Regizor si scenarist al filmelor A Bug?s Life (1998) si Finding Nemo (2003) - si scenarist la Toy Story (1995), Toy Story 2 (1999) si Monsters, Inc. (2001) -, Andrew Stanton ne propune, prin Wall-E, una dintre cele mai frumoase, duioase si consistente povesti animate vazute pe ecrane in ultima vreme. Eroul sau este un robotel programat sa stranga gunoaiele de pe Pamant, intr-un viitor indepartat (mai precis in anul 2700), cand Terra e evacuata, oamenii au plecat pe o planeta indepartata, Axiom, iar mormanele de resturi adunate au estompat lumina soarelui si au facut lumea noastra nelocuibila. Dupa ce facem cunostinta cu irezistibilul Wall-E, o creatura dragalasa si visatoare, care strange in adapostul lui nocturn diverse flecustete sentimentale care il impresioneaza - un cub Rubik, o caseta video cu Hello, Dolly!, un bec sau un sir de luminite pentru pomul de Craciun -, intra in scena EVE, o robotica trimisa de oameni sa evalueze situatia de pe Pamant si sa cerceteze existenta oricarei infime urme de vegetatie. Wall-E se indragosteste de EVE, iar povestea lor inceputa pe Terra ii duce nu peste mult timp pe Axiom, planeta aseptica unde oamenii obezi se deplaseaza in scaune cu rotile, pentru ca nu mai pot merge, mancand produse fast-food si band sucuri extralarge, iar capitanul navei care ar trebui sa-i duca inapoi pe Pamant este apatic si neputincios, fiind controlat - ca toti ceilalti - de un robot dictator, care a impus supunere intregului Axiom. Aceasta este, pe scurt, povestea unora dintre cele mai emotionante creaturi animate din cinema. Pentru ca nu mesajul ecologist al filmului impresioneaza in primul rand (desi este puternic si subtil conturat, cu mult umor si ironie fina), ci duiosia si bucuria pura a povestii. Wall-E nu e un film profilactic, sec, desi avertismentul sau e patrunzator, ci o poveste de o inocenta extraordinara si de o frumusete miscatoare. Wall-E are dragalasenia lui E.T., cu care a fost imediat asemanat de toata lumea, poezia micului print, puritatea vagabondului lui Chaplin si expresivitatea omuletului lui Gopo, iar povestea lui de dragoste cu EVE taie respiratia prin gingasia ei neasemuita. Desi in primele patruzeci de minute ale filmului nu exista nicio replica, ci doar onomatopee marca Wall-E (a carui "voce" este opera legendarului Ben Burtt, sound-designerul care a creat vocile si sunetele alienilor si druizilor din Star Wars si vocea lui E.T.), mimica robotelului si entuziasmul lui copilaresc de indragostit fac mai mult decat toate dialogurile din lume. O data cu aventura spatiala si calatoria spre Axiom, filmul capata magia si solemnitatea din 2001: O odisee spatiala (iar comparatia nu este deloc ireverentioasa), creand suspans si o stare de reverie intensa. "Farmecul absolut al acestui film depaseste barierele culturale ori de varsta. Sa-i privesti pe Wall-E si EVE dansand si sarutandu-se e ceva care tine de magia filmului. Nu veti gasi o poveste de dragoste mai amuzanta si mai emotionanta nicaieri in zilele noastre", scria Peter Travers de la Rolling Stone. Iar cronicarii de film si publicul nu au intarziat sa se lase cuceriti definitiv de acest film poetic, unic, de neuitat, care impresioneaza nu doar copiii, ce merita din plin sa vada o asemenea poveste, ci acceseaza inocenta si copilaria din orice adult. Un film incantator, un film - eveniment despre care s-a spus ca ar merita Premiul Academiei la Oscarurile viitoare nu doar la categoria animatie, ci in competitia generala, si care a fost rasplatit deja cu incasari de 288.675.709 $ de la premiera americana din 27 iunie.
Wall-E. Productie SUA, 2008. Regia: Andrew Stanton. Voci: Ben Burtt, Elissa Knight, Jeff Garlin, Fred Willard. Premiera: 5 septembrie. Distribuit de Prooptiki Romania
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
