compromiţătoare care ilustrau „aventurile” sale sexuale, devenind spion („cârtiţă”) sub numele de cod „Trianon” în cadrul Ministerului de Externe sovietic. Filatov  fost agentul care a avut acces la cele mai importante secrete militare şi de altă natură ale Uniunii Sovietice. A continuat această activitate şi după ce s-a pensionat. Filatov a fost arestat, în 1978, sub acuzaţia de spionaj pentru Ambasada SUA de la Moscova, cu care comunica cu un echipament tehnic deosebit de performant. A fost executat.

 

… „Şah”

Tot diplomat a fost şi Harry Frederick Houghton (1905-), ataşat militar pe lângă ambasada Marii Britanii de la Varşovia. Este posibil ca serviciul de informaţii polonez să fi pus „ochii pe el”, considerând-l vulnerabil, căci se ocupa şi cu trafic de medicamente. Desigur, „din întâmplare”, Houghton face cunoştinţă cu o agentă a spionajului polonez, „Krystyna”. După întoarcerea în Anglia în 1951, ocupă un post important al departamentului de înarmare a Marinei regale britanice, de unde, fiind şantajat în legătură cu relaţiile sale cu agenta poloneză, transmite informaţii importante referitoare la  armamentul şi aparatura folosite de  Marina britanică, mai ales la submarine atomice. În această activitate, este sprijinit de o prietenă sa, Gee. Din 1957, Houghton, care avea numele de cod „Şah”, îşi extinde aria de acţiune colaborând cu agentul KGB Lonsdale  (nume real Molody). În 1961, Houghton, prietena sa şi Lonsdale sunt arestaţi de Scotland Yard, al cărui superindendent, George Smith, este acela care i-a arestat şi pe „spionii atomici” Nunn May şi Klaus Fuchs. 

 

„ Karew” 

Uneori, din diverse motive, identitatea reală a unor agenţi a rămas secretă, cum este cazul diplomatului englez la Moscova menţionat doar sub numele de cod   „Karew”, care a  fost recrutat datorită relaţiilor sale cu o rusoaică, femeie de serviciu din Ambasadă, în realitate agentă KGB ( „Tsch”). La un moment dat, aceasta pretinde că este gravidă, întreruperea de sarcină putându-se face doar cu sprijinul unuia din paznicii clădirii, bineînţeles şi el agent KGB. În schimb, „Karew”  urma să furnizeze o listă cu informaţii despre personalul diplomatic al Ambasadei. Atunci când „Tsch” pretinde a doua oară că a rămas însărcinată, fiind şi „arestată” pentru deţinerea de valută occidentală,  „Karew” solicită ajutor unei persoane despre care foarte probabil ştia că este ofiţer KGB. Acesta admite să îl ajute în schimbul promisiunii că, după ce diplomatul englez îşi va încheia postul la Moscova, să continue să „colaboreze” cu KGB. După cât reiese din documentele  „Arhivei Mitrohin”, „Karew”, temându-se probabil că va fi demascat,  nu şi-a ţinut promisiunea.

 

Amorul „fără vârstă”

Dar nu numai în perioada Războiului Rece „şantajul sexual” a continuat să facă victime. În timpul primei crize din Golful Persic şi a evenimentelor din fosta Iugoslavie, o operaţiune comună a două servicii secrete l-a avut ca „manipulator” pe un oarecare Sakolov, negustor de obiecte de arta, iar victimă pe însuşi generalul Sir Peter Harding, seful Statului Major al Armatei Marii Britanii, în vârstă de 60 de ani, implicat într-o „aventură galantă” (ce să-i faci, dragostea nu ţine seama de ani…).

 

„Arma corpului”

Dar cine erau agentele care se transformaseră în adevărate „capcane de miere”, admiţând să participe la acţiunile de „şantaj sexual”? Potrivit unui volum apărut în Federaţia Rusă, care se bazează, între altele, pe mărturiile unei asemenea agente („Vera”), ele erau recrutate, bineînţeles, dintre femei frumoase, în schimbul promisiunii de a avea acces la o serie de bunuri, argument foarte important în condiţiile de lipsuri acute din Uniunea Sovietică. Erau astfel „instruite” încât să nu aibă nici un fel de ruşine, fiind familiarizate cu cele mai sofisticate „tehnici ale amorului”.

„Materialul didactic” erau filmele pornografice, inclusiv cele cu lesbiene. Cea mai importantă împrejurare în care îşi desfăşurau activitatea erau orgiile sexuale, organizate de KGB. Mărturia „Verei”: „Ni se spunea că suntem asemenea soldaţilor, iar arma noastră era propriul nostru corp. Când instruirea era încheiată, deveneam femei sofisticate, gata să ne culcăm cu orice bărbat dacă ni se ordona”. Mai întâi, viitoarea „victimă” era studiată pentru a i se găsi preferinţele sexuale. Întâlnirea trebuia să pară că s-a produs din întâmplare, dar, după ce persoana, de obicei diplomaţi străini, dar şi de alte  profesii, care erau în posesia unor informaţii preţioase, cădea în „capcană”, i se explica că nu are o altă soluţie decât să „colaboreze” furnizând asemenea secrete.

Dar nu numai femeile deveneau „agenţi sexuali”. Şeful Stasi, Markus Wolf, arată în memoriile sale că pentru acest serviciu au acţionat şi ofiţeri din subordinea sa, ca agenţi al căror „câmp de activitate” era „şantajul sexual”. Neagă că se exercitau presiuni asupra lor pentru a acţiona în acest fel: „Erau oameni abili care şi-au dat seama că se pot face multe lucruri folosindu-te de sex. Lucru la fel de adevărat în spionaj cum e şi în afaceri, pentru că sexul deschide canale de comunicare mai repede decât alte abordări”.

 

Homosexualii

…au constituit, în condiţiile legislaţiei care incrimina acest „viciu”, o ţintă predilectă a „spionajului sexual”, fiind aduşi în situaţia de a fi şantajaţi în vederea transformării lor în agenţi.

Au existat de-a lungul vremii o serie de cazuri care au devenit celebre, cum este acela al colonelului Redl, colonel în armata Austro-Ungariei în preajma Primului Război Mondial,  silit din cauza unei „pasiuni îngrozitoare”, cum s-a exprimat chiar el, să spioneze pentru Rusia. Desigur, în afară de „cazul Redl”, au mai existat şi altele, care, deşi nu li s-a făcut publicitate, au fost la fel de „celebre”.

În 1954, William Christopher John Vassal (1924-1996) este trimis, în calitate de ataşat naval, la Ambasada Marii Britanii la Moscova. Este obligat să spioneze pentru KGB, fiind şantajat cu fotografii prezentându-l în timp de întreţinea relaţii homosexuale. Un anume Mihailski, desigur agent KGB, îl introduce în cercurile de homosexuali din Moscova. În 1954, participă la o orgie şi, fiind îmbătat, este filmat, ceea ce l-a făcut să accepte să devină agent. Recrutarea sa a fost considerată „un triumf major al KGB”.

Într-adevăr, Vassal a fost unul din cei mai preţioşi spioni, furnizând KGB-ului mii de documente referitoare la aparatura radar, torpile şi echipamentul antisubmarine. Este în pericol de a fi demascat odată cu defectarea agenţilor KGB Anatoliy Golitsin şi Iuri Nosenko. Totuşi Vassal nu este reţinut şi lucrează o vreme în Ministerul Amiralităţii, fiind arestat abia în 1962.

Este condamnat la 18 ani închisoare şi eliberat în 1972, activând, în continuare, probabil pentru…a-şi spăla  păcatele în calitate de  cleric. De altfel, tatăl său era preot anglican, iar mama sa se convertise la catolicism, ceea ce a făcut şi Vassal. În tot cazul, Vassal s-a aflat în centrul unui caz care a produs serioase probleme guvernului Macmillan, asemănător cu „cazul Profumo”. După eliberarea sa „pe cuvânt de onoare”, Vassal îşi publică autobiografia nu pentru a se justufica, cum arată el, ci pentru a-şi demonstra „poziţia ca fiinţă umană” (?!). În 1980, studiourile BBC produc o peliculă despre „drama” lui Vassal.

O altă „poveste tragică” a fost aceea a corespondentului ziarului  „Daily Telegraph” la Moscova Wolfenden, la începutul anilor 1960. Aflând de „pasiunea vinovată” a lui Wolfenden, KGB îi înscenează o întâlnire de amor, la care a mai asistat încă o persoană, ascunsă în şifonierul din cameră care a filmat cuplul „în acţiune”. A urmat şantajul, Wolfenden fiind ameninţat că fotografiile vor fi făcute publice, dacă nu este de acord să spioneze în rândul comunităţii occidentale din Moscova. Au urmat noi presiuni de data aceasta chiar din partea… Serviciului secret de informaţii britanic (SIS) care i-a cerut lui  Wolfenden să devină agent dublu.

Una din cele mai proeminente persoane ale elitei politice britanice, Thomas Driberg ( 1905-1976), care, în perioada 1957-1958, a deţinut funcţia de preşedinte al Partidului Laburist, a fost şantajat în urma unor relaţii homosexuale în timpul vizitei sale în URSS,  fiind obligat să pună la dispoziţia KGB informaţii referitoare la înarmarea NATO şi să  acţioneze în Parlamentul Marii Britanii, în sensul intereselor URSS, cu privire la strategia atomică a Angliei şi a Războiului din Vietnam. Demascat de MI5, este îndepărtat de la conducerea Partidului Laburist.

Un alt politician britanic „de vârf”, şantajat din aceleaşi motive a fost Edward „Ted” Heath din Partidul Conservator, prim-ministru în perioada 1970-1974, şi burlac „convins”. Cazul a fost făcut cunoscut de un ofiţer de informaţii din Cehoslovacia defector , în volumul „The Frolik Defection: The Memoirs of an Intelligence Agent, publicat în 1975.

În ultima vreme şantajarea persoanelor homosexuale a căzut oarecum în desuetudine, dat fiind modificările intervenite în legislaţia a numeroase ţări, care nu mai consideră această „pasiune” un delict.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO