Masivul volum "Regele Mihai şi Mareşalul Antonescu" (450 depagini) este al treilea publicat de Petre Ţurlea la Editura Semne -după "Ion Antonescu între extrema stângă şi extrema dreaptă" şi"Carol al II-lea şi Camarila Regală", ambele primite foarte bine delumea ştiinţifică. Noul volum are drept motivaţie faptul căraporturile dintre Rege şi Mareşal, amândoi aflaţi în frunteaŢării, au avut un rol important în evoluţia acesteia. Urmărirea lorlimpezeşte aportul fiecăruia în drumul României; fixează mai binemeritele şi răspunderile; le defineşte celor doi caracterul.Aşadar, volumul era necesar. Are la bază exploatarea foarte multorfonduri arhivistice, de la Arhiva Istorică Centrală la arhiva SRI,aducând, datorită acestui lucru, nota de obiectivitate cerută uneilucrări cu adevărat ştiinţifice. Volumul este însoţit de foartemulte note, fiecare concluzie fiind, astfel, argumentatăarhivistic. Fragmentele pe care le publicăm în avanpremierăreprezintă partea finală a volumului, intitulată "Recunoştinţa"regală. Datorita spaţiului limitat şi dificultăţii lecturii online,nu includem şi notele corespunzătoare; ele vor fi găsite învolum.
Un episod din viaţa Mariei Antonescu
În legătură cu poziţia Regelui faţă de execuţia Mareşalului,păreri diverse, contradictorii, au fost încă din iunie 1946. 0parte a opiniei publice, monarhistă, ar fi dorit ca Regele să secomporte demn şi să înfrunte guvernul, graţiindu-1 pe Antonescu.Dorinţa era înregistrată într-o notă a SSI din 5 iunie; întreSuveran şi guvern ar fi intervenit, se zvonea, tensiuni, Mihaiavând intenţia de a-i graţia pe toţi condamnaţii la moarte.
Zvonul nu corespundea realităţii. Regele nu numai că nu treceaprintr-o perioadă de tensiuni cu guvernul, dar se mai şi afla cuacesta într-o armonie deplină: pe 27 mai 1946 chiar 1-a decorat peprimul-ministru, Petru Groza, cu ordinul "Serviciul Credincios". Dealtfel, în ziua execuţiei celui care-1 urcase pe Tron, Mihai şi-aurmat cu nepăsare activitatea lejeră; condica Palatului oînregistra: "1 iunie 1946. M.S. Regele a plecat la Bucureşti(de la Sinaia). M.S. Regina, a invitat la dejun, la Scrovişte, ped-na V. Negroponte, d-na Catargi. 14,15. M. S. Regina pleacă cud-na Catargi la Bucureşti. După prânz, M.S. Regina se înapoiază cud-na Catargi. La Scrovişte, M.S. Regele urmează cu alt automobil,ceva mai târziu. Dineu la Scrovişte. M.M.L.L., dl. şi d-naNegroponte, dl. cap. Vergotti, d-na Catargi. Duminică, 2iunie 1946. Ora 19. M.M.L.L. pleacă la Sinaia. 4iunie 1946. Dejun la Foişor cu generalul Vinogradov şi soţia."Ultima însemnare arată că, pe lângă înţelegerea deplină cuguvernul, Regele se înţelegea la fel de bine şi cu sovieticii - ceidoi factori care ceruseră asasinarea Mareşalului.
Maria Antonescu a fost şi ea adusă în Ţară în primăvara lui1946, cercetată în detenţie, apoi pusă în libertate, dar urmărităstrict. În august 1946, locuia la mama ei, Angela Niculescu,Bucureşti, str. Arhiducesa Ileana nr. 16. În trei rânduri, AngelaNiculescu s-a adresat cu petiţii primului-ministru Petru Groza:două pe 5 august 1946 şi una pe 15 august. Cerea restituirea uneicamere rechiziţionate în noiembrie 1944; restituirea efectelorpersonale ale Mariei Antonescu, confiscate pe 14 septembrie 1944,când fusese arestată, "întrucât în urma sistării procesului său,fiica mea a fost pusă în libertate"; aprobarea plecării MarieiAntonescu din Bucureşti timp de şase săptămâni într-o comună dinFăgăraş, Copăcel, din motive medicale. Pe una dintre petiţii, PetruGroza a notat: "Teo (Teohari Georgescu, ministrul de Interne),referat că se poate satisface." Ministrul, împreună cu secretarulgeneral al Ministerului, Avram Bunaciu, au aprobat numai plecareadin Bucureşti. Însă Maria Antonescu a fost permanent urmărită; noteinformative indicau cu cine se întâlnea, şederea la Sâmbăta de Sus,mersul la Mânăstire, primirea unor alimente din Bucureşti,revenirea în Capitală pe 17 octombrie; în note apar inclusiv oreledeplasărilor şi numărul automobilului cu care a revenit laBucureşti.
Regele a încercat să înlăture imaginea asocierii MarieiAntonescu cu Regina Elena în actele de caritate realizate deConsiliul de Patronaj. La două zile după revenirea Familiei Regaleîn Bucureşti de la Dobriţa, în septembrie 1944, se alcătuia textulunui înalt Decret de transformare a Consiliului de Patronaj. Peproiectul Decretului Regele nota: "Sunt de părere ca Patronajul săfie trecut, deocamdată, în administrarea Ministerului Muncii (...),pentru a nu se opri acele activităţi ce ar fi folositoare pe tărâmsocial." Trebuia înfiinţat un organism de anchetă a întregiigestiuni "spre a se constata dacă s-au făcut fraude sau abuzuri".Consiliul de Patronaj să se desfiinţeze, după efectuarea anchetei;apoi, activităţile să fie preluate de ministere. Şi încheia: "Înconsecinţă, nu este cazul ca M.S. Regina Mamă, care nu s-a ocupatniciodată de Patronaj (!), să-şi asume vreun rol în aceastăorganizaţie. Mihai R. 12 septembrie 1944." Ancheta care a urmat,până în august 1945, a dovedit gestionarea corectă a fondurilorConsiliului de Patronaj, onestitatea conducătorilor acestuia,rezultatele deosebite obţinute.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
