LA FRONTIERA ISTORIEI

"Leafa mica, dar efortul mare!"

25 apr 2008 Autor: Majuru Adrian Aurel

Se stie ca pedagogia, scoala in general, are menirea sa stopeze agresivitatea si cresterea in volum a "prostiei sociale". Aceasta din urma, "decupleaza inteligentele active, sugruma critica de jos si incurajeaza selectia non-valorilor". "Prostia sociala" are propria-i elita, structurata pe masura ce "turma se alcatuieste: magarul isi ia doctoratul si devine ganditor, cainii isi iau licenta in drept, primesc pistoale si dreptul de a se considera lupi: lupi geto-daci. Limba devine limbaj si limbajul latratura. Aplauzele si uralele inlocuiesc opinia publica si liberul arbitru", dupa cum ne povesteste scriitorul I.D. Sirbu.
Ar trebui sa ingrijoreze si degradrea umana a celor care se ocupa de educatia copiilor nostri. Cand salariul mizerabil nu acopera facturile restante, nu mai exista dorinta de a vorbi despre Balzac la literatura universala sau despre cotiledonate la biologie. Saracia perpetuata a distrus structura morala si intelectuala a dascalilor. Fara voia lor. Inceputul se cunoaste, a fost acela al pedagogiei socialiste: aceasta trebuia sa fabrice "omul nou", "care este" iar pe val.
"Adevarurile" care ies dintr-un inspectorat scolar sunt mai monstruoase decat dinozaurii epocilor trecute. Mergeti sa le vedeti chipurile, "sa-i cantariti ca oameni. Ei au acum in mana sufletele intregului tineret, de ei depinde viitorul nostru, prin ei pierim ca spirit si cultura". Acesta poate fi un raspuns concret asupra bulibaselilor didactice si organizatorice de la bacalaureat si variate teste nationale, admiteri etc. Nu stie stanga ce vrea dreapta.
Astazi avem scoli insalubre cu profesori plictisiti, deshainati, cu priviri sordide, toropiti de lehamitea si saracia lunilor de vacanta. Singura alternativa pentru a schimba cotidianul monoton este inceperea anului scolar din fiecare toamna, cu nebiruitele probleme: facturi de tot felul, galopante si ades restante, copii zburataciti si nervosi, lectii predate in sila sau deloc, salariul mizer, de hamal analfabet dintr-un port flamand al secolului al XVIII-lea. Am auzit doi elevi vorbind despre profesoara lor, care venea in aceeasi "fusta de talcioc". Unul dintre ei a concluzionat: "Pai daca-i profa!".
Dar cand a fost altfel? Kir Panaiot Lavriotis, profesor la toate in veacul al XVIII-lea bucurestean, a lansat sloganul atat de profetic: "Leafa mica, dar efortul mare!". In aceeasi perioada, marele invatat Neofit, unul dintre cei mai apreciati dascali ai scolii domnesti de la Sf. Sava, a fost batut cu ciomegele de batausii aranjati de un elev al sau, boier Barcanescu, pe motiv ca nu-l trecuse clasa. Eforia scolii a dat verdictul: "E boier, n-avem ce-i face". Iar Neofit a demisionat si a plecat in Balcani. Nu demult, o profesoara de literatura romana dintr-un liceu bucurestean a fost batuta mar, chiar in fata clasei unde preda, de un fost elev lasat corigent! Elevii din clasa au refuzat sa depuna marturie, iar intrusul nu putea fi exmatriculat deoarece se mutase in alta scoala (si a primit doar o amenda pentru ca jucase baschet in curtea fostului sau liceu), dupa ce o umilise pe profesoara, iar aceasta a fost nevoita sa se transfere din cauza umilintei suferite. Iata cum secolul al XVIII-lea respira in secolul XXI: "E boier, n-avem ce-i face!".

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 25.04.2008

 
Cuvinte cheie:
"Leafa
, mica
, dar
, efortul
, mare!"
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Abonează-te la Închide