Ziarul de Duminică

Regina rompolurilor

15.09.2006, 14:10 49

Pe noua vedeta franceza a romanelor politiste (sau, cum ea insasi le spune, "rompols") o cheama Fred. Fred Vargas. Un diminutiv de la Frederique, cu care a ales sa-si semneze produsele de crime writer, dupa ce a renuntat la o prodigioasa cariera de arheozoolog (ramura a arheologiei care se ocupa de aflarea unor amanunte semnificative despre societatile umane disparute, pornind de la scheletele de animale).
Virajul profesional, nu atat de brusc cum ar putea parea (orice criminalist sau scriitor de policier-uri este, nu-i asa?, un arheolog al crimei), a fost facut din dorinta de a realiza ceea ce tatal ei nu izbutise: adica sa publice o carte, desi scrisese cateva zeci. Fara sa impingem neobrazarea pana la a insinua ca fiica domnului Vargas publica, in schimb, mai mult decat scrie, nu putem sa nu constatam ca raftul volumelor semnate de ea a ajuns sa contina circa 20 de bucati. Marea lovitura pe piata de carte a dat-o in 2001 cu romanul Pars vite et reviens tard! (Pleaca repede si intoarce-te tarziu!) care, pret de un an, a zabovit pe podiumul triumfal al best-seller-urilor din Hexagon. Si acum, sectiunea fr. a site-ului Amazon mentioneaza volumul printre primele sale zece titluri de succes. Dupa acest an de glorie, despre fiecare noua aparitie a sa in standurile librariilor, cartitorii afirma ca reprezinta o secventa de surf in siajul marelui pachebot care a fost Pars vite.... Un mod metaforic de a spune ca Fred se autopastiseaza si ca nu mai e in stare sa atinga altitudinea suspansului si maiestria articularii tramei din romanul care a lansat-o. Despre faptul ca lucrurile nu stau tocmai asa ne vorbeste insa succesul constant al autoarei, care, iata, continua sa-si surclaseze concurenta in materie de vanzari. O dovedeste si ultimul sau rompol, Sous les vents de Neptune al carui star e, si acum, capitanul Adamsberg, adica Maigret-ul doamnei Fred. Atat doar ca, in noua sa confruntare cu crima, spre deosebire de eroicele sale aparitii anterioare, politistul este pus intr-o situatie neobisnuita. Despre ce este vorba: Adamsberg si brigada sa de la comisariatul 13 sunt invitati la un stagiu de instruire, avand ca tema amprentele genetice, in Quebec. Inaintea plecarii, capitanul afla, prin intermediul presei, de o crima provocata prin trei lovituri aliniate de cutit si este cuprins de indata de o teribila anxietate, careia incearca sa-i descopere temeiuri rationale. Rememorandu-si trecutul personal, ajunge la sursa straniei senzatii de disconfort: disparitia fratelui sau Raphael, cu 30 de ani in urma. Ancheta pe care a intre-prins-o atunci i-a ingaduit banuitului sa evite puscaria, dar nu si sa produca probe indubitabile ale inocentei sale. Victima fusese ucisa, ca si acum, printr-o tripla intepatura, de catre un diabolic personaj, un Poseidon al Infernului, caruia comisarul i-a gasit un cognomen graitor: Tridentul. A mers trudnic pe urmele ucigasului ani la rand, dar acesta s-a dovedit "mai puternic, intotdeauna. Un titan care lovea mortal, o singura data, cu o arma cu trei varfuri". La 14 ani dupa prezumptiva lui moarte, iata-l ca apare din nou. Dupa un balans ostenitor (si cam lipsit de rost romanesc) intre Paris si Quebec, Adamsberg este chemat, dupa o noapte de betie salbatica, sa identifice cadavrul unei noi victime a Tridentului. Isi da seama ca moarta e o veche amanta personala si ca el, justitiarul, a devenit acuzat pentru ca nu are nici un alibi (necum vreo amintire) pentru noaptea ce a urmat chefului, aceeasi cu noaptea crimei.
Un truc de rompol, la fel de nou si proaspat ca ziua care urmeaza dupa o crunta betie, in ochii bautorului.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO