Dante Alighieri – Infernul
Traducere din limba italiană de George Coşbuc. Tălmăcirea lui Coşbuc este, după mulţi, cea mai izbutită transpunere completă a capodoperei italiene, dar există şi alte versiuni în limba română – Alexandru Marcu, Ion Ţundrea, Giuseppe Ciffarelli, Eta Boeriu, Răzvan Codrescu. Editura a optat pentru traducerea lui George Coşbuc, preluată, împreună cu notele semnate de Alexandru Balaci, din ediţia din 1954. Una dintre capodoperele literaturii universale, „Divina Comedie”, a exercitat o puternică influenţă asupra culturii, artei şi literaturii întregii lumi. „Infernul”, prima parte a acestei trilogii, reprezintă călătoria lui Dante prin cele nouă cercuri ale iadului. El îşi începe peregrinarea în jurul anului 1307, iar ghid pe acest drum presărat de primejdii îi este idolul său, poetul roman Virgiliu, care îl conduce spre poarta infernului. Pe parcursul călătoriei sale, Dante va întâlni numeroase personalităţi, filosofi sau figuri mitice ale Antichităţii, dar şi oameni care au trăit în vremea sa. Acest din urmă amestec de locuri imaginare şi experienţe concrete reprezintă unul dintre marile talente ale poetului, care descrie cu multă forţă şi realism toate aceste personaje celebre. „În cei opt ani în care am tradus în limba română Divina Comedie – spunea Coşbuc –, nu mă gîndisem şi nici n-aş fi visat că voi scrie vreodată studiile acestea. Pe mine mă interesa poezia lui Dante şi toată grija îmi era să-l redau în limba mea maternă, limpede şi în versuri frumoase. (...) Cu cât căutam la mai mulţi o lămurire, cu atât mă scufundam în părerile lor din ce în ce mai confuze şi mai imposibile. Şi la urmă am recunoscut că de 600 de ani drumul lui Dante e un labirint, şi părerile comentatorilor, un haos. (...) Am amânat publicarea traducerii şi am început să cercetez cauza acestui Babilon de păreri contradictorii şi uneori, în absurditatea lor, de un comic irezistibil. Dar am obosit înainte de a pune mâna pe firele misterului. (...) Atunci i-am lăsat deoparte pe toţi erudiţii şi iluştrii şi am tras cu buretele peste tot ce s-a scris pe tabla lor, şi m-am apucat să scriu eu, pe tabla mea, lucrurile ce le voi afla însumi eu printr-o atentă citire a poemului.” Au ieşit comentariile la oprea lui Dante.
Henry de Montherlant – Băieţii
Traducere din limba franceză de Vasile Savin şi Daniel-Pierre Cataneo. „Băieţii” este considerată de critică ultima operă majoră scrisă de Montherlant. O carte despre o legătură pasională dintre doi băieţi în vârstă de 16 şi 14 ani dintr-o şcoală din Franţa anului 1912. Scrisă în 1969, povestea se desfăşoară în Franţa, în 1912, şi reflectă societatea acelei epoci. Alban, în vârstă de 16 ani, se mută la o şcoală nouă. Aici descoperă o cultură, oficial încurajată de profesori, prin care băieţii au legături foarte apropiate. Perechea lui Alban este Serge, în vârstă de doar 14 ani. Cei doi se simt puternic atraşi unul de altul şi se îndrăgostesc.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
