Sa pornim banda: "Experimentul Philadelphia" si "Experimentul Armageddon"; "sindromul Stockholm" si "sindromul Timisoara"; SUA datoreaza Romaniei 8,634 miliarde de dolari; Ministerul (roman!) al Teritoriilor de peste Mari; insula Roland - colonie romaneasca; Insula Roland, stat independent condus de imparatul Roland I; avionul invizibil a fost inventat tot de un romanas de-al nostru (nu Nikolai Tesla, ci Vasile Dimitrescu).
Anii '70: tancurile sovietice care se pregateau sa invadeze Romania sunt distruse langa Prut de "Raza Mortii"; anii '00: un puscas marin american isi pierde capul pe insula Roland; in ciuda eforturilor, camarazii sai nu reusesc sa i-l gaseasca; rolanzii si rolandele: Lenutza, Marychka, Agneta, Mioritza, Khosmyn, Vioryka, Elvyra, Prophyra, Mhadhalyna & Co.; "mami, e adevarat ca rolanzii sunt si ei oameni?"; in sfarsit, apar si OZN-urile; extraterestrii sunt comestibili; dar si oamenii; in fond, "gloria porcului este moartea de cutit"; ce insemna MSAMDR?; ce inseamna "tra-la-la"?; microfoanele din supozitoare; supozitoarele din colonelul Pruritanal; "Distrugatorul Eldridge" c'est moi!; Polul Sud a luat-o razna; "de fapt, nimeni n-ar fi putut spune ce se intamplase in realitate"; Nicolae Ceausescu l-a citit pe Teilhard de Chardin; Nicolae Ceausescu l-a citit si pe Cornel Barsan; fireste, Barsan i-a placut mai mult; in august '68, Ceausescu il suna pe Brejnev ca sa-i spuna in fata ca e un "dobitoc" care a intinat "idealurile internationalismului socialist"; in '69, il santajeaza pe Nixon, care ii promite sa-i dea bomba atomica nu pe aer sau pe mare, ci pe bune; in '89, fuge in Cuba, de unde isi dicteaza memoriile prin telepatie; intre asasinarea lui Abraham Lincoln si a lui JFK exista cel putin 13 coincidente stranii; teorema lui G?del si turnatoria; "strategia oblicitatii" si centrarile lui Beckham; biliardul si teoria starilor disipative; efectul icechim si puloverele revolutionarilor; Michel (Houellebecq) si David (Bohm); "oamenii noi" sunt, de fapt, "meta-oameni"; meta-oamenii sunt, de fapt, niste pisici telepate, asexuate si manipulate genetic, care, ajunse la maturitate, macelaresc fara ezitari umanoizii care le ies in cale; se intoarce comunismul? S-a intors deja?
"De fapt, aici e clenciul intregului experiment: la finalul lui nimic nu e sigur, fiindca nimic nu trebuie sa fie sigur."
Asadar, totul e limpede, nu? Si totusi, aceasta bulibaseala halucinanta camufleaza un desen narativ trasat cu precizie pana in cele mai mici amanunte. Christina Domestica*, ultimul roman al lui Petru Cimpoesu, e un exercitiu de echilibristica pe sarma subtire dintre kitsch si miraculos, dintre pixeli si atomi, dintre parodia dezlantuita si reflectia politica si morala. Fata vizibila a romanului o constituie, fara indoiala, satiriconul grotesc: o minuscula insula din Pacific, care nu apare pe niciun mapamond, devine ringul in care se disputa soarta lumii. Tara de Kuty pestrita si originala, insula Roland este o reducere la scara a Romaniei actuale, daca nu chiar a intregii umanitati, privita ca o colonie penitenciara intoxicata de zvonuri iresponsabile si lovita de paranoia conspirationista.
Desi Christina Domestica poate parea, la o lectura grabita, doar un roman comercial bine scris, insa fara mari pretentii, cartea nu se reduce la atat. Dincolo de latura sa parodica si grotesca, romanul are si o fata ascunsa, introspectiva prin acuitatea analizei si terifianta prin verosimilitatea ipotezei pe care o sugereaza. Nu e vorba atat de levitatia inexplicabila a Christinei Domestica, episod ce pare mai degraba un artificiu de constructie sau o reminiscenta din romanele anterioare, cat de intuirea instabilitatii ontologice, de disolutia cadrelor de referinta si de sentimentul de nesiguranta pe care il provoaca intensul bombardament ideologic si mediatic al lumii de azi. Nu vom asista, asadar, la vreun cataclism nuclear sau biologic, ci "doar" la proliferarea haotica a unor "holograme" la fel de plauzibile si la fel de false. Sfarsitul Lumii - atentioneaza naratorul - nu presupune neaparat "distrugerea" ei si e foarte posibil ca acest lucru sa se produca fara ca macar sa il stim. "Realitatea este un efect conditionat" - completeaza pe buna dreptate Michel-David, iar experimentul relatat la p. 330, unde cativa subiecti miros o gramada puturoasa de ciorapi nespalati intinsi pe o sfoara, avand convingerea ca s-au delectat cu un buchet de carnati, e suficient de sugestiv in acest sens. Sau, daca nu e, romanul il completeaza cu numeroase alte exemple, parabole ori citate din psihologia narativa si din filosofia antireprezentationalista. Totusi, ipoteza lui Petru Cimpoesu evita sa se metamorfozeze intr-o teza. Cel mai important argument in favoarea sa nu trebuie cautat in afara lumii narative, ci chiar in structura romanului, care perpetueaza ea insasi acest razboi al simulacrelor si ideologiilor. Versiunile, rasturnarile si explicatiile se succed in cascada si, tocmai in momentul in care se asteapta sa dea de capatul intregii afaceri, cititorul se rataceste intr-un labirint si mai intortocheat, ca si Iona care trece dintr-o burta de peste intr-alta, fara a iesi vreodata la lumina. E drept ca, in final, naratorul ne povesteste cum a cunoscut-o personal pe Christina Domestica si a vazut-o levitand la o juma' de metru deasupra solului. Insa merchezul este: putem pentru ca sa-l credem? Daca i s-a parut? Daca a fost manipulat prin telepatie? Sau daca vrea chiar el sa ne manipuleze? Daca e securist? Sau extraterestru? Sau pisoi modificat genetic?
Totul e posibil in acest roman contagios si caleidoscopic, in acelasi timp tenebros si comic, utopie neagra si reportaj din (i)realitatea imediata, triumf al fictiunii si metafictiune filosofica.
*) Petru Cimpoesu, Christina Domestica si Vanatorii de suflete, Editura Humanitas, Bucuresti, 2006, 416 p.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
