Între 3 şi 15 februarie, la Art Yourself Gallery poate fi vizitată expoziţia „Transform – a Red Experience”. Expun Flavia Lupu, Raluca Ilaria Demetrescu, Mihail Coşuleţu, Florin Pantilimon, Adrian Sanduşi Ramona Biciuşcă.
Obiectele se transformă, se prefac în ceea ce nu sunt prin propria noastră dorinţă. Produsul devine prin recontextualizare o anexă, un adjuvant al demersului artistic, şi, în mod echivalent, arta devine o modalitate de a adăuga „ceva în plus” obişnuitului vieţii noastre.
Lumea capătă o nouă alcătuire, într-o prezentare care face referire la povestea metamorfozării formelor şi funcţiilor. Energia creatoare ascute simţurile, dă noi sensuri, transformă lumea. Pentru noi, cei deschişi unor abordări ce ies din tiparul obişnuitului, dorinţele pot să construiască noi realităţi subiective, iar tot cee ace există, în mod simbolic, capătă o voiţă proprie. Umanul se confundă cu lucrurile, iar materialele se combină pentru a crea potenţialul unei noi poveşti.
Publicul este invitat să experimenteze o ambiguizare a trăirilor şi să intre într-o lume a magicului actual bazat pe o transformare a simţurilor. Orice devine posibil şi este admisă orice abatere de la banalitatea cotidiană cu care suntem obişnuiţi.
„Transform – a Red Experience” – spune Flavia Lupu – vă propune o variantă contemporană a unui joc al imaginaţiei în care vizualul este la limita dintre mitologia produsului contemporan şi propriile semnificaţii ale celor deschişi la nou. În acest context imaginaţia poate îmbogăţi realitatea. Experimentele capătă potenţialul unor acţiuni, iar posibilităţile devin nelimitate!
Seria de instalaţii obiectuale intitulată sugestiv Lolita investighează caracterul efemer şi semnificaţia simbolică a obiectului – precizează Ramona Biciuşcă. Discursul expoziţional este subordonat procesului de instrospecţie în căutarea aventurii imaginare a iubirii absolute, ca sentiment revelator al existenţei umane.Instalaţia Lolita pune în discuţie o serie de principii distincte ce stau la baza acumulării obiectuale şi anume caracterul suprarealist şi efectul surpriză. În acest caz, surpriza nu este redusă la un simplu gest, o emoţie spontană, ea stimulează contradicţia şi totodată face trimitere la valoarea incontestabil tactilă a obiectului. Principiul acumulării propune vizualizarea procesului creativ ca o reflexie parodică şi critică la adresa naturii efemere a iubirii.
„Individul dement, impertinent şi ambiţios, reprezintă idealul de conduită urbană. El apare cu un aer proaspăt, adeseori naiv, în esenţă periculos, răspândind în jurul său un iz suav de Trusardi. El astăzi ne reprezintă, dar Doamne fereşte să ajungă să scrie istoria de mâine. Different pattern – înseamnă căutări în zona urbană, impresii negative diverse, resimţiri inferioare, terapii sumare, ameninţări stradale cu permanenta idee a sinuciderii. Mirajul oraşului impune o tăcere periculoasă, adeseori bolnăviciosă, care în final distruge.”(Adrian Sandu)
„Problema se pune dacă accept lumea aşa cum este sau doar imaginez cum e, cum ar putea fi, ca într-o alegorie . Încă nu am aflat ce vreau şi ce caut. Pendulez permanent între realitate şi autoficţiune. Realitatea mea e una confuză, (auto)ficţiunea cam tot pe acolo. Nu reuşesc să-mi definesc căutările şi viziunile asupra lumii. Mă uit în jur şi nu mă prind cam ce să vreau, încotro să privesc, încotro s-o iau. Ca o realitate dublată, ba rozalie, ba în alb negru, ba în roşu, ba în verde, ba în idei, ba în imagini, ba în dublu, ba în serie/serialism. Îmi tot bat capul cam pe unde ar trebui să mă situez şi pe urmă, a exasperare că nu găsesc răspunsuri îmi spun că nu asta e important, că important e doar să acţionezi, chiar şi în inerţie. Pe două fronturi, pe două contraste. Îmi place mult „imaginea” pe care o închipui atunci când în „Oraşele invizibile” ale lui Italo Calvino, Marco Polo, explorator genial, se întâlneşte cu marele împărat Kublai Kahn căruia îi povesteşte lucruri, situaţii văzute sau imaginate, în fabuloasele lui călătorii de început de modernitate în lume .
Desenele pe care le realiez se compun din amintiri, observaţii şi trăiri, istorii, lecturi, anecdote, situaţii de viaţă, intuiţii şi se compun asemeni unor dictee automate, pe măsură ce gestul mâinii urmează fugii de idei. Nesiguranţa în artă, în creaţie, o hartă e emoţiilor, o punere în formă a unor chestionări.
Pentru expoziţia Red am realizat un parcurs grafic, prezentat sub forma unor desene în diverse tehnici. Bicicleta verde e un desen mai vechi iar restul desenelor se adaugă ca într-o poveste (auto) ficţională ţesând/desenând pe marginea temei, urbane, imediate, ludice.
Dialog între voinţa conştientă de a face şi intuiţie, desenele mele există împreună cu dublura lor, artă şi serialism, duo, bi.” (Raluca Ilaria Demetrescu)
*
* *
Începând cu luna februarie, Art Yourself Gallery susţine o serie de proiecţii săptămânale pe tema expoziţiei din luna respectivă: în fiecare vineri câte două lungmetraje, ficţiune şi documentar, sau un lung şi scurt-metraj din repertoriul cinema-ului de autor.
RED a colorat istoria filmului prin asocierile vizuale şi culturale la care aceasta face trimitere. Numeroşi realizatori au ales tonalitatea roşului pentru a reda prin imagine starea de intensitate, spontaneitate şi nebunie pe care o transmite culoarea. La nivel narativ, aceştia s-au jucat şi cu asocierile culturale care corespund culorii, cum ar fi iubirea, pasiunea dar şi pericolul şi anumite ideologii.
Primul grup de filme, „Matador” de Pedro Almodovar şi „Wild at Heart” al lui David Lynch, reflectă modul prin care, la nivel vizual şi narativ, realizatorii s-au folosit de roşu pentru a reda legatura dintre iubire, pasiune şi nebunie sau chiar moarte.
A doua grupa, din care fac parte „La Chinoise” al lui Jean-Luc Godard şi documentarul „Hearts of Darkness” de Fax Bahr, George Hickenlooper şi Eleanor Coppola, se axează pe interpretarea legăturii roşului cu ideologia comunistă. Dacă Godard este dezamăgit cu măsura în care a fost pusă în practică şi întelesă ideologia în Occident, „Hearts of Darkness” urmăreşte partea „practică” a realizării filmului „Apocalypse Now” despre războiul din Vietnam, subliniind modul în care Francis Ford Coppola a fost cuprins de iluzia că „acesta nu este un film despre Vietnam, este însuşi Vietnamul”.
Seria nu se putea lipsi de o grupa în care sângele să fie însuşi un personaj prinicipal; apariţia acestuia în „The Shining” al lui Stanley Kubrick şi în „Deep Red”, semnat de regizorul cult al filmului horror, Dario Argento, conduce însă cele două filme pe căi diferite.
Ultima pereche explorează evoluţia femeii fatale (cu al ei ruj roşu) în istoria filmului. Dacă Alfred Hitchcock este cunoscut pentru personajele femeii fatale iniţial ameninţatoare care înspre sfârşit este îmblânzită/ calmată/ pedepsită, modelul acesta aplicându-se şi în cazul lui Marnie, Jonathan Glazer are o altă viziune asupra personajului jucat de Scarlett Johansson în „Under the Skin”.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
