Ziarul de Duminică

Restaurare, restauraţie/ de Alexandru Ciolan

Restaurare, restauraţie/ de Alexandru Ciolan
23.12.2010, 23:43 334

Francezul restauration stă la originea a două substantiveromâneşti cu sensuri şi apartenenţe stilistice diferite:restaurare şi restauraţie (româna are o mulţime deasemenea dublete: informare/ informaţie, comunicare/comunicaţie etc.).

Restaurare, socotit de dicţionareleromâneşti infinitivul lung al lui restaura, fără trimiterela franceză (inferând astfel că ar fi fost creat în mod independentîn română) este folosit îndeosebi cu sensul de "refacere a uneiopere de artă, a unui monument de arhitectură etc.". În ultimuldeceniu, pe măsură ce folosirea computerelor personale s-ageneralizat, restaurare a fost însă tot mai des folosit cusensul din informatică: "readucerea în stare de funcţiune după oîntrerupere accidentală" ("Configuraţia implementată de către IBMinclude un sistem performant de siguranţă şi restaurare asistemului informatic în caz de dezastru…", Adev. 22 XI). De dataaceasta, influenţa care trebuie invocată fiind aceea a engl.restoration (point), suntem nevoiţi să considerămomonime (deci cuvinte diferite) pe restaurare cu sensul maivechi, din limbajul culturii, şi pe restaurare din limbajulinformatic.
Restauraţie apare în dicţionarele curentecu două sensuri: unul din limbajul istoric şi politic ("reîntronarea unei dinastii detronate prin revoluţie", cum spun ediţiileDEX-ului, cu toate că la verbul restaura se vorbeşte nunumai despre monarhie, ci şi despre o formă de guvernământabolită); al doilea sens este cel din istoria artei: "stil artisticfrancez din epoca restauraţiei Burbonilor, 1814-1830". După 1990,restauraţie a căpătat în română un sens specific, absent dindicţionare (singurul care îl consemnează este Dicţionarul decuvinte recente din 1997): "recomunizare, revenire acomuniştilor la putere" ("«Restauraţia» realizată prin acaparareaferoce a puterii şi legitimată prin «alegerile» din 20 mai 1990 acreat condiţiile ideale pentru refacerea faţadei", R.lit. 21 II 91p. 4). Un sens neaşteptat (pentru că, spre deosebire de franceză,a restaura nu are în română înţelesul "a reda forţele prinmâncare", aflat la originea lui restaurant, împrumutat deitaliană, spaniolă, română, engleză etc.) căpătat în ultima vremesub presiunea fr. restauration, este acela de "domeniu deactivitate cuprinzând producţia culinară (pregătirea preparatelorculinare, de patiserie şi de cofetărie) şi desfacerea acestora,precum şi a băuturilor (servirea pentru consumul pe loc saulivrarea la comandă, în afara localului), activitate desfăşurată încadrul unor unităţi economice specializate" (definiţie preluată dinDicţionarul gastronomic explicativ).
De la restauraţie "recomunizare" avem şiun derivat adjectival, restauraţionist, formaţie ciudată,pentru că ar presupune forma *restauraţiune + -ist(după modelul uniune - unionist): "Se află în cauzăafilierea pretinşilor «apolitici» şi «echidistanţi» la guvernarearestauraţionistă, afiliere ce ţine de ordinul evidenţei.", R.l. 12I 99 p. 1. Din acest adjectiv s-a format, prin substituţie de sufix(-ist / -ism), şi un substantiv, restauraţionism,"dorinţă de restaurare a unui sistem politic anterior (nu neapăratcel comunist)": "În 1990, partidele istorice erau pentrumulţi români necunoscute sau suspecte, fie prin demonizarea lorconstantă în anumite publicaţii (…), fie prin asocierea lor curestauraţionismul interbelic, perceput ca un limb al elitismului,sau, în orice caz, al intangibilului", Obs.cult. 21 V 10.
Şi restauraţie, "alimentaţie publică", aînceput să-şi construiască o familie de cuvinte în jurul-i. Îlavem, deocamdată, venit din fr. restaurateur, perestaurator, "proprietar de restaurant": "Gillian Andersons-a îndrăgostit de un restaurator", Libertatea week end 19 VI 98 p.4.
Efortul restaurator al unui restaurator estedovadă de restauraţionism?
Exemplificări şi datări pentru sensurile şicuvintele noi din acest articol veţi găsi în ediţia a treia a DCR(Dicţionarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la EdituraLogos.
Cuvinte-cheie: restaura, restaurare, restauraţie,restaurator, restauraţionism, restauraţionist
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog(absolvent de spaniolă-română al Universităţii Bucureşti). Profesornavetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoiredactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor laEditura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991),editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şipublicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia.Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, ChavelaVargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Fărâmiţă Lambru, DireStraits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibănepoţi. Are un nepot.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO