Ziarul de Duminică

Primele fotografii aeriene ale Bucureştilor. GALERIE FOTO

Aerodromul Cotroceni 1924

Primele fotografii aeriene ale Bucureştilor

Autor: Emanuel Badescu

02.03.2012, 00:03 2339

Planurile urbane şi cadastrale ale Bucureştilor, inclusiv cele utilizate exclusiv de către Armată, ne sunt cunoscute. Au fost executate de ingineri topografi şi cartografi austrieci şi ruşi. Dar, odată cu apariţia talbotipiei şi a izbucnirii Războiului Crimeii, avem şi fotografii parţiale sau generale luate de pe înălţimi naturale ori de pe clădiri înalte, precum Turnul Colţei şi Teatrul cel Mare (Naţional).

Aceste fotografii, coroborate cu planul Borroczyn, puteau şi pot crea o imagine a urbei Bucureşti după marele incendiu din 1847, idee transpusă grafic de Dimitrie Pappasoglu prin anii 70 ai veacului al XIX-lea în realizarea unor hărţi "de vopsele" şi care a fost - se pare - apreciată de specialiştii Statului Major. O dovedeşte interesul manifestat de conducerea Armatei Regale pentru ascensiunea cu balonul, tradiţia coborând până în primăvara anului 1818, când a fost lansată de pe Dealul Spirii "băşica lui Caragea", umflată de arderea a 15 vedre de spirt. Astfel, în 1874, în ziua de 20 iunie, balonul "Mihai Bravul" se ridica din Grădina Mitropoliei având la bord pe maiorii Dem. Demetrescu, Constantin Poenaru şi Jack Lahovary, marele duelist de mai târziu. Rezultatul ascensiunii a fost "Harta Militară a Regiunii Bucuresci". Nu au fost precizate mijloacele, dar în anul 1889 s-au înregistrat "primele fotograme" obţinute de locotenentul Arthur Văitoianu, absolvent al Şcolii de Artilerie şi Geniu din Bucureşti, în urma unei ascensiuni cu balonul.

El a utilizat o "Cameră Laussedat" îmbunătăţită. Peste doi ani, în 1891, s-au înregistrat "înălţări cu balonul" pe platoul Cotroceni şi la Clinceni şi, pentru că se dorea săparea unui canal între Capitală şi Dunăre, la Turtucaia, de fiecare dată în nacelă fiind prezent şi un ofiţer de Stat Major, care avea în dotare un aparat de fotografiat. Observaţiile vor fi fost extrem de favorabile, doi ani mai târziu luând fiinţă o subunitate aerostatică în cadrul Regimentului 1 Geniu, care avea în dotare un balon achiziţionat din ţara lui Jules Verne. Nu-mi sunt cunoscute rezultatele aerofotogrammetrice ale acelor ascensiuni, totuşi, cred că trebuie puse în relaţie cu planul lui G.A. Orăscu din anul 1893 intitulat "Planul oraşului Bucureşti. Revăzut şi corectat conform rectificărei Dâmboviţei şi planurilor de aliniere ale stradelor şi bulevardelor". Conform modei britanice, în 1904 a luat fiinţă şi un club al iubitorilor ascensiunii cu balonul, care, peste un deceniu, după reprofilarea pe zborul cu avionul, se va intitula "Aero-Clubul Aviatic Român".

Artizanul acestuia, George Valentin Bibescu, şi-a consacrat întreaga viaţă propăşirii aviaţiei cât şi progresului ei. Legăturile cu Armata, pot spune tradiţionale, întrucât era prinţ de sânge, sunt numeroase, el răspunzând oricărei doleanţe, inclusiv fotografierea de la mare înălţime. Presa timpului consemnează cu lux de amănunte lansarea balonului "România", cumpărat şi adus de la Paris de locotenentul Ion Gărdescu, la 20 octombrie 1905, undeva, în perimetrul Uzinei de Gaz de la Filaret, oricum în zona cuprinsă între Calea Şerban Vodă şi prelungirea străzii 11 Iunie, astăzi strada Candiano-Popescu. În nacela din paie împletite au urcat alături de prinţul Bibescu, maiorul Gheorghe Demetriad şi locotenenţii Eugeniu Assaky, "manipulantul aerostatului", şi Paul D. Moruzzi. În revista "România ilustrată" Assaky, co-fondator al "Aero-Clubului", specifica: "Principele Bibescu era preocupat de fotografierea Capitalei" şi că obţinuse un număr de fotografii deosebit de interesante. Acelaşi locotenent promitea în paginile ziarului "Universul"că: "Aceste fotografii, care după câte am constat sunt perfect reuşite, le vom da şi ziarului Universul să le reproducă". Nu au apărut nicăieri…

Experienţa a fost reluată din acelaşi loc şi cu acelaşi scop în ziua de 30 octombrie.1905. Nu se cunosc rezultatele. Trebuie să fi fost, însă, de interes, dovadă zborul efectuat de Aurel Vlaicu în 1911 deasupra Capitalei, marele inventator revenind la sol cu o suită de imagini care au ajutat la corectarea Planului Cadastral. Atunci a apărut "Planul oraşului Bucureşti" în 257 de planşe Am toate motivele să nu cred că este o simplă coincidenţă copierea de către tânărul inginer Cincinat Sfinţescu a Planului Borroczyn în acel an. Războiul interbalcanic din 1913 a produs Compania de Aerostaţie Militară pusă sub comanda lui Fotache Ionescu, iar primul Război Mondial a condus atât la obţinerea unor imagini din "Zeppelin", obţinute, se pare, cu "Camera automată de aerofotografiere Messter", câteva fiind folosite de forţele Puterilor Centrale la editarea unor cărţi poştale în sepia în 1917 şi în prima jumătate a anului 1918, cât şi la strângerea relaţiilor cu Armata Franceză, fapt ce a dus la reorganizarea forţelor aeronautice, reuşindu-se construirea unor "camere aerofotografice" în cadrul flotilei române.

Aceste performanţe au condus, în prima fază, la înfiinţarea unui "Serviciu de Cadastru pe lângă Direcţia Aviaţei Civile" în anul 1924 şi, apoi, a unei "Secţii fotogrammetrice" în cadrul "Serviciului Geografic al Armatei" în 1929. Ambele s-au bucurat de asistenţa tehnică oferită de misiunile franceze. "Noul plan al oraşului Bucureşti" elaborat de căpitanul Mihail Pântea în 1920 şi apărut un an mai târziu, folosise cu succes fotogrammetria. Câteva imagini fotografice din 1919-1920 realizate prin "metoda Roussilhe" au fost publicate în format de tip carte postală, unele fiind sepia, altele color. Este de remarcat că între anii 1919-1929 au apărut pe piaţă un număr nederterminat de imagini aeriene sub formă de carte postală, toate având drept legendă vechea formulă "vedere generală" utlizată, de la Szathmari până la Pesky, de fotografii din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Fac aici menţiunea că, pentru elaborarea acestui articol, am folosit, alături de alte surse de informaţii, studiul lui Mihail-Cezar Săvulescu intitulat "Fotografia aeriană şi cartofilia" şi publicat în "Revista Filatelia", numerele 7-8 din 2002. Nu mai există nici un dubiu că la realizarea planurilor şi hărţilor Capitalei, din anii interbelici şi până astăzi, se utilizează aerofotogrammetria, mai cu seamă după unificarea tuturor serviciilor de profil în "Oficiul Hidrografic şi Aerofotogrammetric", unificare ce a avut loc în 1933. Colecţiile particulare şi ale Academiei conservă numeroase mostre de "vederi generale" obţinute din avion şi având scop iniţial alcătuirea de planuri şi hărţi, majoritatea sub forma tipărită de carte postală. Totuşi, există şi fotografii, ce-i drept rare, dăruite, în cazul Bibliotecii Academiei, de fostul ei director, generalul Radu Rosetti. Este cazul fotografiilor obţinute de Compania aviatică franceză din Suresnes între anii 1924-1927 ce au stat la baza "Planului Capitalei" din 1927. Sunt extrem de interesante pentru iubitorii acestui oraş.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO