Randy Gage este conferenţiar pe teme precum succesul şi prosperitatea financiară şi autorul a nouă cărţi care s-au vândut în milioane de exemplare în toată lumea. Cărţile sale au fost traduse în peste 25 de limbi. Ultima sa carte – Risky is the New Safe – a apărut în 2012 şi a devenit în timp record un bestseller.
Cât priveşte economia de piaţă, regulile jocului nu le-a schimbat Randy Gage, ci s-au schimbat de la sine, întrucât noua economie a devenit sinonimă cu incertitudinea. Fie că este efectul novator al unei tehnologii cu totul noi, care schimbă cu desăvârşire circumstanţele economice, fie că este doar rodul progresului ştiinţific, transformarea sistemului financiar aduce cu sine noi posibilităţi, ne arată Gage. Cel mai mare risc pe care ni-l putem asuma, dacă dorim să devenim multimilionari, este acela de a miza pe certitudinile pe care le avem în momentul de faţă.
Randy Gage a ţinut numeroase ateliere prin intermediul cărora a încercat să schimbe percepţia oamenilor despre lucrurile menite să le aducă prosperitatea. Nimeni nu e obligat să sufere din cauza lipsei banilor, ne arată Gage. Puterea intenţiei fiecăruia dintre noi va aduce cu sine ceea ce ne lipseşte în anumite compartimente ale vieţii noastre.
Bestsellerul Risky is the New Safe este provocare. O lectură de pe urma căreia veţi obţine informaţii practice despre complexitatea noii economii de piaţă şi a modului în care puteţi acţiona cu succes în domeniul financiar. Dacă doriţi să vă menţineţi prosperă afacerea sau dacă doriţi să lansaţi un nou proiect, cartea lui Randy Gage vă va ajuta să vă dezvoltaţi simţul antreprenorial şi gândirea critică.
De obicei privim lucrurile noi ca pe o provocare adesea riscantă, fapt care ne îndepărtează de la bun început de la asumarea unui iniţiative care ar putea să ne aducă de zece ori mai mult decât am investit. Este un ghid de supravieţuire într-o economie de piaţă care a produs multe victime în domeniul financiar, în principal din cauza lipsei de flexibilitate a oamenilor şi din cauza refuzului de a adopta tactici noi.
Dacă simţiţi că afacerii dumneavoastră îi lipseşte ceva, dar nu ştiţi întotdeauna cum puteţi trece de această dificultate, Randy Gage vă vine în ajutor, pentru a nu deveni o altă victimă şi pentru a vă învăţa să descoperiţi calea care trebuie urmată, astfel încât prosperitatea să nu vă ocolească.
uvertură
Maimuţe instruite şi căţei clonaţi
Mă găseam într-o rezervaţie ecologică de lângă Phuket, în Thailanda, când am realizat aşa, dintr-odată, că lumea se schimbase pentru totdeauna…
Motivul vizitei mele era să bifez încă un punct de pe lista de priorităţi: să călăresc un elefant prin pădurea tropicală. Elefanţii se lăsau aşteptaţi, aşa c-am fost întrebat dacă nu doream să văd o demonstraţie de instruire pentru maimuţe.
Instruire pentru maimuţe? Cine ar putea rezista tentaţiei?, m-am gândit.
Dar acele maimuţe nu erau învăţate să dansese pe muzică de orgă sau să facă nişte numere de salon. Erau instruite să culeagă nuci de cocos. În locul oamenilor. Era într-adevăr fascinant. Fiecare cocotier avea fixată o funie, care ducea de la pământ până în vârful arborelui. Maimuţele se căţărau pe acea funie până în vârf, se ţineau de ea cu o mână şi un picior, iar cu cealaltă mână şi celălalt picior, răsuceau nucile de cocos, până când se desprindeau şi cădeau la pământ.
Costă aproximativ trei sute de dolari şi durează vreo două luni să-ţi instruieşti maimuţa. Odată încheiată instruirea, o maimuţă obişnuită culege până la 1.000 de nuci de cocos într-o singură zi!
În drum spre casă, din aceeaşi călătorie, am făcut o escală de o noapte la San Francisco, pentru a nu zbura prea mult. În dimineaţa următoare, în salonul de aşteptare al liniei aeriene, am remarcat un cuplu care avea un căţeluş simpatic într-o cuşcă de transport. Cum eu sunt un iubitor de toate animalele, am întrebat dacă mă puteam juca puţin cu el. Cei doi au fost de acord şi mi-au spus ceva ce m-a şocat de-a dreptul:
– Căţelul nostru e clonat.
Bineînţeles, am crezut că era o glumă. Dar nu, nu glumeau. M-au informat că se întorceau din Coreea de Sud şi că-şi luaseră de acolo căţelul, care fusese clonat din celulele de ADN ale animalului preferat al familiei, acum decedat.
Am rămas destul de sceptic, aşa cum oricine ar fi putut fi. Căţelul acela nestâmpărat, cu ochi strălucitori, era la fel de adorabil ca oricare alt căţel pe care l-am văzut vreodată.
Au luat acelaşi avion în care m-am urcat şi eu în drum spre casă, la Miami, iar în timpul zborului, soţul a dus căţelul de mai multe ori în partea din spate, ca să-l arate şi călătorilor de la clasa turist. Mi se părea ciudat şi încă mai aveam îndoieli – până când am ajuns pe Aeroportul Internaţional din Miami. Acolo, se adunaseră deja o falangă de reporteri şi cameramani, care colcăiau în jurul benzilor mobile de bagaje, toţi aşteptând să-l întâmpine pe invitatul de onoare.
A doua zi, poza căţeluşului apărea pe prima pagină a ziarului Miami Herald, împreună cu povestea clonării lui. Am aflat că nu era primul căţel clonat vreodată, era doar primul care ajungea în Statele Unite. Bineînţeles, existau deja clone de oi, cămile şi alte animale.
Recent, compania britanică de biotehnologie Oxitec a iscat o întreagă dispută la Key West, în Florida, când a propus eradicarea virusului Dengue folosind un ţânţar modificat genetic. În doar câteva săptămâni, o petiţie împotriva ideii respective a strâns 100.000 de semnături, oamenii exprimându-şi temerile în privinţa „robo-frankesteinizării” şi a ţânţarilor „mutanţi”.
Cât va mai dura până când cineva îşi va propune să creeze un lup, un rechin sau vreun alt animal modificat genetic, pentru a corecta un dezechilibru de înmulţire a populaţiilor de animale, pentru a împiedica răspândirea unei boli sau a rezolva cine-ştie-ce altă problemă de ecosistem – toate acestea fiind, cel mai probabil, rezultatul intervenţiei umane în ordinea naturală?
Iar când va veni cineva să ofere oameni modificaţi genetic, abia atunci lucrurile vor deveni cu adevărat fascinante…
Dacă sunteţi de părere că avortul generează controverse în prezent, aşteptaţi puţin, să mai evolueze această ştiinţă. Vor decide părinţii să-şi avorteze copilul, pentru că progenitura lor va avea ochii căprui, în loc de albaştri? Cât vor plăti viitoarele mame, pentru ca nou-născuţii lor să nu prezinte vreo tulburare congenitală, să nu aibă vreo boală ereditară, în schimb să poarte gena poetică a Mayei Angelou? Cât vor plăti viitorii taţi, pentru a fi siguri că fiii lor vor avea destule abilităţi atletice, încât să ajungă să joace fotbal sau baschet în ligile profesioniste respective?
Puteţi să vă lansaţi în dezbateri etice pe toate aceste subiecte şi să le detestaţi ca pe răul absolut – dar ele sunt aproape, şi vor da buzna peste noi foarte curând. Şi se va găsi cineva care să câştige atâţia bani de pe urma lor, cât să umple Marele Canion.
Probabil că vom răsuci pe toate părţile, ani şi ani de-acum încolo, dilemele de ordin etic şi moral, pe care le presupun modificările genetice şi clonarea – dar duhul, odată scăpat, nu se mai întoarce înapoi în sticlă.
Toate regulile s-au schimbat…
Când eram eu copil, mama mi-a spus să merg la şcoală, să obţin o diplomă, să-mi găsesc un loc de muncă într-o companie importantă — şi-atunci, aveam să fiu aranjat pe viaţă. Aceasta era calea sigură de urmat, şi milioane de alţi părinţi din toată lumea le spuneau acelaşi lucru copiilor lor.
Astăzi, însă, ar putea fi cel mai riscant lucru de făcut…
Din fericire, am fost exmatriculat din liceu, aşa că n-am avut niciodată şansa de a urma sfatul mamei mele. Şi faptul că nu am urmat această cale sigură m-a făcut să ajung un om foarte bogat.
Dacă lucrezi în lumea corporatistă de azi, ai o ţintă desenată pe spate. Şi, cu cât lucrezi mai mult pentru o companie, cu atât acea ţintă devine mai mare. S-au dus de mult zilele în care longevitatea unui angajat într-o companie reprezenta o garanţie pentru siguranţa slujbei şi un semn de loialitate faţă de companie. Astăzi, companiile îi consideră adesea nişte poveri pe angajaţii pe care-i au de mult. Ele vor să ştie dacă pot sau nu să transforme un angajat în antreprenor, dacă nu-i mai bine să angajeze pe cineva mai tânăr în locul aceluia, care să lucreze pe bani mai puţini, să aibă dreptul la mai puţine zile de concediu, să primească mai puţine beneficii – sau, încă şi mai bine, să poată face aceeaşi muncă de peste ocean, implicând costuri încă şi mai mici.
Imaginaţi-vă un director al companiei American Airlines, urmărind acea demonstraţie de instruire a maimuţelor, din Thailanda. Vi-l puteţi închipui gândindu-se: „Hm… Mă întreb dacă n-am putea înlocui stewardesele cu maimuţe?”
Glumesc, bineînţeles, pentru că stewardesele joacă un rol important în menţinerea siguranţei pasagerilor. (Şi scriu aceste cuvinte aşezat pe locul 5G, într-un avion Boeing 777 al companiei American Airlines, chiar în acest moment.) Dar nu vă gândiţi că este vreo greşeală: există milioane de munci care pot fi – şi probabil că vor fi, într-o bună zi – făcute de maimuţe, câini, pisici sau delfini. Gândiţi-vă: de secole întregi folosim cămile, cai şi asini pe post de animale de povară, aşa încât este următorul pas logic să instruim animalele pentru a face munci mai complicate. Întrucât noile evoluţii sporesc numărul speciilor cu care acest lucru devine posibil de făcut, se va produce un haos în domeniul forţei de muncă.
Staţi liniştiţi, întotdeauna vor exista slujbe rezervate oamenilor. Dar ele vor fi cu mult mai puţine şi foarte diferite faţă de cele pe care le prestăm acum. Unele vor avea de-a face cu proiectarea de roboţi care să-i înlocuiască pe oameni în muncile pe care aceştia le fac în prezent. Unele vor fi la fermele de instruit animale, ca să presteze muncile rezervate astăzi oamenilor. Unele vor fi la fermele de clonat animale. A, da, şi unele vor fi la fermele de clonat oameni…
De ce ar trebui să angajeze firma de scule şi unelte Jones & Fiii de pe Strada Mare oameni din afară, când poate foarte bine d-l Jones-Senior să-i cloneze pe toţi băieţii de care are nevoie? De ce să plăteşti mai departe nişte angajaţi mediocri, dacă poţi clona încă şase exemplare ale celui mai bun dintre angajaţii tăi? De ce să-i dai spor de vechime unui profesor de la colegiu, când poţi să-ţi alegi unul nou-nouţ de pe linia de asamblare, ori de câte ori ai nevoie?
Asemenea evoluţii vor crea o schimbare asemănătoare unei marei în fiecare sector al fiecărei industrii din lume – la fel şi în fiecare sector al fiecărei industrii din afara lumii. Tot ce ştiţi astăzi ca fiind sigur este pe punctul de a deveni foarte riscant.
Văd oameni morţi…
Priviţi de jur-împrejur, peste tot. Ce vedeţi? Milioane de zombi fără viaţă, târându-se, fiecare, în existenţa lui tăcută şi disperată. Oamenii aceştia sunt morţi, dar n-au destulă minte, ca să se întindă pe jos. Ei cred că Matrix a fost un film de genul science-fiction, când ei înşişi, de fapt, sunt dovezile vii (sau ne-moarte) că era un film documentar.
Aceştia muncesc în companii moarte, lipsite de vitalitate, a căror valoare de piaţă scade şi profiturile se diminuează, fapt pe care-l pun pe seama concurenţei din ce în ce mai mari, a unei economii dure sau a unor variabile precum creşterea preţurilor la materiile prime. Dar toate aceste lucruri sunt simptomele, iar nu cauza.
Acestor companii le lipseşte pulsul, pentru că ele operează după un model economic proiectat pentru alte vremuri. Modelul pe care-l urmează a fost conceput pe vremea când bunurile erau produse în Europa şi transportate cu vaporul în Lumea Nouă, unde erau transportate cu diligenţele către centrele populate şi vândute în magazinele generale. Şi, cu toate că diligenţele au lăsat locul trenurilor şi camioanelor de mare tonaj, iar magazinele generale au evoluat, devenind mall-uri, sistemul de bază nu s-a schimbat cu nimic. În timp ce lumea, da.
Tehnici precum faxurile, transportul pe timp de noapte şi mărfurile scutite de taxe, iar, mai recent, Internetul, telefoanele mobile şi reţelele de socializare au modificat din temelie modul în care se fac afacerile.
Dar nimeni n-a obsevat că ţinta s-a mişcat…
Oamenii au continuat să-şi aleagă reprezentanţi şi să urmeze dictatori luminaţi, încrezători în guvernele care aveau să le ofere siguranţă şi să aibă grijă de nevoile lor. Şi-au petrecut ani din viaţă şi s-au îndatorat până la nivelul zecilor de mii de dolari, pentru a obţine diplome care nu mai sunt deloc viabile în lumea forţei de muncă de astăzi. Şi-au afirmat mai departe loialitatea faţă de corporaţii, crezând că acestea urmau să le finanţeze fondurile de pensionare, pentru că aşa făcuseră şi părinţii lor. Şi, odată ce s-au angajat în acele corporaţii moarte, lipsite de vitalitate, au fost îndoctrinaţi cu aceiaşi viruşi mentali, cu care fuseseră şi angajaţii mai vechi, colegii lor.
Linile aeriene au continuat să întreprindă operaţii de tipul „roată cu spiţe”, pentru că întotdeaunea le-au făcut la fel. Reţelele de televiziune au transmis prin satelit către filialele lor şi au vândut reclame, pentru că aşa s-a procedat mereu. Agenţiile de voiaj au deschis alte şi alte birouri; lanţurile de producţie video au continuat să deschidă magazine de vândut sau închiriat DVD-uri; ziarele au continuat să imprime foi mari de hârtie cu informaţii de ieri. Detailiştii au menţinut sistemul desfacerii cu depozite, zilieri, distribuitori şi magazine, pentru că au investit în el. Ba chiar, unii dintre aceşti detailişti au construit spaţii uriaşe, pentru a vinde la modul nostalgic produse inovatoare (aveţi unul în mână acum) – chiar dacă, într-un viitor nu foarte îndepărtat, jumătate din piaţa lor potenţială nu va mai fi văzut aşa ceva, decât poate într-un muzeu.
A face lucrurile sigur este cel mai mare risc
Toată lumea joacă la sigur, toţi crezând că aşa procedează cel mai inteligent. Dar, în economia cea nouă de astăzi, a juca la sigur este cel mai riscant lucru pe care-l poţi face.
Toate regulile s-au schimbat şi se vor schimba şi mai mult mâine. Tehnologia distructivă, tendinţele culturale schimbătoare, colapsul sistemului de învăţământ, corupţia şi fărădelegile guvernelor şi o societate care în anumite privinţe evoluează, iar în altele involuează, au mutat ţinta. Şi aceasta continuă să se mişte, din ce în ce mai repede, în fiecare zi.
Milioane de oameni au fost asimilaţi de Borg şi rătăcesc fără ţel prin viaţă, ca nişte drone lucrătoare în organismul colectiv. Iar companiile conduse şi pline de oameni de felul acesta se află în pericol de dispariţie, pentru că nu pot fi competitive în lumea cea nouă. Dacă definiţia nebuniei se repetă iar şi iar, în schimb aşteaptă un rezultat diferit, aceşti oameni şi aceste companii sunt complet şi fără exagerare demente.
Cam în acelaşi sens merge şi analogia pe care o face dr. Ken Dychtwald (un tip sclipitor, apropo), când relatează cum au reacţionat companiile la valul tectonic provocat de milioanele de baby-boomers. El creează imaginea unui elefant uriaş, care migrează, traversând deceniile. Companiile, cele mai multe dintre ele, aleargă disperate după elefant, ciuruindu-i fundul cu săgeţi. Ceea ce-ar trebui să facă, de fapt, ar fi să se mute în faţa elefantului şi să se pună pe săpat o groapă mare.
Oamenii care vor crea prosperitate în noua economie le-o vor lua tendinţelor înainte, anticipându-le, în loc să reacţioneze cu naivitate la ceea ce s-a întâmplat ieri.
Nu contează dacă sunteţi indivizi sau companii. Pentru a crea bogăţie sau pentru a avea succes în ziua de azi, trebuie să devii un gânditor critic şi să arunci în aer înţelepciunea convenţională. Actualul model economic nu numai că nu funcţionează bine, dar se îndreaptă spre un faliment serios — ăsta-i adevărul.
Nu sunt un futurist, dar voi face câteva predicţii…
Sute de milioane de locuri de muncă vor fi eliminate prin intermdiul tehnologiei sau vor necesita o reorientare profesională completă sau o nouă certificare, pentru ca lucrătorii să le profeseze mai departe. Anumite industrii vor dispărea complet. Educaţia sponsorizată de stat nu va putea rămâne la standarde înalte. Moneda euro (şi, probabil, alte câteva monede) se vor prăbuşi, într-un interval de doi-trei ani. Zeci de mii de companii vor da falimant – cum vor da şi unele ţări, de altfel.
Nu-i aşa că-i grozav?! Iată vestea realmente bună…
Orice provocare creează oportunitatea corespunzătoare. Câteva dintre cele mai mari bogăţii au luat naştere în timpul Marii Crize Economice, exact la fel cum orice criză dă naştere unor averi.
Când toţi o iau în zig, tu să faci bine s-o iei în zag.
Exact în momentul în care citiţi această propoziţie, trăiţi în cele mai fantastice vremuri din istoria omenirii. Niciodată nu a existat un timp în care să fie mai bine de trăit. Viteza şi amploarea schimbărilor care au loc în lume (şi în sistemul solar) în zilele noastre oferă oportunităţi fără precedent de a trăi o viaţă avută.
Progresele din ştiinţă, medicină şi nutriţie vor prilejui realizări epocale în materie de longevitate, sănătate şi bunăstare. Tehnologia va crea noi modele de afaceri şi le va reinventa pe cele vechi, deschizând căi extraordinare pentru crearea de avuţie. Şi toată această dezvoltare vă va pune la dispoziţie încă şi mai multe căi de a duce o viaţă plină de sens, de ameliorări şi de aventură.
În decursul vieţii lor actuale, marea majoritate a oamenilor care vor citi această carte vor avea ocazia să-şi facă pe Lună vacanţele, să-şi cumpere apartamente pe fundul oceanului, cu o superbă vedere la un recif de corali, sau să prindă mingea de la mijlocaşul la deschidere şi să marcheze golul victoriei la Cupa Mondială – chiar dacă această ultimă acţiune se va desfăşura prin intermediul realităţi virtuale, într-o cameră holografică.
Dacă vreţi să vă asumaţi riscuri şi să deveniţi nişte contrarianţi, există – vor continua să existe – oportunităţi extraordinare pentru succes şi prosperitate. În noua economie, riscant înseamnă sigur…
Fragmente din Randy Gage, „Riscant acum înseamnă sigur. Regulile s-au schimbat…”, traducere din engleză de Ana GeorgetaAndreescu, colecţia Cărţi-cheie, în curs de apariţie la Curtea Veche Publishing
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
