Invatamantul artistic superior in Romania se organizeaza o data cu celelalte structuri ale invatamantului autohton. Mai intai la Iasi, in august 1860, cand ia fiinta Scoala de pictura si sculptura. Institutia se adaposteste sub acest nume putin ambiguu pentru a nu suscita un refuz din partea deputatilor, prea putin obisnuiti cu ideea unui asemenea invatamant. Scoala e pusa sub conducerea lui Gheorghe Panaiteanu Bardasare.
La Bucuresti, o astfel de scoala se deschide abia in octombrie 1864. O inaugureaza Theodor Aman, cu vorbele: "Frumosul este pentru imaginatiune ceea ce este moralitatea pentru suflet. Prin frumos ajungem... la Dumnezeu...". Regulamentul de functionare e inspirat de modelul francez (desigur) si stabileste ca specialitati pictura, sculptura, gravura si arta gradinilor. Directorul scolii este si directorul Pinacotecii (asa a fost Theodor Aman pana la moartea sa, in 1891). Scolarizarea e de trei ani (din 1869, de cinci ani), cu exceptia cursului de arta gradinilor, care dureaza doar un an.
In practica, Scoala a functionat mai cu seama ca scoala superioara de pictura. La fel si aceea de la Iasi. Cel mai important stimul pentru studenti era concursul pentru o bursa la Paris (asa cum la Paris exista concursul pentru o bursa la Roma - Prix de Rome). Pentru aceasta bursa, studentul trebuia sa execute o schita in ulei dupa un subiect dat, intr-un interval stabilit in 1864 intre orele 08.00-23.00, iar in 1869 intre orele 08.00-16.00. Juriul selecta dintre participanti doar sase, care, in lunile de vacanta, iulie si august, realizau o lucrare finita dupa schita aprobata. La 15 octombrie, lucrarile erau expuse public timp de o saptamana fara sa li se precizeze autorul. Din cei sase finalisti, acelasi juriu alegea apoi doar doi, care beneficiau de un subsidiu la Paris timp de trei ani. De la Paris, castigatorii trimiteau anual cate o lucrare care urma sa imbogateasca Pinacoteca.
Primul concurs a fost organizat in 1869. Concurentii, deja triati, erau in acel an Mihail Stefanescu, Mihail Dan, Sava Hentia si Dumitru Marinescu. Juriul l-a declarat invingator pe Mihail Stefanescu. Ar fi fost mai potrivita alegerea lui Sava Hentia, dar...
In 1888, mai multi tineri cer o alta functionare a Scolii de Arte Frumoase, care sa nu fie doar o copie a scolilor asemanatoare din Franta. Simpla copiere "era in afara de trebuintele terei noastre si nu putea da nici un rezultat folositor, fiind lipsite de mijloacele de care dispuneau acele scoli (franceze)". In plus, nu functiona in cadrul Scolii si o sectie de arhitectura. "Si aceasta e cea mai mare greseala". Semnau acest memoriu: Ion Georgescu, Ion Mincu, G.D. Mirea, Stefan Ionescu Valbudea, George Sterian si inca sase artisti, toti deveniti mai apoi nume in arta si arhitectura romaneasca. Protestul, altfel semnificativ, a ramas pe hartie.
Scoala de la Bucuresti a continuat sa functioneze dupa reguli franceze, la care Theodor Aman n-a voit sa renunte. Si expozitiile artistilor din Romania, in cadrul Salonului romanesc, erau tot o imitatie a Salonului din Paris. La Iasi, in schimb, la Scoala similara de Belle Arte functiona dupa modelul german, münchenez mai exact, adoptat de Gheorghe Panaiteanu Bardasare. In aceasta diferenta de modele, la Iasi se punea accent pe desen, iar la Bucuresti pe culoare si pe compozitie istorica.
Ramanerea in modelele altora aduce, la 1900, reactia tinerilor, care pun bazele Tinerimii Artistice (ca un paradox, noua structura se naste tot la Paris). Stefan Luchian, Stefan Popescu, Kimon Loghi, G. Petrascu, N. Vermont, Fr. Stork si inca multi altii organizeaza in acel an prima expozitie. Nu intamplator, ei o pun sub patronajul principesei mostenitoare Maria. Manifestarea este un triumf. Arta romaneasca isi incepuse zborul cu aripi proprii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
