Reciclopedia de poveşti cu rimă şi fără tâlc reuneşte trei parodii în versuri ale unor texte celebre. Sunt aduse astfel în contemporaneitate, cu efecte de un comic savuros, Povestea lui Harap-Alb, Muma lui Ştefan cel Mare şi Rică nu ştia să zică, într-un act de virtuozitate poetică absolut remarcabil. Plecând de la convingerea că „morala, în vechea ei formă, s-a tocit, nu mai are efect, iar morala este tocmai imposibilitatea de a formula o morală”, Florin Bican depăşeşte orice echivoc şi dinamitează convenţionalul, dovedind astfel un curaj similar cu cel al adolescenţilor cărora li se adresează. Ireverenţios şi ironic faţă de eroismul personajelor bine-cunoscute, autorul îngroaşă tuşele, fiind convins că „orice tânăr este capabil să vadă ironia din aceste texte”.
Florin Bican este marele câştigător al Trofeului Arthur pentru literatură şi tineret, ediţia I. Concursul Trofeul Arthur li se adresează scriitorilor debutanţi sau consacraţi, care scriu literatură pentru copii şi tineret. Celelalte secţiuni ale primei ediţii a concursului au fost câştigate de Călin-Andrei Mihăilescu (secţiunea poezie), Laura Grünberg (secţiunea proză scurtă), Daniela Kluz şi Anca Milchiş (secţiunea roman). Cea de-a doua ediţie a concursului Trofeul Arthur pentru literatură pentru copii şi tineret a fost deja anunţată, textele urmând să fie trimise pe adresa concurs@editura-art.ro până pe data de 1 iunie 2013. Regulamentul concursului poate fi găsit la adresa: http://www.editura-arthur.ro/blog-arthur/archives/29http://www.editura-arthur.ro/blog-arthur/archives/29.
Florin Bican – n. 29.3.1956, Bucureşti (foto 1). A absolvit Facultatea de limbi şi literaturi străine, Secţia engleză-rusă, a Universităţii Bucureşti. A fost, pe rând, profesor de limba rusă, traducător din limba engleză, secretar pentru probleme de presă şi relaţii internaţionale al USR, asistent la Catedra de engleză a Universităţii Bucureşti, iar în 1995 s-a stabilit în Germania, unde a predat limba engleză până în 2005. Revine în ţară în 2006 în calitate de Coordonator al programului Institutului Cultural Român pentru pregătirea tinerilor traducători străini în vederea traducerii scriitorilor români în limbi străine.
Desfăşoară o intensă activitate de traducător, tălmăcind în româneşte, printre altele, Lewis Carroll (The Hunting of The Snark) şi T.S. Eliot (Old Possum’s Book of Practical Cats). De asemenea, a tradus în limba engleză poezie, proză şi eseuri semnate de importanţi scriitori români, atât clasici, cât şi contemporani, inclusiv Cartea cu Apolodor de Gellu Naum, în vederea publicării în străinătate.
Este autorul volumului de versuri pentru copii (şi nu numai) Cântice mârlăneşti (Editura Humanitas Educaţional, 2007) şi coordonator, alături de Stela Lie, a două volume de literatură pentru copii: Bookătăria de texte & imagini 1 (Pro Editura şi Tipografie, 2009) şi Bookătăria de texte & imagini 2 (în curs de apariţie la Editura Vellant). Prezent cu texte în antologiile Care-i faza cu cititul? (Editura Arthur, 2010); Ochelarii de fum – proză contemporană, Antologiile Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, USR, 2011; Bucharest Tales: A Collection of Central European Contemporary Writing (New Europe Writers, 2011), Ce poţi face cu două cuvinte (Editura Arthur, 2012).
Matei Branea (foto 2) – n. 01.07.1977, www.branea.ro, artist vizual, autor de benzi desenate şi realizator de filme de animaţie, a absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti, unde pregăteşte în prezent un doctorat. A realizat numeroase proiecte pentru presa scrisă, televiziune şi industria de publicitate. Poveştile lui sunt caracterizate de umor negru, sarcasm şi ironie, cel mai cunoscut personaj al comicsurilor sale fiind OMULAN. Proiectul de a ilustra Reciclopedia de poveşti cu rimă şi fără tâlc i s-a potrivit ca o mănuşă.
RECICLOPEDIA DE POVEŞTI CU RIMĂ ŞI FĂRĂ TÂLC
O poveste, o poveste
Este şi dacă nu este:
Cuibărită în cuvinte,
Doarme aşteptând cuminte
Să vii tu şi s-o trezeşti
Dintre sute de poveşti.
POVESTEA CEA FĂRĂ ROST CU PRÂSLEA-NASTRATIN CEL PROST
A fost odat’ ca niciodat’,
A fost... A fost... Un Împărat!
A fost!... Că dacă n-ar fi fost,
N-ar mai avea povestea rost...
Un Împărat, precum vă spun,
Puternic şi puţin nebun –
Craiul Afisauanufi.
Şi el avea exact trei fii.
Cei doi mai mari – nişte zevzeci:
Umblau prin baruri, discoteci,
Ziua dormeau şi-n general
Duceau o viaţă de scandal,
Ceva de nu-ţi venea să crezi.
Şi erau gemeni siamezi.
Cel mic era cuminte-foc
Şi nu le semăna de loc.
El îi certa, dar în zadar –
Fiindcă era minoritar
N-avea succes în faţa lor.
Ba îl mai luau şi la omor –
Îi trăgeau palme peste bot
Şi-l marginalizau de tot…
Craiul ştia că-s ei de vină,
Dar refuza să intervină,
Argumentând că cei doi fraţi,
Fiind puţin handicapaţi,
Nu trebuie descurajaţi
Ci, dimpotrivă, susţinuţi,
Să nu se dea cumva bătuţi
În faţa singurului frate.
Aveau chiar şi certificate
Ce atestau cu lungi cuvinte
Că cei doi nu-s întregi la minte
Şi, practic, nici întregi la trup –
Aveau reducere de grup
La plata taxei de intrare
La orişice manifestare…
În fine, numai privilegii -
Erau cu mult deasupra legii.
Aşa că, vezi, de aia-njură
Poporul la nomenclatură…
Însă povestea noastră n-are
Tendinţe revoluţionare –
Vom spune ce avem a spune.
Ne rezumăm la acţiune,
Că altfel pierdem cititorii.
De-aici încolo băgăm story:
Amor, împuşcături, karate…
Era-ntr-o zi pe înserate
Când, strigând „Ave, Împărate!”,
Poştaşul Curţii, Tudorică,
A năvălit în Sala Mică,
Unde Afisauanufi
Stătea de vorbă cu-ai săi fii.
- Ce-i, mă, cu tine? Ai turbat?
De ce dai buzna în Palat,
Cu taşca-n vânt, neanunţat?
Au nu cumva-i f’un atentat?,
S-a răţoit craiul la el.
- Vai, Împărate, nici de fel,
L-a liniştit Poştaşu-n grabă,
Eu mi-s aici cu altă treabă –
Aduc cu mine un mesaj
De la Rajahul Maharaj.
Vrea, cică, să-şi mărite fata…
- Dacă-i p-aşa, noi suntem gata! –
S-au bucurat fraţii mai mari –
Tocmim taraf de lăutari
Şi ne uşchim s-o facem lată.
‘Ai, dă-ne aprobarea, tată!
Craiul, pupându-i pe-obraji,
Le zise:
- Marş la Maharaj,
Vă las, da’ luaţi aminte bine,
Să nu mă faceţi de ruşine –
Să nu comiteţi f’un ultraj
La curţili lu’ Maharaj –
Consum de droguri, Kamasutra –
Că vă stâlceşte tata mutra.
De-aud ceva urât de voi,
V-aduc cu potera-napoi.
Nu mai pupaţi bodegă, bar –
Cu mâna mea eu vă separ
Şi vă trimit, mări, primari
În colonii, printre barbari…
Dar ei plecaseră-nainte
De ultimele lui cuvinte.
Şi-au scos Merţanul din garaj,
Călcat-au crunt pe ambreiaj
Şi-au demarat spre Maharaj.
Dar pe şosea... ambuteiaj!
Şi zi de vară până-n seară,
Au stat... Maşini, bară la bară,
Erau oprite-n jurul lor
Şi se-njura îngrozitor.
Au înjurat deci şi feciorii
De crai, de te treceau fiorii
Şi-au claxonat. Dar în zadar –
Traficul tot staţionar...
Dac-au văzut ei şi au văzut
Şi-au luat armură, paloş, scut,
Ce mai aveau ei prin Mercedes,
Şi au continuat per pedes.
Şi cum mergeau pe drum agale,
Le-a fost ieşit un birt în cale,
Zis „La Izvorul dintre Brazi”.
Şi-acolo cred că sunt şi azi...
Fragment din „Reciclopedia de poveşti cu rimă şi fără tâlc” de Florin Bican, volum în curs de apariţie la Editura Arthur. Cu ilustraţii de Matei Branea
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
