„Qpoem – declară Călin Vlasie, directorul Editurii Paralela 45 – este proiectul celei mai solidare comunităţi de poeţi şi iubitori de poezie. Facebook-ul i-a strâns pe toţi într-o uriaşă filă comună pe deasupra invidiilor. Astfel încât, în orice parte te-ai pierde, poezia este peste tot, aşa cum centrul este peste tot.”
La început a fost un cenaclu virtual de poezie înfiinţat şi susţinut de Editura Paralela 45. O comunitate pentru toate vârstele, din care pot face parte poeţi consacraţi sau poeţi care n-au debutat încă, cu structura unui atelier de scriere creativă care promovează performanţa şi diversitatea poetică, indiferent de abordarea estetică, prin cultivarea spiritului critic, a dialogului civilizat şi profesionist, a culturii poetice; promovarea poeziei în cât mai multe medii intelectuale şi educaţionale, cu precădere în mediile şcolare şi studenţeşti, în fiecare localitate în care domiciliază fiecare membru Qpoem. Apoi, cenaclul a stimulat publicarea de volume de poezie ale „qpoemiştilor” prin Editura Paralela 45, în noua colecţie Qpoem. Fiecare titlu este comentat de critici de poezie recunoscuţi la nivel naţional.
Cenaclul îşi propune să organizeze anual, timp de două zile, Festivalul Naţional al Poeziei, la începutul lunii iunie, de fiecare dată în altă localitate, stabilită conform votului Comitetului Naţional de Organizare al FnaQ (Prima editie a Festivalului National Qpoem a avut loc la 10-11 iunie la Piatra Neamţ, la propunerea poetului
Adrian Alui Gheorghe, membru Qpoem); să acorde premii naţionale Qpoem; să aibă o pagina de poezie Qpoem, postată pe Facebook, şi un site propriu www.qpoem.com; să stimuleze traducerea celor mai valoroase volume de poezie în limbi de circulaţie universală care vor fi publicate în colecţia Qpoem bilingv.
Asemenea activităţi destinate promovării poeziei merită salutate din toate inima.
Iată că au şi apărut primele treisprezece titluri ale colecţiei – o parte dintre semnatari sunt debutanţi, altă parte, poeţi consacraţi; unii sunt persoane mature, cu experienţă, alţii abia păşesc în viaţă. Prezentăm aceste cărţi, aşa cum le semnalează editura, cu precizările criticilor literari care le însoţesc în lume.
Emilia Ajule – Jurnalul unor cuvinte ingrate
Emilia Ajule (n. 1984, în Cluj-Napoca). Locuieşte în Germania.
„Jurnalul unor cuvinte ingrate cu care debutează Emilia Ajule este, de fapt, o reacţie de rană, de fiinţă rănită care se apără zgîriind şi lovind. Cuvintele ei sunt ingrate mai degrabă pentru că nu sunt graţioase şi sfioase decît pentru că nu se angajează în ode şi imnuri. Dar fondul din care ies (unul de psihisme încărcate, lăsate cel mai adesea în subsolul sau pragul poemelor) nici nu poate pretinde descărcări de graţie. Ci mai curînd un limbaj agresiv, tăios şi abraziv. Aşa că Emilia foloseşte un limbaj de şmirghel, de resentiment şi o sintaxă zburlită şi burzuluită, cu care-şi apără rezervele de idealitate şi candoare. Cerneala de sepie iritată e aruncată direct pe pagină, dar de fapt poemele (multe puse pe voci şi recuperînd în secvenţe brutale biografii de striviţi şi excluşi) perseverează (într-un fel de clandestinitate) în compasiune. Cinismul abrupt al notaţiilor e doar faţa ofensivă a acestui lirism de rană şi dede compasiune.” – Al. Cistelecan
Adela Efrim – Şi moartea scrie uneori poeme
Adela Efrim (n. 29 februarie 1968, în Craiova). Locuieşte în Craiova.
„Sensibilă şi introvertită, poezia Adelei Efrim alungeşte contururile unui desen
bacovian până la obţinerea unei transparenţe autumnale. Lustruirea, contemplarea şi fluidizarea sunt mărci ale unei arte feminine ce lucrează mai ales cu lumina şi vibraţiile într-un fel de touchscreen reality. Epurarea
adjectivelor şi metaforelor scoate la iveală un cotidian funcţionăresc prin care, miraculos, se întrevăd piane înzăpezite şi tot felul de linişti. Fundamental romantice, aceste texte provoacă năluciri – culmea! reconfortante şi derutante.” – Felix Nicolau
Mihai Amaradia – Nimeni, el singur
Mihai Amaradia (n. 28 iulie 1980, în Motru, Gorj). Locuieşte în Târgu Jiu.
„Oltean iubeţ, dar nu dintre cei focoşi, ci mai degrabă dintre cei tandri şi melancolizaţi de absenţele repetate şi ritualice ale iubitelor, Mihai Amaradia nu doar că pare programat, dar s-a şi autoprogramat pe eroticele cu alai de calinerii. „Oltenian lover” (o subspecie de latin lover), el iubeşte şi tînjeşte şi-n a doua
carte (o făcuse şi-n debutul cu „Poeme pentru cutia ta poştală”), de astă dată într-un triptic anume geometrizat pentru a da, cît de cît, formă efuziunilor în permanentă efervescenţă. O ars amandi, aşadar, trăieşte şi scrie (cu modulaţii şi fine, şi abrupte) Mihai Amaradia, al cărui potenţial eseninian ar trebui, poate, încurajat (de el însuşi, desigur).” – Al. Cistelecan
Adi Filimon – Sedativ
Adi Filimon (n. 20 mai 1965, în Ghelari, Hunedoara). Locuieşte în Bucureşti.
„Magnetismul poeziei lui Adi Filimon emană din contururile deschise, gesturile imprecise şi memoria afectivă etalată răcoros, dezabuzat. Înseşi regulile de redactare bruiate prin sudarea vocabulelor contribuie la accelerarea amintirilor vizionare. Poezia îmbibată de obiecte şi fiinţe cu contur precis deschide abisuri cu ajutorul unei tehnici suple, eliberate de conectori. Fragilitate şi adâncime dispuse mereu inteligent în decoruri minimaliste.” – Felix Nicolau
Viktor Latunski – Exerciţii de spart coaja muzei
Viktor Latunski, pe numele său real George Savu, s-a născut pe 26 octombrie 1951, în Bilca, Suceava. Locuieşte în Corbeanca (Ilfov).
„Acum, că George Savu şi-a luat un nume de artă atât de provocator, confuzia cu omonimul său albaiulian nu se mai poate face. La drept vorbind, ea nu s-ar fi putut face nici înainte, dacă felul de a scrie al fiecăruia ar fi fost bun de argument. Viktor Latunski scrie pe un principiu de vervă şi dintr-un spirit irepresibil parodic (uneori lăsat să se zbenguie în pure performanţe). Baza lui e o poetică ludică, pe linia intrasabilă dintre umor, ironie (mai ales autoironie) şi sarcasm, linie trecută nonşalant în toate părţile. Mixaje discursive, jocuri de cuvinte, aluzii, referinţe întoarse pe dos şi mai cu seamă un ritm tonic, aproape euforic, al caricaturalului ca viziune constituie marca — dar şi masca — unei melancolii ţinută la secret în aceste Exerciţii de spart coaja muzei. O poezie care merge în provocare inteligentă, dar călcând cu grijă peste un fond de fragile.” – Al. Cistelecan
Mihail Gălăţanu – Devorarea maestrului
Mihail Gălăţanu (n. 11 septembrie 1963, în Galaţi). Locuieşte în Bucureşti.
„Întotdeauna Mihail Gălăţanu a fost un poet tematic şi insistent. Pe lângă faptul că jonglează de decenii cu bijuteriile morţii, se mai ocupă şi cu epuizarea temelor pe care le frecventează: nu mai rămâne nimic de cules după el – epigonii sunt sufocaţi în faşă. Fierbinţelile cărnii s-au răcorit şi au lăsat scena liberă pentru pre-funeralii iniţiatice.Abandonată este şi retorica fastuoasă de altădată. Acum totul a devenit urgent, cu refrene scurte şi iniţieri precise.” – Felix Nicolau
C. Suditu – Poeme carnivore
C. Suditu (n. 12 martie 1970, în satul Băjani, comuna Vadu Paşii, judeţul Buzău). Locuieşte în Vadu-Paşii (Buzău).
„Coborât din şaua baladescului, C. Suditu adună în stradă tot arhondaricul european şi tribal în vederea unui bal filosoficesc. La tot pasul, cuplaje imposibile: raţiune şi dezmăţ, hazard şi bariere. Lorelinele şi Carmelinele asigură migraţia dinspre austeritatea sceptică către fierbinţeli acrobatice. Vitalismul cu perspective à la Picasso este ţinut în frâu de o luciditate cinică. Rezultă mitologii urbane şi comploturi galactice proferate la modul cârcotaş şi cu imaginaţie năucitoare, carnivoră. Când în scenă pătrunde Valentina, lexicul iubirii iese din purgatoriu şi se revarsă într-un paradis al meduzelor, demontat prin analize şi ipoteze.” – Felix Nicolau
Ottilia Ardeleanu – Totul e să mergi până la capăt
Ottilia Ardeleanu (n. 15 aprilie 1959, în Mîrşani, Dolj). Locuieşte în Năvodari.
„Ca să mergi până la capăt e nevoie de poeme masive, elaborate, dar răsucite de viziuni sofisticate. Deloc narativă, poezia Ottiliei Ardeleanu este alcătuită din serii de scenete aproape tragice, dar în care ceea ce contează este o speranţă solipsistă, o resemnare ce aşterne patină peste detaliile sordide. Printre poziţii şi ecouri se disting argumente ale lumii tehnologizate ce au relevanţă numai în ordine metafizică. Unghiurile din care este privită această realitate pestriţă sunt dintre cele mai subtile, mai inopinate: vârful unui arcuş de vioară, tablete allview, peşti uscaţi pânăla os şi câte şi mai câte. Arta de a imponderabiliza universul brandurilor şi al codurilor pin le este accesibilă doar celor aleşi.” – Felix Nicolau
Ioan Barb – Oraşul alb
Ioan Barb (n. 5 noiembrie 1960, în Călan, Hunedoara). Locuieşte în Călan.
„Nostalgiile pitoreşti şi cultural ale lui Ioan Barb sunt deja marcă înregistrată. Aceste picturi în alb constituie o inovaţie şi nu au nimic în comun cu vechea tehnică chineză a pictării vidului. Albul aici este un fel de zahăr tos presărat peste memorii ce mixează macroistoria cu istoria mică. Vagul patriarhal şi locul comun repetă maniera lui Şt. O. Iosif, dar bogăţia detaliilor şi a particularităţilor răstoarnă sevă contemporană în texte. Ochiul sufletului este vulturesc la poet – el scoate la lumină o lume de muzeul satului peste care s-au abătut tot felul de anomalii: a cocsului, a funinginii, a educaţiei patriotarde etc. Oraşul alb este, de fapt, Streiul înnegrit de industrie, dar imaculat în amintirile copilului ce oscila între sat şi fabrici. Un volum document, aşadar.” - Felix Nicolau
Dumitru Andreca – Magnolia din Padova
Dumitru Andreca (n. 22 februarie 1949, în Izvoarele, Mehedinţi). Locuieşte în Rogova (Mehedinţi).
„Magnoliile nici nu înfloresc: ele explodează! Modelul lor este strofa scurtă şi nărăvaşă a lui Dumitru Andreca. Finalurile suspendate, turnúrile senzuale şi imaginile smălţuite umplu minipoemele de suspans. Cartea de poezie se citeşte ca un roman poliţist şi se simte ca un afiş de telecinematecă. Plonjonul nu este adânc,
însă spirala lui aeriană are o supleţe bruscată şi o putere a iluziei care se pot traduce numai prin cuvântul farmec.” – Felix Nicolau
Gabriela Schuster – Fata de la oraş
Gabriela Schuster s-a născut pe 18 februarie 1948, în Bucureşti. Locuieşte în Germania.
„Fata de la oraş priveşte totul de la penthouse. De acolo se desfată cu privelişti cultural prestigioase, pe care le aplică în chip de plasture peste senzaţiile cotidiene. Iremediabil logodită cu sublimul, Gabriela Schuster este bântuită şi de viziuni naturaliste. Rezultă o poezie cu tuşe expresioniste, dar în care guvernează ingrediente obişnuite, drapate, totuşi, în falduri exuberante.” – Felix Nicolau
Teodor Sinezis – Ea e Matilda
Teodor Sinezis, pe numele său real Ioan-Claudiu Pipirigeanu, s-a născut pe 4 ianuarie 1970, în Tarcău, Neamţ. Locuieşte în Piatra-Neamţ.
„Mulţi douămiişti au montat cicluri poetice dedicate vreunei (anti)muze. Matilda împărtăşeşte doar situaţia, nu şi atmosfera. Protagonista poetică dinamizează o biologie disecată minuţios şi detonează metafore în care cibernetica se încuscreşte cu pătrunjelul. Teodor Sinezis umflă limbajul cu scheme de tastatură şi reuşeşte să fabric poezie din componentele unei lumi postumaniste cu firescul unui arhitect specializat în hibrizi funambuleşti, irezistibili.” – Felix Nicolau
Liviu Măţăoanu – Deasupra lui Hans
Liviu Măţăoanu (n. 14 ianuarie 1968, în Câmpulung-Muscel). Locuieşte în Bucureşti.
„Liviu Măţăoanu face contrabandă cu melancoliile şi îşi ascunde predispoziţia reflexivă într-o scriitură aparent dezlânată şi ostentativ dezarticulată, mizând pe efectul în răspăr al devierilor parentetice şi al inconsistenţei colocviale a discursului. Scriitura lui uzează şi abuzează de tehnici de înşelare, simulând incongruenţa doar spre a tensiona...” – Al. Cistelecan
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
