Cateodata, cand tata era plecat, maica-mea il poftea peVanghelis in bucatarie. Pe masa apareau costitele rumenite de oaiesi carafa de ouzo.
Vanghelis ospata in tacere, stergandu-si din vreme in vremedegetele murdare de seu in latele lui intunecate de par.
Ma uitam la ei cu ochi rai, dintr-un ungher al bucatariei.
Beau amandoi temeinic, golindu-si paharele dintr-o inghititura.Apoi, la un semn al maica-mii, din buzunarul lui Vanghelis apareamuzicuta. Incepea totdeauna cu niste cantece tanguite, care ofaceau pe maica-mea sa se prabuseasca cu fruntea de marginea mesei,scotand din fundul gatlejului suspine prelungi. Uneori ii vedeamumerii mari si ososi scuturandu-se sub camasa, in vreme ce muzicutalui Vanghelis slobozea un soi de plans gatuit, care iti dadea fioripe sira spinarii.
Adesea vocea ragusita a maica-mii insotea cantecul muzicutei. Eraucantece care povesteau despre cimitire pline de chiparosi, morminteparasite, marinari inecati si fete imbracate in negru, careasteptau in zadar, pe cheiurile de la Pireu, revenirea uneicorabii.
Din cand in cand, maica-mea se oprea din cantat, isi desertapaharutul de ouzo si arunca spre mine cautaturi pline de ura.
Cand o vedea pe maica-mea doborata de lingoare, Vanghelis isistrunea muzicuta, isi incretea fruntea si isi holba ochii in gol anedumerire, apoi pe neasteptate dadea drumul unui cantec de joc,iar piciorul sau descult incepea sa framante dusumeaua de lut abucatariei.
Maica-mea asculta o vreme in liniste, pe urma se ridica de pescaun, apropiindu-se de Vanghelis cu miscari de lunatica. Degeteleei apucau naframa rosie de la gatul argatului si incepeau s-odesfaca. Flutura de cateva ori naframa prin aer, apoi o apuca dedoua capete, cu amandoua mainile, ca si cum ar fi tinut de umeriiunui barbat.
Vanghelis ii facea strengareste cu ochiul si de sub mustatile-igroase se aratau sirurile albe de dinti.
Deodata picioarele maica-mii prindeau sa zvacneasca in tactulcantecului de muzicuta. Pe urma, cu capul dat tare pe spate,slobozea o chiuitura ascutita, care imi ingheta sangele.
Vanghelis ii raspundea printr-o alta chiuitura prelunga.
Si, ca zvarlita de-un arc, maica-mea se napustea atunci sa joace,tinand naframa rosie a lui Vanghelis si chiuind din vreme in vreme,ca piscata de un taun. Corpul ei mare se salta de pe un picior pealtul si se rasucea greoi, facand sa zanganeasca strachinile sipaharele de pe masa, fustele i se ridicau dezgolindu-i picioarelealbe, iar fata ei se acoperea cu broboane de transpiratie.
Ma uitam la picioarele sale strangand din falci si muscandu-miuneori limba pana la sange.
……………………………………………………………………………….
In visurile mele infierbantate de pe vremea aceea, picioarelemaica-mii si picioarele Kivei se amestecau si se invalmaseau.Noapte de noapte, visam picioare fara de trup ce se iteau peneasteptate din dosul unei perdele sau dintre ramurile vreunuitufis, arcuindu-se catre mine si ispitindu-ma cu nerusinare.
Dupa ce am incetat sa ma mai flagelez si am pus capat posturilormele cu paine si apa, aceste vise m-au napadit cu si mai multacruzime.
M-am gandit nu o data sa ma marturisesc parintelui Makarios, darrusinea imi lega limba.
Oamenii din sat incepusera sa trancaneasca pe seama privirii melepierdute, care baga femeile in sperieti. Acum acestea ma ocoleau dela departare, iar zvonul ca eram posedat de duh rau s-a latit pestetot, instrainandu-ma pana si de tata, care se uita la mine cu ciudasi mormaia ca i-am inselat asteptarile.
Molitvele Sfantului Vasile cel Mare - citite de parintele Makariosla rugamintea tatalui meu - nu mi-au fost de nici un folos. Atunciparintele l-a sfatuit pe tata sa ma arate batranilor de la Athos,asa ca, sub privirea batjocoritoare a maica-mii, care pasamiteghicise pricina tulburarii mele, am inceput sa ne pregatim decalatorie.
Dupa spusa parintelui - locul potrivit pentru un indracit ca mineera lavra Sfantului Dionisie, cea mai aspra dintre cele douazeci desihastrii ale Muntelui.
Doi magari batrani, inchiriati de la Kir Apostolis, urmau sa poarteprinoasele randuite de tata: zece ulcioare de untdelemn, catevamasuri de ceara, trei saci de faina si trei saci de fasole.
Am pornit-o la drum intr-o dimineata de luni, dupa ce am ascultatslujba utreniei si am primit binecuvantarea parinteluiMakarios.
Era pentru prima data cand strabateam drumurile pietroase aleGreciei pe o arsita de cuptor, care ii molesi cat ai bate din palmepe magarii lui Kir Apostolis.
Cand soarele s-a apropiat de amiaza eram aproape inabusit de zaduf,caci tata nu m-a lasat sa-mi scot surtucul de sarbatoare, mormaindprintre dinti ca niste adevarati pelerini trebuie sa indure sifrigul si arsita si foamea si oboseala, indemnandu-ma sa ma gandescla chinurile Mantuitorului.
Mergeam pe un drum de tara, acoperit cu o pulbere cretoasa, pe carecopitele magarilor o ridicau in nori grosi. Praful ne patrundea innari, ne intepa gatlejurile uscate de sete, ni se depunea pehainele leoarca de transpiratie ca un strat subtire depromoroaca.
Dupa cateva ceasuri de drum puterile m-au parasit si am cazutintr-un lesin greu.
M-am trezit cu o durere naprasnica in moalele capului si cu ceafaintepenita. Aplecata peste mine, o femeie necunoscuta ma stropea cuapa si-l suduia strasnic pe tata, care imi arunca niste privirivinovate.
Ne gaseam intr-o mica livada, la umbra unui piersicpipernicit.
……………………………………………………………………………
Tata punea pe seama diavolului slabiciunea care ma doborase si eraincredintat ca doar rugaciunile batranilor de pe Munte mi-ar puteareda sanatatea.
L-am auzit spunandu-i femeii necunoscute ca fusesem harazit cudarul sfinteniei si ca dracii incercau sa-mi ia mintile,supunandu-ma celor mai grele ispite.
Femeia clatina din cap neincrezatoare. Imi amintesc de fata eiprelunga si maslinie, cu un puf negricios deasupra buzei desus.
O toropeala greoaie imi amortea madularele cuprinse defierbinteala. Il vedeam pe tata ca printr-un geam grosagitandu-se-n jurul magarilor lui Kir Apolonis, asezandu-mi o carpauda pe frunte, apoi sfatuindu-se in soapta cu un taran batran,caruia incerca sa-i strecoare-n chimir cateva drahme.
Ma uitam la frunzele de deasupra mea, acoperite de o pulberealbicioasa, pe care nu le clatina nici o boare de vant.
Femeia ma mangaia pe frunte cu degete moi si fierbinti. Eraaplecata peste mine si ii simteam caldura corpului prin camasasubtire de in. Sfarcurile sanilor sai grei imi intepaupieptul.
Picioarele albe ale maica-mii imi jucara pe dinaintea ochilor si -fara sa-mi dau prea bine seama ce fac - mi-am strecurat mana subcamasa tarancii. Degetele mele incepura sa-i framante saniispasmodic.
Eram pe atunci un puiandru ca la opt ani, care nu stia inca tainaimpreunarii dintre barbat si femeie.
Auzeam, ca printr-un strat gros de bumbac, vocea chelalaita atatii, in vreme ce mainile mele cotrobaiau pe sub camasa de in anecunoscutei care incepuse sa geama incetisor.
Am surprins-o tragand cu coada ochiului catre tata, care susotea cutaranul, fara sa ne mai bage in seama. Apoi isi salta camasa insus, iar sfarcurile ei de un rosu aprins imi parjoliraprivirea.
El e Stavru si ea Antigoni, murmura femeia si - aplecandu-se multpeste mine - ma musca usor de sfarcul urechii.
Tremuram din toate incheieturile. O multime de stelute imi jucau pefundul ochilor, pe care ii simteam arzand ca niste taciuni.
Hai, sarut-o pe Antigoni - sopti iarasi femeia si varful limbiisale fierbinti imi trecu din nou peste sfarcul urechii.
Tatele ei miroseau tare a busuioc.
………………………………………………………………………………
Nici astazi nu stiu daca intamplarea asta s-a petrecut aievea sau ofost o vedenie pricinuita de fierbinteala. Amintirile mele seinvalmasesc, amestecandu-se cu crampeie de visuri nerusinate si culesinuri din care ma trezeau zdruncinaturile unui drum cu hartoapesi o voce aspra de surugiu. Zaceam pe o mana de paie, pe fundulunei carute hodorogite, iar tata imi vara pe gat cu de-a sila obautura amara si imi pipaia din cand in cand frunteaingrijorat.
Imi amintesc parca si de mirosul de balega proaspata din ograzileunor hanuri, de supele grase, drese cu maghiran si cu busuioc, dincare abia puteam inghiti cateva linguri la rugamintea staruitoare atatii. Si imi amintesc ca prin vis de panza alba a unui barcaz,apoi de forfota unui chei plin de rase calugaresti, de o cararestancoasa de munte pe care voi fi strabatut-o pesemne culcat pe otarga incropita din vreascuri.
Cand mi-am redobandit cat de cat sanatatea, zaceam in bolnita uneimanastiri, sub icoana Sfintilor Medici Fara Arginti Cosma siDamian.
Multa vreme n-am reusit sa ma ridic de pe salteaua umpluta cu paie.Eram vegheat de un calugar ai carui ochi ma cercetau cu asprime intimp ce-mi vorbea de caznele Judecatii.
Trebuie sa stii, fiule, ca manastirea unde ma aflam semana cu otemnita. Iar cand am izbutit sa ma scol si sa fac cativa pasii princurtea stramta ca un stomac si imprejmuita de coloane smolite, m-acuprins pentru prima data in viata frica de iad. Se puteau vedeapretutindeni picturi infricosatoare, cu draci rosii si galbeni,balauri cu coarne si aripi ascutite de liliac, pacatosi cu burtilespintecate si madularele frante, din care se scurgeau paraiase desange, flacari vopsite intr-un portocaliu tipator in care seperpeleau desfranate cu sanii taiati sau cu tepuse de fier infiptein crapatura dintre picioare.
Din spatele stalpilor se iveau calugari batrani, numai piele si os,care ma cercetau aspru si aveau chipuri severe de temniceri. Unuldintre ei s-a apropiat de mine si si-a asezat degetele osoase, cuunghia lunga ca o gheara de pasare, pe crestetul meu. Pe fata luismochinita mi se paru ca vad asternandu-se un ranjet plin decruzime. Iar apoi l-am auzit spunandu-mi, cu o voce haraita si rea,care venea parca din adancul Pamantului, ca vede pe chipul meupecetea sodomiei si-a desfranarii.
Ceilalti calugari m-au imprejmuit in tacere, ca un stol mare decorbi, facandu-si semnul crucii fara incetare si scuipand indirectia mea. Ma indemnau sa privesc picturile de pe pereti,suierand ca trupul omului a fost facut de diavol din desfranari sidin murdarii. Atunci gandul la picioarele maica-mii zvacni inmintea mea istovita de fierbinteala si am inceput sa simt o duhoarede smoala incinsa in fundul gatlejului. Calugarii mi-au ghicittulburarea. Cel care isi pusese ghearele pe crestetul meu m-aapucat de ureche si a inceput sa mi-o rasuceasca pana cand amsimtit ca ochii mi se umplu de lacrimi si fara voia mea am scos unsuspin de durere.
Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci indreptarea lui, racni el,dezvelindu-si gingiile stirbe, in care se mai zareau inca nistecioturi negre de dinti.
Apoi ma smuci din nou de ureche, in timp ce tovarasii sai isiacoperira fetele cu poala sutanei, ingaimand cuvintele uneirugaciuni de exorcizare.
Nu m-am mai putut stapani si m-am prabusit in genunchi, izbindu-matare cu fruntea de lespedea grosolana si urland printre lacriministe vorbe de pocainta.
…………………………………………………………………………….
Vedem o frunza si spunem: uite o frunza. Nu-L vedem pe Dumnezeu sispunem: uite-L pe Dumnezeu.
Continuarea acestei povesti o veti putea citi intr-ocarte, despre destinul careia speram ca vom afla cat de curand.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
