Glenn E. Torrey
România în Primul Război Mondial
Meteor Publishing
Traducere din limba engleză de Dan Criste.
În pofida unei poziţii strategice vulnerabile, a unei armate prost pregătite şi a unor promisiuni discutabile de sprijin militar din partea Fortelor Aliate, România a intrat în Primul Război Mondial în august 1916. În schimb, a primit o sancţionare formală pentru anexarea regiunilor cu populaţie română din Austro-Ungaria. Aşa cum Glenn Torrey dezvăluie în studiul său, decizia se va dovedi curând impulsivă şi riscantă pentru ambele părţi.
Torrey detaliază felul cum, la sfârşitul lui 1916, armatele Puterilor Centrale, conduse de generalii Falkenhayn şi Mackensen, au ocupat două treimi din teritoriul românesc, dar cu preţul dislocării unor importante forţe militare necesare pe alte fronturi. Aliaţii, cu precădere ruşii, au fost constrânşi să procedeze la fel pentru a preveni prăbuşirea definitivă a României.
Torrey prezintă cea mai competentă relatare – de până la această oră – asupra luptelor dure din timpul campaniei din 1916 şi a tentativei reînnoite a forţelor austro-ungare de a înfrânge armata română în vara anului 1917. În această din urmă campanie, reliefată aici, dar ignorată în relatările din afara spaţiului românesc, are loc o reorganizare şi o reînarmare a soldaţilor români, cu sprijin din partea Armatei Roşii aflate în dezintegrare, iar inamicul suferă o înfrângere uluitoare. Totuşi, în haosul provocat de Revoluţia Rusă, Puterile Centrale au forţat România să semneze o pace separată la începutul lui 1918. În cele din urmă, aceasta i-a permis României să reintre în război şi să ocupe cea mai mare parte a teritoriului promis în 1916.
Inegalabila stăpânire a mijloacelor de cercetare a surselor din arhive şi a celor auxiliare de informare şi îndelungatele sale studii asupra subiectului conferă autoritate şi echilibru relatării sale privind evenimentele militare, strategice, diplomatice şi politice petrecute de ambele părţi ale frontului de luptă. Pe deasupra, apelul făcut la memoriile unor persoane aduce în prim plan trăirile oamenilor pe timp de război. Conducători militari importanţi în cel de-Al Doilea Război Mondial, ca Ion Antonescu şi Erwin Rommel, şi-au construit cariera în timp.
Profesorul Glenn E. Torrey s-a născut în 1930, în Yuba City, California. Alegerea carierei ştiinţifice i-a fost recomandată de doi istorici americani de excepţie: Gordon Wright şi Charles Jelavich. Cel dintâi i-a sugerat să încerce a se specializa în studierea Primului Război Mondial, iar celălalt a venit cu îndemnul de a investiga participarea României. Alegerea acestei teme i-a oferit un vast câmp de investigaţie, încă neexplorat în totalitate şi mai ales în profunzime. A ajuns, treptat, un specialist unanim recunoscut în istoria României din anii 1914-1918 şi în relaţiile ei internaţionale din acelaşi interval. În 1966 a publicat trei studii intitulate România si beligeranţii, 1914-1916, Iredentism şi diplomaţie: Puterile Centrale şi România, august-noiembrie 1914 şi Convenţia româno-italiană din 23 septembrie 1914, apoi a rămas fidel investigării trecutului românesc, ca o componentă firească a istoriei bătrânului continent. Dintre istoricii străini şi nu numai americani, Glenn E. Torrey este acela care a contribuit într-o măsură oricând relevabilă la elucidarea participării României la Primul Război Mondial, favorizând astfel înţelegerea unei perioade importante a evoluţiei post-1914 a Europei şi nu numai a ei.
În 1991 a ajuns la Iaşi, ca bursier al Programului Fulbright şi al American Council of Learned Societies Grant.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
