De curând, Editura Humanitas a publicat în colecţia "Raftul Denisei" romanul "Rhadopis din Nubia" al scriitorului egiptean Naghib Mahfuz. Acesta este al doilea roman (1943), ce face parte dintr-o serie de trei romane istorice, cu un cadru comun: Egiptul antic; această triadă reprezintă doar prima etapă a unei lungi călătorii ce-l va duce pe Naghib Mahfuz în rândul laureaţilor Premiului Nobel pentru literatură, în anul 1988.
Cartea a rămas inedită în România până la această dată, când traducerea sa, datorată arabistei Irina Vainovski-Mihai, a văzut lumina zilei. Naghib Mahfuz este, fără îndoială, cel mai tradus autor arab în limba română, arabişti, din diverse generaţii, aplecându-se cu pasiune asupra operei sale.
Traducătoarea acestui roman, Irina Vainovski-Mihai, profesoară de literatură arabă, este realizatoarea unor traduceri de referinţă pentru spaţiul arab, precum Istoria arabilor a lui Philip Hitti, Istoria popoarelor arabe, de Albert Hourani etc. Având în vedere titlurile trecute în revistă, poate nu întâmplător, romanul ales pentru traducere este unul cu ample trimiteri istorice.
Publicat în arabă în 1943, romanul Rhadopis din Nubia (în arabă doar Rhadopis) se înscrie în preocupările lui Naghib Mahfuz de a pune în lumină măreţia unui Egipt din alte vremuri, îmbătătorul şi incitantul Egipt antic, în care tânărul faraon Merenra II, proaspăt urcat la tron, alături de sora (şi soţia) sa, Nitocris, este fatalmente subjugat de taina iubirii ţesute între el şi tânăra curtezană Rhadopis, a cărei frumuseţe îi supune pe toţi cei care doar se uită la ea:
"Cei norocoşi îi puteau vedea părul negru ca tăciunele, o diademă înnegurată în jurul chipului rotund şi luminos, împodobit cu bentiţe de mătase lucioasă şi revărsat pe umeri. Avea obrajii ca doi trandafiri abia înfloriţi, iar gura delicat întredeschisă îi dezvăluia dinţii asemenea unor petale de iasomie licărind la soare sub o boltă de garoafe. În ochii ei negri, mari şi visători, licărea acea privire pe care iubirea o recunoaşte precum făptura îşi recunoaşte creatorul. Nu se mai văzuze niciodată un asemenea chip în care frumuseţea să-şi găsească sălaşul statornic.".
În pofida atenţiei adoratorilorfermecaţi de frumuseţea lui Rhadopis, inima acesteia rămâne de gheaţă, fără iubire, până ce destinul hotărăşte să i-l aducă pe Faraon în cale, dar nu oricum, ci printr-un şoim care îi aruncă acestuia în poală una din sandalele curtezanei. Încântat de poveştile pe care le aude despre frumoasa dansatoare, el decide să îi returneze încălţarea personal. De la această întâlnire, va porni un şuvoi de întâmplări învăluite într-o pasiune de o mare intensitate, care se termină însă în mod tragic. În timp ce iubirea creşte, cuplul se vede înconjurat de greutăţile încercate de un Egipt sfâşiat de uneltiri pentru ajungerea la putere şi la bogăţie. Dar, va fi acest sentiment suficient pentru a-i proteja pe Faraon şi pe Rhadopis, cea care s-a jucat cu minţile şi sufletele bărbaţilor din jurul ei?
Această poveste de dragoste, senină şi nealterată, se cristalizează în jurul unor elemente, atât umane, cât şi cosmice, minuţios alese şi bine reliefate: generozitatea şi frumuseţea, în opoziţie cu perfidia şi năzuinţa la putere, toate sucombând, însă, în faţa fatalităţii şi a forţelor nevăzute, ce se opun cu înverşunare voinţei indivizilor.
Personajele, clocotind de viaţă şi pasiune, fără să fie însă caricaturizate în trăirile lor profunde, între curajul de-a înfrunta realitatea şi destinul neiertător care le pecetluieşte viaţa, sunt prezentate de Mahfuz, fără judecăţi de valoare asupra lor, cu laturile lor negative şi pozitive, lăsând cititorului libertatea de a simpatiza cu cine doreşte.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
