MISTERELE CUVINTELOR

Restaurare, restauraţie/ de Alexandru Ciolan

23 dec 2010 Ziarul Financiar

Francezul restauration stă la originea a două substantive româneşti cu sensuri şi apartenenţe stilistice diferite: restaurare şi restauraţie (româna are o mulţime de asemenea dublete: informare/ informaţie, comunicare/ comunicaţie etc.).

Restaurare, socotit de dicţionarele româneşti infinitivul lung al lui restaura, fără trimitere la franceză (inferând astfel că ar fi fost creat în mod independent în română) este folosit îndeosebi cu sensul de "refacere a unei opere de artă, a unui monument de arhitectură etc.". În ultimul deceniu, pe măsură ce folosirea computerelor personale s-a generalizat, restaurare a fost însă tot mai des folosit cu sensul din informatică: "readucerea în stare de funcţiune după o întrerupere accidentală" ("Configuraţia implementată de către IBM include un sistem performant de siguranţă şi restaurare a sistemului informatic în caz de dezastru…", Adev. 22 XI). De data aceasta, influenţa care trebuie invocată fiind aceea a engl. restoration (point), suntem nevoiţi să considerăm omonime (deci cuvinte diferite) pe restaurare cu sensul mai vechi, din limbajul culturii, şi pe restaurare din limbajul informatic.
Restauraţie apare în dicţionarele curente cu două sensuri: unul din limbajul istoric şi politic ("reîntronare a unei dinastii detronate prin revoluţie", cum spun ediţiile DEX-ului, cu toate că la verbul restaura se vorbeşte nu numai despre monarhie, ci şi despre o formă de guvernământ abolită); al doilea sens este cel din istoria artei: "stil artistic francez din epoca restauraţiei Burbonilor, 1814-1830". După 1990, restauraţie a căpătat în română un sens specific, absent din dicţionare (singurul care îl consemnează este Dicţionarul de cuvinte recente din 1997): "recomunizare, revenire a comuniştilor la putere" ("«Restauraţia» realizată prin acapararea feroce a puterii şi legitimată prin «alegerile» din 20 mai 1990 a creat condiţiile ideale pentru refacerea faţadei", R.lit. 21 II 91 p. 4). Un sens neaşteptat (pentru că, spre deosebire de franceză, a restaura nu are în română înţelesul "a reda forţele prin mâncare", aflat la originea lui restaurant, împrumutat de italiană, spaniolă, română, engleză etc.) căpătat în ultima vreme sub presiunea fr. restauration, este acela de "domeniu de activitate cuprinzând producţia culinară (pregătirea preparatelor culinare, de patiserie şi de cofetărie) şi desfacerea acestora, precum şi a băuturilor (servirea pentru consumul pe loc sau livrarea la comandă, în afara localului), activitate desfăşurată în cadrul unor unităţi economice specializate" (definiţie preluată din Dicţionarul gastronomic explicativ).
De la restauraţie "recomunizare" avem şi un derivat adjectival, restauraţionist, formaţie ciudată, pentru că ar presupune forma *restauraţiune + -ist (după modelul uniune - unionist): "Se află în cauză afilierea pretinşilor «apolitici» şi «echidistanţi» la guvernarea restauraţionistă, afiliere ce ţine de ordinul evidenţei.", R.l. 12 I 99 p. 1. Din acest adjectiv s-a format, prin substituţie de sufix (-ist / -ism), şi un substantiv, restauraţionism, "dorinţă de restaurare a unui sistem politic anterior (nu neapărat cel comunist)": "În 1990, partidele istorice erau pentru mulţi români necunoscute sau suspecte, fie prin demonizarea lor constantă în anumite publicaţii (…), fie prin asocierea lor cu restauraţionismul interbelic, perceput ca un limb al elitismului, sau, în orice caz, al intangibilului", Obs.cult. 21 V 10.
Şi restauraţie, "alimentaţie publică", a început să-şi construiască o familie de cuvinte în jurul-i. Îl avem, deocamdată, venit din fr. restaurateur, pe restaurator, "proprietar de restaurant": "Gillian Anderson s-a îndrăgostit de un restaurator", Libertatea week end 19 VI 98 p. 4.
Efortul restaurator al unui restaurator este dovadă de restauraţionism?
Exemplificări şi datări pentru sensurile şi cuvintele noi din acest articol veţi găsi în ediţia a treia a DCR (Dicţionarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.
Cuvinte-cheie: restaura, restaurare, restauraţie, restaurator, restauraţionism, restauraţionist
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog (absolvent de spaniolă-română al Universităţii Bucureşti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şi publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Fărâmiţă Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibă nepoţi. Are un nepot.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 24.12.2010

 
Cuvinte cheie:
Misterele cuvintelor

Campurile marcate cu rosu nu sunt valide!

Comentariul a fost adaugat si va aparea dupa ce va fi moderat!

Comentariile vor fi publicate doar după moderarea acestora de către redactori. Nu vor fi publicate comentariile care conţin injurii, un limbaj licenţios, instigare la încălcarea legii, la violenţă sau la ură, precum şi acuzaţii fără acoperire. De asemenea, pentru o mai bună comunicare, vă rugăm să oferiţi o adresă de mail validă. Vă mulţumim!

zf.ro
Închide