Exista o mana de oameni care se vor fi saturat de circulatia haotica, praful, mizeria, imbulzeala bezmetica, automobilele catarate pe trotuare, pana in casele oamenilor, care se vor fi lehamisit de nesimtirea, mitocania, indiferenta, delasarea care dau navala si agreseaza la tot pasul si care vor sa vada si un altfel de Bucuresti. Sau care, pur si simplu, stiu ca el exista si vor sa-l arate celorlalti, sa-l propuna, treptat, ca pe un alt mod de viata. Si atunci se aduna laolata, cauta sprijinul unor organizatii si al unor edili intelegatori si inchid cate o strada cu istorie, din centru, pe care o transforma - pentru o zi sau mai multe la rand - numai spre bucuria pietonului. Despre asemenea proiecte care dezvaluie un alt Bucuresti vreau sa va vorbesc in pagina aceasta.
Street Delivery
Strada se numeste Arthur Verona (cunoscuta si ca Pictor Verona), e in buricul orasului, se leaga, la Ateneu, de Calea Victoriei, traverseaza bulevardul Magheru si se opreste la Scoala Centrala de fete, langa Gradina Icoanei. (Mai sunt si altele care au atras atentia, dar pe strada Verona proiectele pietonale au deja o traditie si asupra ei ma voi opri cu precadere). Istoria inca n-a distrus casele cu grilaje impunatoare si gradini mustind de verdeata. De 150 de ani, pe aceasta strada au locuit si au lucrat arhitecti, artisti, pictori, pe scurt o mana de oameni remarcabili. In apropiere sunt teatre, sali de concerte, galerii, asociatii culturale. La numarul 13, in casa lui Dimitrie Sturdza, om politic si numismat, presedinte al Academiei intr-o vreme si prim-ministru in alta vreme, s-a deschis acum cativa ani Libraria Carturesti. La numarul 19 este casa in care a trait arhitectul Ion Mincu, promotorul stilului romanesc in arhitectura, cel care a proiectat, intre altele, scoala de fete aflata la capatul strazii. In cladirea aceasta isi are sediul, de cativa ani, Ordinul Arhitectilor.
In mai 2006, strada Verona a fost, timp de trei zile, inchisa pentru masini si deschisa pentru oameni, cum spunea anuntul vremii. Un an mai tarziu, evenimentul s-a repetat, cu noi grupaje de expozitii. In toamna lui 2007, in casa lui Miclescu, restaurata si ea, au avut loc concerte, expozitii si proiectii de filme. Anul acesta, la inceput de iunie, vreme de trei zile, strada a fost din nou domeniu pietonal si loc al unor manifestari culturale remarcabile prin proiectul Street Delivery - livrarea catre pietoni. Un proiect realizat de Ordinul Arhitectilor Romani si Libraria Carturesti, cu sprijinul Bancii Raiffeisen.
Omul de langa tine si Fata din tatuaj
Intre blocul Aro (cinematograful Patria) si prima intersectie (cu strada Pitar Mos) se intinde o cladire seculara, cu fatada roasa de timp. Ferestrele astupate de la primul etaj par gavane sinistre. Dan Hayon, celebru fotograf roman care a apartinut curentului Underground si care locuieste acum la Paris, unde Institutul Cultural Roman i-a organizat in 2006 o retrospectiva a fotografiilor facute vreme de vreo 40 de ani, a propus umplerea ferestrelor oarbe cu portrete din aceasta retrospectiva. 19 la numar. Proiectul s-a chemat Omul de langa tine. Toate persoanele fotografiate vi se uita direct in ochi. "Faceti-va ca nu bagati in seama", avertizeaza Dan Hayon.
In Casa Mincu, in spatiul folosit pe vremuri de menajera casei, Adrian Majuru a organizat primul proiect expozitional de antropologie urbana, sintetizand informatii din istoria medicinii, istoria comportamentelor, a mentalitatilor si de ambient interior. S-a chemat Povestea fetei din tatuaj. In cele doua incaperi doldora de lucruri vechi de vreo suta de ani, gasite in cufere aruncate prin debarale sau poduri, precum si de instrumente medicale demne de muzeu, trona la loc de cinste, sub un clopot de sticla, tatuajul aflat in colectia Institutului National de Medicina Legala. Este un patrat de piele prelevat de pe trupul unui barbat, la sfarsitul veacului al XIX-lea. La 1876, un bucurestean indragostit si-a tatuat chipul si numele unei femei, Gherghina, tinandu-si de mana copilul, Ionut. Nimic altceva nu se stie despre povestea acestei femei de la periferia Bucurestilor, dar fragmentul de viata este emotionant.
"Poze cu zimti"
In acele zile ale strazii pietonale, Bruno Mastan si Daria Ganescu au prezentat spectacolul de marionete Jocul de acasa, iar Teatrul Masca, spectacolul Prostia omeneasca, in regia si scenariul lui Mihai Malaimare, o repovestire moderna a celebrei povesti a lui Creanga. Pustii din bratele parintilor care asistau la jocul actorilor erau fascinati.
Au fost si lansari de carte. Intre ele, Bucuresti, povestea unei geografii umane, de Adrian Majuru, un ghid al vechiului Bucuresti, asa cum l-au creat generatiile trecute, la Casa Mincu. Si Poze cu zimti de Anca Mizumschi, la Carturesti. "Cele mai frumoase poeme de dragoste scrise in limba romana in ultimii ani se gasesc in aceasta carte" spune Alex. Stefanescu. "Dragoste in intelesul larg (si mistic) al cuvantului. Nu erotism pur si simplu, ci sens al vietii, nunta ancestrala, dizolvare in ceva mai inalt decat viata practica."
Maternitate - o fantana
Au mai fost si evenimente cu care ne-am mai obisnuit: concursuri de graffitti, proiectii de filme in aer liber, ateliere de pictat ceramica pentru copii, expozitii de icoane pe sticla. Si concerte: Elite Art Orchestra, condusa de Iosif Ion Prunner, cvartetul Raluca Stratulat, cvartetul Roxana Oprea si cvartetul Darius Tereu. Toate s-au gasit ilustrate si intr-un ziar ad-hoc - Omul de langa tine.
Dupa trei zile, strada Verona a redevenit asemenea celor din jur, invadata de automobile. Dar bucuresteanului ii va ramane amintirea concreta a evenimentului Street Delivery: in fata Bisericii Anglicane s-a inaugurat, in ultima seara, o superba fantana, cu o statueta care aminteste de personajele lui Stefan Caltia. E opera sculptorului Virgil Scripcariu si se cheama Maternitate. Ar putea deveni usor una dintre preferatele bucurestenilor. Asta in cazul in care edilii vor hotari sa-i creeze imprejur un spatiu de respiratie, altfel automobilele o acopera cu totul si o sufoca.
Hoinar prin Bucuresti
Nu departe, pe strada Mendeleev, in apropiere de pietele Romana si Amzei, Asociatia Spatiu Urban Bucuresti si ARCUB au oferit bucurestenilor, in aceleasi zile de inceput de iunie, o alta arie de liniste, in cadrul evenimentului TUB - care promoveaza plimbarea prin oras. Strada a fost inchisa automobilelor si redata pietonilor dupa ce au aparut copacii in ghivece enorme si hardaie, deckurile de lemn, terasele, bancile si umbrelele. Pe data, alaturi de locurile in care se putea bea o cafea sau o bere, pe banci de lemn, la masute de lemn sau, foarte comod, pe canapele de piele, s-au ivit muzicanti diversi care isi etalau maiestria, in vecinatatea papusarilor sau saltimbancilor.
Trecatorii erau indemnati prin pliante sa strabata Bucurestii pe jos si sa descopere minunatiile fotografiate, tiparite in carti postale si oferite oricui - un Bucuresti necunoscut, altfel, in mod sigur cel pe langa care trecem nepasatori si nestiutori: gradina suspendata din pasajul Eforie, casa cu fantome de pe strada Corbeni, labirintul din Lipscani, casa cu par de pe Stelea Spatarul, casa cu geamuri bombate din Radu Calomfirescu, terasa la calcan din Hristo Botev si multe altele. Programul Hoinar prin Bucuresti e parte din proiectul TUB. Ca si Habitat de Bucuresti, prin care bucurestenii sunt invitati sa-si cunoasca gradinile, parcurile, flora si fauna specifica.
Daca iubesti orasul, se poate orice, chiar si sa-l vezi cu alti ochi. De fapt, sa-l descoperi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
