Teodor Baconschi – Despre necunoscut. Cuvânt înainte: Sorin Lavric
Colecţia savoir-vivre. Ilustraţia copertei: Gabriel Brojboiu
„Spiritual vorbind, Teodor Baconschi e un conservator de vână creştină privind cu mefienţă la spectacolul modernităţii. Superstiţia progresului îl irită, laicizarea crescândă o deplânge, tirania mass-media o repudiază, iar exhibiţionismul de pe reţelele de socializare îl predispune la stenahorie. În fond, nu se simte în largul lui în epoca noastră, având ceva dintr-un intrus care nu poate rezista prezentului decât criticându-l. Numai că în Teodor Baconschi întâlnim un critic moderat, fără vehemenţe polemice, tonul său neatingând vreodată intensitatea diatribei. Mai mult, autorul nu are predispoziţii elegiace şi nu-l poţi bănui că aureşte trecutul în numele anomaliilor prezentului. De altminteri, de la un intelectual care şi-a dat doctoratul cu o teză despre tema râsului în patristica greacă nu te poţi aştepta la mina posacă a unui observator atrabiliar, care zugrăveşte totul în tente negre. Teodor Baconschi nu e un spirit morocănos otrăvit de amărăciune, ci o fire mansuetă judecând cu clemenţă aberaţiile contemporane. În ciuda strâmtorării sufleteşti pe care o resimte în mijlocul epocii, i se potrivesc cuvintele pe care Carl Schmitt, într-un acces de luciditate suferindă, le scria în franceză în jurnalul ţinut în anii de ocupaţie: «Tout ce qui arrive est adorable».” – Sorin Lavric
„Necunoscuţi nouă înşine şi altora, cucerim pas cu pas un spaţiu necunoscut lui însuşi şi nouă înşine. S-ar spune că necunoscutul nu se opune cunoscutului, cât aptitudinii de a re-cunoaşte.
(…)
Admit că poziţiile rigid «tradiţionaliste» au defectul paseismului. Ele preamăresc banalitatea trecutului preferabil: «„înainte era mai bine», «un nou Ev Mediu» şi celelalte. Or, atâta timp cât trecutul recent duhneşte de barbaria bolşevică, e aproape imposibil să nu fii relativ mulţumit cu situaţia prezentă. Când vii din iad, purgatoriul e plin de miresme.
(…)
Ca orice pesimist care se respectă, nutresc încă speranţa că scandaloasele patologii ale spiritului comunitar pot fi vindecate: prin curajul de a pipăi cauzele sale profunde, dar şi prin satirizarea noului conformism «religios», intim legat de postmodernitatea dogmatică şi de absolutizarea tuturor «drepturilor», în detrimentul oricăror «responsabilităţi». Invocarea generică a «drepturilor» e doar o sursă de flaterie narcisică. Într-un asemenea aranjament unilateral, locul cetăţenilor lucizi e ocupat de «idioţii utili», care nu mai sunt aserviţi prin ucaz (ca înainte de 1989), ci prin beţia «opiniei» fără urmări. Se cuvine să trecem de la democraţia originală, la cea originară, care aşază cetăţeanul în mijlocul cetăţii. Dacă vom continua să ne exercităm «drepturile» în detrimentul cadrului teologico-politic furnizat de naţiune, dacă tirania majorităţii hipnotizate se va agrava prin deriva parlamentarismului demagogic, atunci partea asiatic-infantilă a sufletului nostru colectiv o va sufoca pe cea europeană, maladiv slăbită de comunism.” Teodor Baconschi.
Teodor Baconschi s-a născut la Bucureşti, în 1963. Este doctor în Antropologie religioasă şi istorie comparată a religiilor al Universităţii Paris-Sorbonne, Paris IV, 1995, şi a urmat studii post-doctorale la New Europe College, Bucureşti, 1996. Din 2006 deţine gradul diplomatic de ambasador.
Carieră diplomatică: ambasador al României la Sfântul Scaun, Ordinul Militar Suveran de Malta şi Republica San Marino, 1997–2000. Director general MAE, 2001–2002. Ambasador al României în Republica Portugheză, 2002–2004. Secretar de stat pentru Afaceri Globale, MAE 2004–2006. Consilier prezidenţial, 2006–2007. Ambasador al României în Republica Franceză şi Principatul de Monaco, 2007–2009. Ministru al Afacerilor Externe, 24 decembrie 2009–24 ianuarie 2012.
Este Comandor al Ordinului Pius IX, Vatican, Comandor Stella della solidarieta italiana, Cavaler al Ordinului de Merit, Portugalia, Comandor al Legiunii de Onoare, Franţa, Cavaler al Ordinului Serviciul Credincios, România şi deţine Ordinul Sfintei Agatha, San Marino.
Volume publicate sub semnătura Teodor Baconsky : Le rire des Pères. Essai sur le rire dans la patristique grecque, Desclée de Brouwer, Paris, 1996. Râsul Patriarhilor, Bucureşti, Anastasia, 1996. Iacob şi îngerul, Bucureşti, Anastasia, 1996. Ispita Binelui. Eseuri despre urbanitatea credinţei, Bucureşti, Anastasia, 1997. Turn înclinat. Fragmente de arheologie profetică, Curtea Veche, 1999. Roma caput mundi (împreuna cu Horia Bernea), Bucureşti, Humanitas, 2000. Pe ce lume trăim, Bucureşti, Editura Pro, 2004. Insula Cetăţii. Jurnal parizian, Curtea Veche, 2005. Despre necunoscut, Bucureşti, Humanitas, 2007. 111 incursiuni în Cotidianul românesc (ilustraţii de Devis Grebu), Bucureşti, Curtea Veche, 2009. Bisericile de lemn din Maramureş, album UNESCO, 2010.
Simona Vasilache – Dicţionarul mărunţişurilor
Colecţia savoir-vivre. Ilustraţia copertei: Stela Lie
Simona Vasilache este redactor „de Externe” al României Literare. A semnat două cărţi şi s-a implicat cu bucurie în tot felul de jocuri editoriale şi publicistice – roman colectiv, grupaje, anchete, rubrici diverse în reviste diverse, şi alte mărunţişuri.
Cu fascinaţie pentru secretele mărunte şi discret hedonism, dincolo de elitismul simbolurilor, de la cancelarie la berărie, între bine şi rău, un univers cutreierat de mari siluete solitare care invită la o degustare a deliciilor conviviale.
De la cofetăria cu rol de cerc social,
la concurenţă cu cafeneaua,
la cofetăria ca liman al celor excluşi
din alte cercuri.
Un mic dicţionar şi o încercare de a ordona în joacă ceea ce nu poate fi ordonat decât mizând pe structurile ascunse ale hazardului şi pe complicitatea cititorului.
„Folosul lucrurilor nu se confundă cu folosinţa, iar rostul pentru care sunt făcute nu-i acelaşi cu îndreptarea pe care le-o dăm. Aşadar, tâlcul oului, un soi de perpetuum simbolic, prin credinţe şi lumi diferite, nu e nici folosinţa imediată, «ca de mâncare», nici aceea ciclică, a şirului de vieţi efemere care se amână din una-ntr-alta, ci aşteptarea. Exact ce-i lipseşte lumii din Uvedenrode, surpată «sub timp, sub mode». Desăvârşirea, vezi bine, e visul unei nopţi de răbătoare.
Bucuria şi tristeţea. Se servesc împreună, a doua covârşind-o, deseori, pe prima. La joie venait toujours après la peine, dar nu întotdeauna.“ – Simona Vasilache
Istoria lumii de Andrew Marr la Editura Nemira
Editura Nemira publică un volum de excepţie – Istoria lumii, de Andrew Marr (foto 4), faimosul realizator de documentare BBC. Traducere – Dan Lazăr şi Cora Radulian.
Volumul care apare în colecţia „Istoria” se adresează atât pasionaţilor de istorie, urmând toate momentele cronologice importante, cu bibliografia cea mai recentă, dar şi publicului larg, punctând acele amănunte istorice care ne-au schimbat destinele, dar despre care se ştiu încă prea puţine lucruri.
Un puzzle fascinant compus din momente istorice cunoscute sau mai puţin cunoscute, biografii care au schimbat lumea, locuri unde s-a scris istorie.
Din preistorie şi până în zilele noastre, istoria mare se împleteşte cu istoria mică. Noile descoperiri dezvăluie într-o altă lumină poveştile lumii, a cărei istorie se schimbă odată cu noi. Andrew Marr călătoreşte înapoi în timp şi descoperă legăturile între epoci, locuri, oameni şi întâmplări. Evenimentele care au schimbat omenirea se reaşază într-un puzzle uriaş. Poveşti nespuse se descoperă în premieră, imagini nevăzute se arată, personaje nevăzute ies din umbră.
„Cu cât vom înţelege mai bine felul cum conducătorii pierd contactul cu realitatea sau motivul pentru care revoluţiile produc dictatori mai frecvent decât produc fericire sau pentru care unele regiuni ale lumii sunt mai bogate decât altele, cu atât ne va fi mai uşor să ne înţelegem propriile vremuri.” Andrew Marr
„O carte extraordinară. Andrew Marr are un stil remarcabil şi un control special asupra materialului. Lucrarea lui ar trebui să fie lectură obligatorie pentru toţi cei care studiază istoria.” The Spectator
Andrew Marr, jurnalist şi scriitor, s-a născut în 1959 şi la începutul carierei a fost analist politic, după care a devenit editor la The Independent, iar apoi s-a alăturat grupului BBC, în cadrul căruia a realizat numeroase emisiuni politice şi istorice atât la televiziune, cât şi la radio. În 2007 a conceput o serie dedicată istoriei politice a Marii Britanii după Al Doilea Război Mondial. După succesul de care s-a bucurat, a continuat să lucreze documentare istorice apreciate, studiind personalităţi istorice, printre care Margaret Thatcher şi regina Elisabeta a II-a, şi să publice editoriale şi documentare în presa britanică. În 2012 a prezentat la BBC seria Andrew Marr’s History of the World. În acelaşi an a publicat ambiţioasa lucrare Istoria lumii. Printre volumele care au precedat-o se numără The Diamond Queen: Elizabeth II and Her People (2011), The Making of Modern Britain (2009), A History of Modern Britain (2007).
Introducere
Scrierea unei istorii a lumii este ridicolă prin definiţie. Cantitatea de informaţii este prea vastă pentru a putea fi absorbită de un singur individ, iar probabilitatea erorilor este imensă. Unicul motiv pentru a o scrie şi pentru a o citi este că inexistenţa unei înţelegeri a istoriei lumii ar fi încă şi mai ridicolă.
Examinarea retrospectivă ne poate îmbunătăţi examinarea personală. Cu cât vom înţelege mai bine felul cum conducătorii pierd contactul cu realitatea sau motivul pentru care revoluţiile produc dictatori mai frecvent decât produc fericire sau pentru care unele regiuni ale lumii sunt mai bogate decât altele, cu atât ne va fi mai uşor să ne înţelegem propriile vremuri. Dimensiunea subiectului aduce riscuri evidente: abstractizări plictisitoare pe de o parte şi un galimatias ameţitor de poveşti pline de viaţă pe de altă parte. Eu am ales subiecte şi momente care-mi par util de reprezentative şi am încercat să le asociez cu o naraţiune mai vastă. Dar aş fi putut scrie altă carte cu o selecţie aproape complet diferită; şi, neîndoios, încă o carte după aceea.
Tema mea generală este cât se poate de directă. Prin capacitatea noastră de a înţelege şi de a modela lumea care ne înconjoară, noi, oamenii, suntem o accelerare biologică energică şi acrobatică de abilităţi şi gândire, care a dus la o recentă accelerare a numărului nostru şi a puterilor noastre. Înţelegem acum destule despre începuturile vieţii pe această planetă, despre structura celor care ne înconjoară şi despre locul planetei în cosmos. Începem chiar să ne explorăm conştiinţa de sine, steaua aceea strălucitoare din „deşteptarea lumii“, aşa cum a spus un filosof. Probabil că populaţia noastră este prea mare în prezent pentru ca planeta s-o poată susţine foarte mult timp – deşi asta depinde de felul cum alegem să trăim –, însă abilităţile noastre tehnice ne oferă cel puţin o şansă de a răzbate, tot aşa cum am supravieţuit şi altor încercări.
Pe de altă parte, această excelenţă tehnică şi ştiinţifică nu şi-a găsit în politică un corespondent care să ne ofere o mândrie similară. Imaginaţi-vă că aţi fi în stare să apelaţi şi să discutaţi cu o ţărancă din timpul lui Iisus sau cu un războinic aztec. Dacă le-aţi arăta telefonul vostru mobil şi aţi încerca să le explicaţi cum funcţionează (presupunând că aţi şti asta), n-aţi avea nicio şansă de a-i face să înţeleagă. Ar trebui mai întâi să le fie descrisă o mulţime de concepte nefamiliare – aproape un întreg manual de istorie. Însă dacă aţi vrea să le povestiţi despre Stalin, despre politicieni corupţi sau despre conflictele dintre dictatori şi populaţii în lumea arabă contemporană, ei ar înţelege imediat tabloul de ansamblu.
Noi am înregistrat progrese. Majoritatea locurilor sunt mult mai puţin violente decât în societăţile anterioare. O lume aflată sub egida Naţiunilor Unite supurează de sărăcie şi scapără de războaie, totuşi este mai bună decât o lume a imperiilor rivale. Cu toate acestea, când se ajunge la poftele noastre, la mâniile noastre, la relaţia noastră cu puterea, nu există nimic comparabil cu progresul pe care l-am văzut în societatea noastră ştiinţifică şi tehnică. Cu cât aflăm mai multe despre începuturile istoriei noastre ca vânători-culegători şi despre lunga noastră istorie de agricultori, iar apoi despre acceleraţia ameţitoare a comerţului şi industriei mondiale, care ne-a purtat în epoca modernă, cu atât ni se pare mai puţin misterioasă lumea contemporană. În sfârşit, sper că marea parte a paginilor următoare îi va face pe cititori să se gândească nu doar la imperii de mult apuse, ci şi la „aici“ şi „acum“.
Între timp istoria continuă să se schimbe. Aceasta a fost o epocă de aur pentru pasionaţii de istorie, cu lucrări noi şi detaliate într-o mulţime de domenii, care s-au revărsat anual din tipografii; de toate, de la istorii ale banilor până la tărâmuri europene uitate, de la comparaţii între Imperiile Roman şi Chinez până la opinii inedite despre Stalin şi Al Doilea Război Mondial. Nimeni n-a putut spera să le citească pe toate, însă cartea aceasta a fost alimentată de mulţi ani de lecturi frenetice în multe domenii diferite.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
