Atunci când i-a apărut albumul de fotografii "Corespondent derăzboi", în 2007, la Humanitas, i-am reproşat lui Adelin subţirimeatextelor explicative şi caracterul "turistic" al multora dintrefotografiile făcute de el pe timpul războaielor pe care le"acoperise" în Irak, Palestina, Liban, în închisoarea de laGuantanamo. Abia acum, după ce am citit poveştile din spatelepoveştilor spuse de Adelin la televizor am înţeles acelefotografii: atât textele, cât şi imaginile sunt felii de războiadevărat, decupate de Adelin cu toate riscurile, modestia şi maiales priceperea celui mai titrat reporter special de televiziune dela noi. Poate unicul autentic şi de nivel internaţional, oricum oinstituţie-reper a presei noastre mioritice.
La fel ca albumul în cauză, volumul "Războaiele mele"* este opremieră pe piaţa publicistică românească, Adelin Petrişor fiindprimul jurnalist care-şi publică amintirile despre cum a realizatreportajele sale de război şi interviurile cu personalităţiinternaţionale greu accesibile. Cartea lui Adelin era mai multdecât necesară, ea alăturându-se astfel prin sinceritate,obiectivitate şi spectaculozitate volumelor cu subiect similar, darde o mai mare amplitudine istorică şi politică, semnate delegendarii corespondenţi britanici de război Martin Bell - "In aHarm Way" (experienţa bosniacă a viitorului membru al Parlamentuluibritanic) sau, mai ales, cea a lui John Simpson (la un moment datredactorul-şef al ştirilor externe ale BBC) - "Strange Places,Questionable People". Actualii şi mai ales viitorii istorici şicomentatori ai media româneşti vor fi extrem de fericiţi cu aceastăcarte, deopotrivă inedită şi fermecătoare, tot aşa cum colegii debreaslă, "secta lui Adelin" cum îi spunea Cătălin Tolontan, vorputea culege câteva experienţe şi lecţii valoroase de jurnalism, deonestitate, de viaţă de reporter-soldat compatibil cu standardeleinternaţionale în materie.
La fel cum îi este şi firea, Adelin Petrişor nu vrea să dea lecţiinimănui, nu face nici pe deşteptul, nici pe eroul, ci îşipovesteşte simplu şi direct, cu umor şi fără patimă, întâmplărileadesea dramatice trăite în deplasările sale în timpul conflictelordin Iugoslavia (Belgrad - aprilie 2006), Irak (Fallujah - ianuarie2005, Ramadi - mai 2005, Bagdad - aprilie 2003), din Afganistan latrupele speciale române (decembrie, 2008), din Liban (iulie 2006),la închisoarea din Guantanamo (septembrie 2006) sau cum a reuşit săajungă să ia interviuri în exclusivitate unor Yasser Arafat,ayatolahul Fadlallah sau Benjamin Netanyahu. Nu din dorinţa de aşoca, de a impresiona sau de a fi cool, ci pentru că vrea să fie pedeplin sincer şi onest.
Adelin îşi descrie fără sfială momentele de frică şi panică, îşirecunoaşte emoţiile şi năzbâtiile, tot aşa cum reproduce neaoşdialogurile tipic cazone, purtate indiferent de naţionalitate:"Fumam liniştit şi mă gândeam la ce ne aşteaptă... - Băidobitocule, să te fut! Stinge imediat ţigara! Eşti prost? Dacă vreineapărat să ajungi ţinta unui lunetist, pleacă măcar de lângăconvoiul meu, a urlat cineva de la doar câţiva metri de maşinanoastră." La fel de "fireşti" sunt şi detaliile cumplite privindcondiţiile de viaţă dintr-o tabără americană din Fallujah: "Înapropierea ruinelor între care dormeam, am văzut o toaletăecologică. Am deschis uşa şi un miros pestilenţial m-a făcut săînţeleg că era inutilizabilă. Era un munte de rahat care depăşea cucâţiva zeci de centimetri tronul."
Cuminte, doar cu un umor dulce-amărui, Adelin povesteşte pentru ceicare-şi mai fac iluzii romantice despreziaristul-care-poate-deschide-orice-uşă, despre imensa răbdare,abila diplomaţie şi indispensabilul noroc de care a avut nevoiepentru a obţine aprobarea şefilor (Sorin Oancea, Radu Coşarcă, DanLuţan) pentru deplasările în zonele de război, pentru obţinereabanilor (adesea din sponsorizări - memorabilă scena cu Vântu),pentru indispensabilele vize, aprobări, pentru stabilireacontactelor în zona respectivă, pentru tot ce înseamnă pregătirealogistică a unei transmisiuni de televiziune în direct dintr-unteatru de operaţii. Mult mai acide sunt comentariile lui Adelin dinfinalul povestirilor, atunci când este vorba despre faptul căperformanţele jurnalistice de nivel internaţional sunt înecate înmedia românească de interese politice, de obsesia rating-ului saude trivialitatea faptului divers de larg consum. Mare a fostdezamăgirea lui Adelin Petrişor atunci când a fost primul ziaristromân ce a realizat la Belgrad un interviu în exclusivitate culiderul paramilitar sârb Arkan în timpul războiului dintre NATO şiIugoslavia din 1999, dar TVR nu l-a dat pe post din motivepolitice: "Lucram într-o televiziune care nu avusese bani să mătrimită în Belgrad în cele mai importante momente şi mai mult decâtatât, refuza acum să difuzeze un interviu pentru care mulţijurnalişti ar fi dat aproape orice ca să-l obţină. Motivul invocatera de o stupizenie nemaiîntâlnită. Mi-a fost atât de silă, încâtnici măcar nu l-am mai sunat pe Dan Luţan, un tip pe care, celpuţin până atunci, l-am considerat profesionist şiechilibrat."
Chiar şi secvenţele în care Adelin descrie cum putea să o păţeascărău de tot ("Dan, îţi imaginezi că era să mor cu doar o zi înaintesă fac 31 de ani?") sunt la fel de fireşti şi neemfatice. Adelineste perfect conştient de riscurile pe care şi le asumă, câteodatăface mişto de ele, altădată le ignoră calculat şi-l tulbură doaratunci când îşi dă seama că cei care-l iubesc (mama, Maria) suferătare din cauza lui: "Adi, am citit toată noaptea de frică să nucumva să mor în somn şi să nu ştiu dacă aţi reuşit sau nu să ieşiţidin Irak. Vorbele mamei m-au curentat pur şi simplu. Şi atunci amînţeles cu adevărat cât de mult rău le făcusem celor dragi: Mariei,părinţilor, prietenilor, care săptămâni în şir au fost paralizaţide frică."
Nu poţi să nu-l crezi pe Adelin când recunoaşte un asemenea lucruintim. Şi este la fel de credibil în toate celelalte întâmplări,unele chiar speciale, pe care le aşterne cu har şi aceeaşigenerozitate cu care îşi face meseria.
*) Adelin Petrişor, "Războaiele mele", Editura Polirom,2010
CALIN HENTEA (n. 2 mai 1958), inginer politehnist (1983) şi doctor(Magna cum Laude) în ştiinţe militare, a fost ofiţer în cadrulM.Ap.N. (1986-2008), lucrând ca jurnalist militar de televiziune sipresă scrisă şi apoi ca ofiţer specialist în operaţii psihologiceîn cadrul NATO. A efectuat misiuni NATO în Kosovo şi Afganistan. Apublicat mai multe volume despre propagandă, război mediatic şiistorie militară în România şi Statele Unite. Din 2008 estecolaborator al "Ziarului de Duminică" şi al revistei "Flacăra".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
