Prima sesiune a examenului de Bacalaureat din „stagiunea” 2013 s-a încheiat previzibil, adică (foarte) prost. Ba chiar, cireaşă pe un tort amar, s-a încheiat cu un mare scandal referitor la vânzarea subiectelor. A urmat, la puţină vreme, examenul de titularizare a „cadrelor didactice”. Acesta din urmă s-a încheiat la fel, tot (foarte) prost adică, dar a mai avut o „calitate” în plus: a fost şi penibil. Dacă un elev nu ia BAC-ul e un rezultat prost. Dacă un profesor ia note între 1 şi 4 la examenul de titularizare e şi prost şi penibil. Reformat, reîncălzit, reformulat, refăcut, re- şi re-, re-, re-, învăţământul românesc a intrat de ani buni în vrie – produce mai degrabă deşeuri decât absolvenţi. Asta în condiţiile în care profesorii elevilor pentru care BAC-ul e „un pod prea îndepărtat” sunt şi ei mai degrabă deşeuri decât profesori. Din nimic nu poţi construi nimic. Rebuturile de „cadre didactice” nu pot produce decât rebuturi de absolvenţi. Şi le vor produce, în continuare, fiindcă deşi au luat note de toată jena la examenul de titularizare, tot în sistemul de învăţământ vor fi angajaţi, fiindcă e criză de personal.
Mai departe: toţi profesoraşii ăştia de doi bani au absolvit o facultate. Şi înainte de asta şi-au luat şi BAC-ul. Cum e oare cu putinţă să fii un elev şi un student chiar mediocru, să-ţi treci BAC-ul, să intri la o facultate şi s-o şi termini, chiar cu rezultate modeste, apoi să te tâmpeşti brusc şi să te faci de rahat la următorul examen, cel de titularizare, când subiectele sunt fix tot alea pe care le-ai avut de parcurs la facultate? Cum să te pocnească aşa, dintr-o dată, idioţenia, ca o gripă aviară, bovină sau porcină? Şi, dacă tot te-ai dat singur în vileag, prin notele de la examenul de titularizare, că eşti nul, cum de se poate să activezi în continuare în acelaşi sistem care a luat notă (de la 1 la 4) de incompetenţa ta? Ce-ai putea tu, „cadrule didactic”, să-i înveţi pe alţii când tu însuţi nu ştii nimic?
Elevii n-au vrut să „se facă” elevi – ei sunt obligaţi prin lege să „presteze” o vreme prin şcoală în această calitate. Mă întreb, însă, ce-i determină pe aşa-zişii „profesori” să se încăpăţâneze să lucreze în învăţământ? Şi, chiar dacă nefericiţii se bulucesc în sistem, cum de-i îngăduie sistemul? Criza de personal este orice altceva, numai un răspuns nu este.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
