Gertrude Bell, Georgina Howell – Regina deşertului. O femeie în Arabia. Editura Corint istorie
Traducere din limba engleză de Carmen Ion. Prefaţă de Maria Berza.
Gertrude Bell (Gertrude Margaret Lowthian Bell, sau, mai pe scurt, Gertrude Bell 1868-1926), una dintre marile aventuriere ale secolului XX şi cea care a influenţat decisiv politica britanică în Orientul Mijlociu în anii de după Primul Război Mondial, a întors spatele societăţii victoriene pentru a studia la Oxford şi a vedea lumea. Graniţele din Orientul Mijlociu au fost trasate după Primul Război Mondial la recomandarea acestei englezoaice celibatare. Naşterea statului irakian s-a datorat în foarte mare măsură eforturilor aceleiaşi doamne. Afost ea numită „Regina Deşertului” şi comparată cu T.E. Lawrence – Lawrence al Arabiei, cu care de altfel s-a şi aflat în relaţii amicale.
În decembrie 1888, Gertrude e invitată de Frank Lascelles, cumnatul mamei sale vitrege şi ambasadorul britanic la Bucureşti, să viziteze România împreună cu vărul ei, Billy Lascelles, alături de care ia parte la recepţii, baluri, concerte şi spectacole. După patru luni petrecute la Bucureşti, Gertrude face o primă călătorie la Constantinopol. În 1892 ajunge la Teheran, primul moment în care e subjugată de măreţia deşertului. A fost alpinistă, lingvistă, poetă, fotografă, arheoloagă şi politiciană. În 1921 s-a instalat definitiv la Bagdad şi s-a dedicat creării Muzeului de Antichităţi, al cărui director onorific a fost. În 1915 a fost trimisă la Cairo şi apoi la Bagdad, unde este numită ofiţer politic şi mai apoi secretar pe problemele Orientului al Biroului Britanic pentru Arabia.
Folosindu-se de cunoaşterea situaţiei politice, sociale şi economice din Orientul Mijlociu, Gertrude a reuşit să îl convingă pe Winston Churchill, proaspăt numit Secretar de Stat al Coloniilor, care voia retragerea totală a britanicilor din Mesopotamia, să convoace în 1921 Conferinţa de la Cairo, cu participarea tuturor specialiştilor în lumea arabă, printre care ea a fost singura femeie prezentă. A fost ocazia cu care s-au trasat graniţele din Orientul Mijlociu, în mare parte valabile şi astăzi. „Sper ca Orientul – scria ea – să redevină puternic cândva şi să-şi dezvolte propria civilizaţie, nu să o imite pe a noastră, şi atunci poate că ne va da câteva lecţii din ceea ce am învăţat mai de mult de la el şi între timp am uitat, spre ghinionul nostru... Noi, occidentalii, putem oricând să cucerim, dar nu să şi păstrăm posesia Asiei – aceasta mi s-a părut marea lecţie pe care ne-a dat-o Orientul. ” A fost înmormântată cu onoruri militare în cimitirul din afara zidurilor Bagdadului, sicriul fiind acoperit cu steagul Union Jack şi cu drapelul irakian.
Cartea se bazează pe numărul mare de scrisori lăsate în urmă de Gertrude Bell şi cuprinde absolut toate activităţile în care s-a angajat exploratoarea.
În 2015 a fost lansat pe piaţă filmul „Regina Deşertului”, regizat de Werner Herzog, cu Nicole Kidman, Damian Lewis şi James Franco în rolurile principale.
Filmul a fost prezentat şi la cea 65-a ediţie a Berlinalei. Filmul insistă mai mult asupra idilei lui Gertrude Bell cu căpitanul, ulterior locotenent-colonelul Dick Doughty-Wylie, un erou de război pe care l-a cunoscut în 1907 (când avea 39 de ani şi renunţase la ideea de a-şi găsi iubirea vieţii). Dick era căsătorit. A murit în 1915 în bătălia de la Gallipoli. Dar filmul este, totuşi, o declaraţie de dragoste la adresa exploratoarei, chiar dacă nu este un film biografic intens.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
