Rolul familiei mele in Revolutia Mondiala

Mama obisnuia sa se suie pe pervazul ferestrei cu o carpa in mana, stand cocotata deasupra unui hau de trei etaje, ca sa spele geamurile. Cei din casa tipau, bunicul se oferea sa o tina de picioare, iar una dintre cele doua matusi lesina de frica. Tata intreba: "Chiar trebuie sa te catari asa cand speli geamurile?", "Trebuie!", ii raspundea ea. Cand pregatea sucul de rosii intr-o oala imensa, aceeasi in care fierbea si rufele, mama se urca pe un scaunel si amesteca fiertura cu o lingura de lemn uriasa. Unchiul se uita la ea: "Si daca o sa cazi in oala?!" Sucul de rosii se improsca in toate partile, pe pereti, pe noi. "Ce sa va fac?" Viata e plina de pericole.

Mama a adus o gaina care facea galagie si se zbatea, imprastiind pene prin toata casa. Eu am luat gaina de sfoara cu care era legata si am tras-o prin casa. Dupa aceea, mama a prins-o de aripi si i-a taiat capul deasupra veceului, apoi a tras apa. Gaina fara cap a continuat sa se zbata intr-un colt, manjind cu sange papucii mamei. Era groaznic, dar si foarte vesel. Mama ne-a chemat s-o ajutam: "Veniti sa intindem perdelele cat sunt umede!" Bunicul si unchiul tineau fiecare de cate un capat si le scuturau. Mama a tipat la ei: "Atentie sa nu le rupeti!" "De parca am fi pe o corabie!", a bombanit bunicul. Mama i-a spus: "Ar fi mai bine daca as putea sa fac totul singura, sa nu va mai cer ajutorul voua, barbatilor!" Mama mai intindea si foi de placinta, care atarnau peste masa. Mama obisnuia sa puna la uscat, in baie, camasile tatei, din care se scurgea apa. "Se pare ca am nevoie de umbrela ca sa imi pot face nevoile!", bombanea bunicul. Mama aseza borcanele cu muraturi pe pianul nostru marca Bösendorfer. Borcanele erau infasurate cu fulare, ca sa nu se raceasca. Pianul se indoise deja la mijloc. Mama usca fasole verde pe niste ziare vechi, pe care le aseza sus, pe dulapuri. Mama prepara taitei pentru urmatoarele trei luni. Ii punea la uscat peste tot prin casa. Tata s-a revoltat: "Cat o sa mai dureze starea asta de asediu?!", "O sa trebuiasca sa fac niste schele ca sa ne putem misca pe aici", a constatat unchiul. "Asa ca la teatru?", am zis eu. Mama a replicat: "Tare ma tem ca intr-o buna zi o sa ma gasiti spanzurand de grinda!" Bunicul a intrebat: "De ce?", la care ea i-a raspuns: "Pentru ca deja vad negru in fata ochilor!"

In timp ce manca sarmale, mamei i se mai oprea cate o foaie de varza in gat. Incepea sa tuseasca, sa dea din maini, si pana la urma reusea sa o inghita. "Era cat pe ce sa-mi dau duhul, aici, in fata voastra!", s-a vaicarit odata. "Ei, nu mai spune!", i-a zis bunicul. "Asta nu-i nimic fata de ziua aia cand mi-ati dat branci in apa. Daca n-ar fi fost marinarul ala voinic care sa ma salveze, dusa as fi fost!" Mama obisnuia sa povesteasca mereu lucruri teribile, fie din viata ei, fie dintr-a altora, dar intotdeauna le inflorea: "Pai, sa vezi cand am cazut din tramvai si cand m-a salvat domn' profesor, tragandu-ma de pe sine!" Matusile i-au spus: "Ai fost norocoasa!". "Trebuie sa invatati din lectiile vietii", a filosofat bunicul. Mama a aratat spre Calendarul Tanarului Comerciant, atarnat pe perete: "Aici am notat eu tot. Negru pe alb!" In calendar mai erau insemnate zilele in care tata nu fusese beat, zilele de nastere ale tuturor membrilor familiei, precum si anul in care mama cazuse de pe scarile rulante de la magazinul universal. "Opt zile m-am zbatut intre viata si moarte!" Ea masura timpul in perioade de cate opt si paisprezece zile, sau de cate sase saptamani. Cel mai mult ii placea intervalul acesta, de sase saptamani - cat dura vreo boala.

Cand o dureau dintii, mama isi invelea capul in tot felul de carpe, de n-o mai recunosteam, si incepea sa se vaicareasca. Bunicul incalzea fierul de calcat si i-l punea mamei pe obraz. Odata s-a fript, cu toate ca era infasurata cu un sal. Durerea de dinti, insa, nu a trecut, ci dimpotriva, s-a intetit. Alta data, mama ne-a spus: "Uite, aici imi apare un mont!" Toti s-au aplecat sa-i pipaie umflatura de pe laba piciorului, care pana la urma a trecut de la sine. "Tare linistita as mai fi daca as sti ziua in care o sa mor!", a exclamat mama. La asta, unchiul i-a raspuns: "Tie ti-e teama si de un biet viermisor din mar, daramite de moarte!". "Odata am vazut un maniac stand in poarta, pe strada Tarita Milita", a povestit mama. Auzind aceasta, toti au tacut. "Era imbracat doar intr-o pelerina de ploaie descheiata, desi nu ploua!" Atunci, observandu-ma pe mine, s-a rastit: "Chiar trebuie sa asculti toate prostiile astea, care nici nu sunt pentru copii?!" La care am raspuns hotarat: "Trebuie!" "Daca n-ar fi copilul asta aici cu noi, v-as povesti un film la care mi-a fost si jena sa ma uit!", a adaugat mama. Bunicul a comentat: "Sigur era ceva deocheat!" Mama i-a raspuns: "Un barbat s-a apropiat de eroina cu o privire de criminal, iar ea a inceput sa planga, descheindu-si superba bluza de voal!"

Odata, mama a coborat pe scarile blocului sa dea de pomana unui cersetor. Intorcandu-se, ne-a marturisit: "Mie imi plac cel mai mult aia care vin si-ti spun: mama a murit, tata e in spital, iar eu sunt nebun." "Asta si merita!", a spus bunicul. Mama i-a explicat: "Da, pentru ca atunci vad ca exista oameni mai necajiti decat noi, care stiu sa se bucure de portioara de papricas pe care oricum as fi aruncat-o la gunoi! Ah, Doamne, cand ma gandesc cat timp imi ia sa pregatesc amaratul ala de pranz pe care voi il infulecati cat ai zice peste!" "Si ce-ai vrea sa facem?", a intrebat-o bunicul. "Nimic", i-a raspuns ea. "Nu c-as vrea sa ma plang. Dimpotriva, cand ma gandesc doar cati orbi, cati invalizi si cati nefericiti sunt pe lumea asta, ii multumesc lui Dumnezeu ca eu sunt sanatoasa tun!"

Mama se gandea intotdeauna la nedreptatea si la bolile care faceau ravagii in lume, dar intotdeauna gasea un final care sa ne faca sa ne simtim bine. Tata obisnuia sa spuna: "Mama e o sfanta!", dar pe un ton zeflemitor. Matusile mi-au dat sa citesc o poveste despre o mama care, ducandu-se sa adune lemne din padure, a fost sfasiata de lup.

 

Intr-o buna zi, pe tata l-au arestat, insa nu din cauza betiei, ci a insignei pe care si-o agatase la rever. Pe ea figurau incrucisate o lingura, o furculita si un ciocan - insemnul asociatiei vanzatorilor de produse de feronerie. L-au saltat din cauza ciocanului, simbol al revoltei. Lingura si furculita l-au salvat, asa ca i-au dat drumul. Au mai fost arestati si altii din cauza unor insigne puse in piept. Unchiul ne-a anuntat: "I-au ridicat pe cei din familia Baruch. Au luat chiar si copiii!" Bunicul a gasit explicatia: "Pai daca-i cheama asa!"

Tata mereu aducea acasa cate un lucru greu de gasit. Mama l-a intrebat: "Poti sa faci rost de medicamentul Diazepam, pentru o prietena de-a mea care are probleme cu nervii?" Alta data pretindea: "Vezi sa faci pe dracu-n patru si sa aduci doua kilograme de untura!" sau ii reprosa: "Tot n-ai facut rost de stii-tu-ce pentru doamna Darosava! Vrea sa le faca cadou prietenului de ziua lui." "Femeie, de unde sa-i gasesc acum prezervative?" In timpul asta, eu decupam figura unui indian intr-o placa de traforaj, asa ca mama i-a soptit: "Nu mai vorbi asa in fata copilului!" Voja Bloša mi-a explicat dupa aceea: "Alea ti le pui ca sa nu faci copii". "Precis ca mai exista si alte descoperiri de care eu habar n-am!", i-am zis. Voja Bloša mi-a raspuns: "Nu cred!" Domnisoara de la etajul intai avea piciorul pansat. Voja Bloša mi-a explicat: "Ori de cate ori face treaba aia, isi pune cate un pansament!" Eu i-am zis: "Poate o fi cazut", dar Voja Bloša mi-a raspuns: "Pe dracu'!"

Tata a adus acasa un peste inca viu. Vazandu-l, mama a spus: "Pe asta sa-l mancati voi! Eu nu ma descurc cu oasele." Bunicul i-a reprosat: "Nu mai face atatea mofturi!" Doamna Darosava a venit la noi cu un pachet de carti de joc si ne-a spus: "Acum o sa aflam viitorul!" A luat cartile de joc soioase si a inceput sa le insire pe masa. Mama i-a zis: "Asteapta sa strang mai intai farfuriile!" Doamna Darosava a inceput sa talmaceasca: "Ofiterul care iese in carti este acum prizonier". "Se-ntelege!", a zis bunicul. Mama a precizat: "Pe mine ma intereseaza cel mai mult cand o sa inceteze sa bea nenorocitul asta de barbata-miu." Bunicul s-a aratat mirat: "Si la ce ti-ar folosi dac-ai afla?" Unchiul a intervenit: "Exista un individ care vede toate evenimentele din viitor privind la o lampa". "~la sau minte, sau are vreo lampa speciala!", a comentat iritat bunicul. Unchiul a precizat: "Te costa cinci parale ghicitul! Mai e unul care iti masoara forta muschilor!" "Si de ce ar masura-o?" Unchiul i-a raspuns: "Trebuie doar sa lovesti intr-o nicovala". "Da' ce-s nebun?!", s-a revoltat bunicul. Matusile ne-au depanat povestea unei cantarete de opera si a unui evadat ascuns intr-o fantana. Mai pomeneau si de un pictor de biserici, de un judecator gras, pe care cantareata il injunghiase cu foarfeca. Si judecatorul era cantaret la opera. Se numea Krsta Ivic. Pictorului i se spunea Mario si ziceau despre el ca ar fi italian. Totul s-a intamplat pe vremea cand Ilse Werner interpreta cantecul acela cu fluieraturi. Avea picioarele foarte subtiri, dar ce mai conta! Toate acestea s-au intamplat intr-un film pe care eu nu l-am vazut niciodata, dar pe care Voja Bloša mi l-a povestit cuvant cu cuvant. Pe vremea aceea eu ma uitam la Nevinovat si fara protectie, un film cu batai si cu vorbe de dragoste. Aparea si o femeie care canta la acordeon, iar la jurnal o aratau pe Eleonor Roosevelt facand baie intr-o cada. Tata a adus acasa tigari bulgaresti marca Arda. Bunicul a boscorodit: "Mai bine pun frunze pisate de dud in hartie igienica si-mi fac tigara!" Administratorul blocului fuma ceva care imputea toata casa scarilor. Voja Bloša m-a intrebat: "Vrei sa incercam si noi?" "Pe mine ma doare burta", m-am eschivat eu. Voja Bloša a insistat: "Hai si tu, acum toti fumeaza!" Cel mai gros fum din viata mea l-am vazut la intreprinderea Shell din cartierul Cukarica, cand au bombardat-o americanii.

 

A venit odata la noi Olgica, fiica grefierului de la politie, si ne-a spus: "Tata a ordonat sa ne imprumutati urmatoarele..." si a inceput sa citeasca de pe lista: masina de tocat carne, copaia, serviciul de cafea din sticla de Jena. Toti cei din casa urau listele grefierului prin care ni se ordona sa dam cate ceva. Ii urau si pe nemti, care erau considerati vinovati pentru toate aceste "imprumuturi". Mama se revolta: "~stia nu stiu decat sa ceara cate o cana de zahar cu imprumut pe care nu ti-o mai intorc niciodata!" In viata noastra, toate lucrurile erau puse pe categorii, precum in registrele comerciale: lucruri care se puteau imprumuta de la vecini si lucruri care ne mai ramasesera noua in casa. Bunicul obisnuia sa spuna: "N-as tine un asemenea registru comercial nici dac-as fi nebun!" Atunci mama l-a intrebat: "Pai ce ne facem daca uitam?" Unchiul a gasit o bicicleta veche in pod, careia i-a mai adaugat el niste tevi si a lungit-o. Pe urma ne-a explicat: "Asta este pentru indragostiti!" In final, le-a dat-o matusilor. Acestea s-au asezat pe tandem, dar s-au prabusit repede in curte. Cu acest prilej, matusa mai tanara si-a rupt ciorapii Kaiser. Bunicul le-a strigat de la geam: "Asa va trebuie, daca n-aveti ce face!" In ciuda intamplarii, bicicletele astea tandem s-au inmultit in oras. Pana la urma, matusile au invatat sa pedaleze si sa isi tina echilibrul.

Unchiul s-a laudat: "Eu pot construi orice!" Bunicul l-a intrebat: "Si cui i-ar folosi ceva construit de tine?" Tata a adus acasa niste cutii mari pline de chibrituri si unele mai mici, goale. Noi toti am inceput sa punem chibriturile din cutiile mari in cutiute. Cate cincizeci de bucati in fiecare. Bunicul a capiat: "O s-o iau razna de la atata numarat!" "Pai aia de la Monopol nu puteau sa le faca singuri?", a intrebat unchiul. Tata i-a retezat-o: "Vrei sau nu vrei sa castigi si tu un sfant?" Mama a spus resemnata: "Prin cate ne este dat sa trecem in lupta asta pentru supravietuire..." Tata incerca sa-i consoleze: "Hai, ca nu-i chiar atat de greu. Asta se cheama industrie casnica!" Mai tarziu, industria casnica a disparut. Bunicul a primit si el sarcina sa faca gaurele in niste cartonase. Spunea: "Asta o sa ne aduca un castig baban, desi habar n-am la ce serveste". Cartoanele le-a adus tot tata, care i-a spus: "Tu vezi-ti acolo de treaba si fa gaurile!" Tata a adus si niste panza verde si sipci care trebuiau asamblate cu ajutorul unui ciocanel. Zgomotul loviturilor era insuportabil. Vecinii bateau in pereti si strigau: "Hei, voi de acolo! Nu suntem la moara! Ce-i cu larma asta, nesimtitilor ?" Bunicul nu s-a suparat: "Au dreptate." Unchiul le-a propus matusilor: "Voi ati putea sa va castigati existenta scriind reclame pentru vitrina unui fotograf." Cu litere frumos caligrafiate, matusile au scris: "Ceea ce nu gasiti in vitrina, gasiti in magazin!" Au refuzat insa sa deseneze simbolul fascist. Unchiul le-a reprosat: "Pai, in cazul asta, n-am ce sa va fac!" Tata a spus: "Un cizmar ne cere sa lipim talpi de sandale confectionate din lemn." A venit cu un sac plin de scandurele, iar noi am inceput sa lipim talpile pe masa din sufragerie, foarte pretioasa de altfel. La terminarea comenzii, masa cea valoroasa era facuta harcea-parcea. Lovindu-se din greseala cu ciocanul peste degete, unchiul a exclamat: "As da orice sa fiu cizmar!" Nevasta administratorului a venit la noi sa intrebe: "Voi declarati la fisc veniturile astea?" "Nu", i-a raspuns taios tata si a dat-o afara. De atunci, sotia administratorului a inceput sa i se adreseze cu: "Buna ziua, domnule Cosic". Mama a venit cu propunerea sa confectioneze si ea o palarie din hartie de ziar, dar bunicul a prevenit-o: "Si ce-o sa te faci cand ploua?" In bucatarie, ai mei amestecau ceva intr-o oala. Mama mi-a explicat: "Atentie, acolo e otrava! De fapt, e doar un fel de lichior pentru barbati, pe care-l beau si se imbata ca porcii." Bunicul a spus: "N-aveti alta treaba?" "La mine te referi?", s-a mirat mama si s-a apucat sa enumere toate treburile pe care le facuse in ziua aceea. "Mi-e greu sa le si insir, daramite sa le fac!", a mai spus. Eu am refuzat sa mananc supa cu cocoloase, de fapt o apa chioara. Incercand sa ma convinga, mama m-a amenintat: "Hai, mananca, ca daca n-oi mai fi eu, n-o sa mai ai parte nici de asta!" Imi cadeau greu aceste vorbe. Intr-o zi a venit la noi brutarul: "N-ati vrea sa ma ajutati sa lipim cartelele astea?" Bunicul s-a apucat imediat de treaba, facand un lipici din faina si apa. Tot asa lipeam si eu timbrele din Jamaica, Noua Zeelanda si din alte locuri indepartate, in timp ce matusile isi completau albumul "Actorii mei preferati", care, evident, il avea pe prima pagina pe Tyrone Power, cu zambetul pana la urechi. Unchiul se uita la cartelele pe care le lipea bunicul: "Astea chiar ca ar putea fi falsificate!" Bunicul l-a certat: "Asta ne-ar mai lipsi!" Mama s-a intristat: "Blestemata asta de saracie!" Unchiul i-a raspuns: "Cine-i vinovat ca nu sunteti si voi domni?" "Acum nici nu mai exista domni!", s-a revoltat bunicul. Dar unchiul a intrebat: "Si ce credeti ca sunt spilcuitii aia cu palarie pe cap si cu baston in mana?" "Politisti care spioneaza lumea!", a replicat bunicul. Mama vroia o explicatie: "De unde pana unde atata eleganta la politisti?", iar eu am intrebat: "Si unde locuiesc domnii aceia?" Mama mi-a raspuns: "Mai bine nu intreba, ca sa nu fii dezamagit." Eu i-am amintit: "Pai, nu spuneai tu ca profesorul acela de desen cu manecile peticite este un domn?" Mama a incercat sa ma lamureasca: "Tu nu poti pricepe, fiule..." Si si-a amintit, pentru a nu stiu cata oara, gestul functionarului bancar care o salvase de la moarte prinzand-o in brate in episodul cu tramvaiul. De fapt, in povestile mamei, tipul care o salvase isi tot schimba meseria: cand era marinar, cand era muncitor constructor, cand era tanar, imbracat la patru ace si parfumat. In final, mama spunea: "Ce mai, era un domn din cap pana-n picioare!" Tata a replicat: "Mare scofala!" Unchiul avea o carte intitulata "Cum se comporta un domn", care avea si poze. Volumul era subliniat in mai multe locuri. Bunicul a comentat: "De ce sa ne dea ei lectii despre comportamentul unui domn?" "Pentru ca sunt verificate de-a lungul istoriei!", i-au explicat matusile. Bunicul le-a raspuns nemultumit: "In istorie sunt numai exemple de maceluri si de furturi de aur. Nimic altceva!" Unchiul a mai facut o observatie: "Voi nu vedeti ca toti domnii au sacoul si pantalonii facuti din aceeasi stofa?!" Eu le-am spus: "L-am vazut pe domnul profesor de istorie cum isi vara mana la pieptul profesoarei de geografie." Mama mi-a spus pe un ton dojenitor: "Tu de-acolo! Inca n-ai plecat sa-ti iei inghetata aia care o sa te imbolnaveasca de angina pectorala?" Bunicul a insistat: "Toti domnii astia n-au facut altceva decat sa fure de la altii!" "Ba nu e adevarat! N-au furat nimic! Sunt fii de generali si de industriasi!", s-a revoltat mama. "Ca si cand ar exista atatia generali pe lumea asta!", a ras tata, iar bunicul a intervenit: "Pe mine ma scoate din sarite cand cineva castiga bani fara sa stie nici el cum". Mama insa a dat multe exemple de oameni cinstiti care isi castiga singuri existenta, printre care si sifonarii. Bunicul a sarit ca ars: "De astia imi vorbesti tu, care iti vand apa chioara de la robinet?" Unchiul, insa, i-a amintit: "Dar ei si-au procurat masini de facut sifon! si, pe de alta parte, trebuie sa mai faca rost si de o substanta anume pe care sa o puna in apa." Matusile au sarit si ele: "In toate filmele de dragoste, amantii beau sifon!" Auzind acestea, tata a spus satisfacut: "Singurul lucru bun la sifonul asta este cand il torni in vin si faci un sprit pe cinste!" Unchiul ne-a informat: "In Rusia, sifonul se da gratis." Bunicul l-a intrebat: "Si le convine sa faca asta?" "Peste tot exista oameni care mint ca sa supravietuiasca", a conchis mama. Matusile au intrebat: "E adevarat ca domnul Gogic iar s-a apucat sa ia paltoane la intors si sa coasa altele, din piei de animale?" "Ar putea sa-mi faca si mie un manson, ca doar sunt clienta lui veche", a rostit mama, la care tata i-a raspuns ironic: "Manson iti lipseste tie!" "Pai nu vezi ca iarna bate la usa?", s-a justificat ea. Unchiul ne-a avertizat: "Iarna asta nu va fi nimic pe langa ce ne asteapta cand o sa vina rusii. Atunci toate iernile vor fi siberiene!" Bunicul l-a intrebat: "Tu de unde stii?" "In Siberia, oamenilor le cade nasul cand ies afara, in ger", a continuat unchiul, la care iar bunicul a zis: "Asa le trebuie daca nu stau in casa!" "Daca as avea modelul, as incerca si eu sa confectionez centuri dintr-acelea pentru slabit", ne-a spus mama. Matusile au intrebat-o: "Ce-ti veni?!" Mama a raspuns ca pentru sine: "In cazul asta, n-ar mai avea de lucru doamna Nina, care e specialista in confectionarea sutienelor si a centurilor impotriva herniei." "Ferice de ea! Asta se pricepe la giugiuleli!", a spus unchiul. Mama a continuat: "Mie imi place sa port lenjerie de calitate, pentru ca, doamne-fereste, daca as cadea undeva pe strada si ar trebui sa ma duca la spital, as vrea sa nu-mi fie rusine." Tot ea a adaugat: "Am aflat ca multe femei din astea, care se dau mari doamne si care umbla pe strada cu posete din piele de crocodil n-au pe dedesubt nici macar un furou ca lumea!" Matusile erau de alta parere: "Poseta este oglinda fiecarei femei, dar mai ales continutul acesteia." Unchiul si-a continuat ideea: "Dupa razboi o sa vina rusii si o sa umble din casa in casa cu niste geamantane si o sa imparta cadouri pentru toata lumea." "Ca doar n-or fi atat de tampiti!", a mormait bunicul. Tata li s-a adresat revoltat: "Numai de trancanit sunteti buni, iar eu n-am nici macar o camasa calcata!" Unchiul i-a raspuns: "Am avut odata treaba cu o calcatoreasa care m-a intrebat daca am vazut filmul Nopti tropicale. Era superb!" Mama a comentat: "In ceea ce ma priveste, pot sa spun ca mi-am luat doctoratul in a spala si a calca pentru toti cei prezenti aici!" Tata a intrebat: "E adevarat ca in Rusia toti umbla cu hainele necalcate?" "Ce bine ar fi ca in viitor sa existe haine care nu se mai murdaresc", a oftat mama. Matusile i-au replicat: "Cei mai mari regi ai Frantei nu au facut baie niciodata. Foloseau doar parfumuri." "Tapi batrani, de-aia i-au si dus la ghilotina si i-au tocat ca pe sfecla", a ras bunicul. Unchiul a intervenit: "Ce sa-i faci? Omul este un animal care pute." Matusile s-au intristat: "Cine s-ar putea gandi la asa ceva privind fotografiile lui Ronald Coleman si Johnny WeissmŸller inotand?" "Igiena personala este foarte importanta!", a conchis mama.