Mircea Mihăieş – Istoria lui Corto Maltese – pirat, anarhist şi visător. Editura Polirom. Prefaţă de Horia-Roman Patapievici
Cei din generaţia mea, dar nu numai, au avut în anii trişti (eufemistic vorbind) ai comunismului o mare bucurie în benzile desenate. Am luat contact cu banda desenată prin intermediul revistei Pif, editată de Partidul Comunist Francez, care, vreme de zece ani, între 1965 şi 1975, putea fi cumpărată şi la chioşcurile de ziare din România. Serialele acestei reviste erau în aşa fel gândite încât să surprindă şi să încânte copii de vârste diferite, de la clasele primare la adolescenţă – seriale comice sau de aventuri. În aprilie 1970 a apărut primul număr cu Corto Maltese, un personaj, spune Mircea Mihăieş, „cu însuşirile şi trăsăturile perfect conturate: cinic, arogant, ironic, longilin şi leneş. (...) Personajul venea cu o salutară doză de indiferenţă faţă de convenţii. Afişa un individualism pronunţat şi o sadică plăcere de a sfida. Detesta solemnitatea şi vorbea cu directeţea omului ce nu are nimic de pierdut şi nici de câştigat din interacţiunea cu lumea.” A fost personaj vreme de patru ani. O generaţie întreagă s-a îndrăgostit de el. Profesorul universitar timişorean Mircea Mihăieş îi dedică acum o carte fermecătoare. Şi nostalgică. Şi care explică. Prin urmare necesară.
Banda desenată şi Corto Maltese cu deosebire au intrat în cultura română. S-au ocupat de ea eseişti remarcabili – printre ei Angelo Mitchievici, Teodor Baconschi, Adrian Cioroianu, Ioan Stanomir (cu un întreg volum, apărut anul trecut la Cartea românească), Horia-Roman Patapievici (care vorbeşte despre întâlnirea sa cu banda desenată în „Zbor în bătaia săgeţii”, iar acum a scris o subtanţială prefaţă la cartea „universitară” a lui Mircea Mihăieş). „Am scris despre întâlnirea mea cu banda desenată în Zbor în bătaia săgeţii. Era acolo revista Pif, desigur, dar mai era şi Corto Maltese. (...) Căci toţi tinerii care au descoperit banda desenată prin intermediul revistei Pif au căzut sub fascinaţia aceluiaşi personaj, Corto Maltese – creaţia unui artist de geniu, Hugo Pratt. Ceea ce face particularitatea recepţiei benzii desenate în cultura română este centrarea ei pe un singur personaj, Corto Maltese. Aşa se explică de ce personajul de bandă desenată cel mai popular în cultura română este el, Corto Maltese, şi nu Pif sau Gai-Luron sau Le concombre masque sau Totoche.”
Ideea de a face biografia unui personaj imaginar este ea însăşi formidabilă. La sfârşitul celor peste 350 de pagini, satisfacţia este atât de mare, încât personajul imaginar şi irezistibil a căpătat carne, oase, viaţă şi nu se deosebeşte prin nimic de marile personaje ale literaturii, dovedind că a fost un personaj care a definit un secol. Citiţi această carte care nu poate aduce decât bucurii intelectuale. Pentru a fi cu adevărat convingători, ar trebui să cităm masiv, zeci de pagini sau să elaborăm un eseu paralel care, fără dubiu, ar fi eclipsat de scrierea lui Mircea Mihăieş.
Volumul se ocupă doar de „primul” Corto Maltese, cel din revista Pif. La începutul anului 1974, Hugo Pratt încetează contractul cu Pif. Dar Corto Maltese reapare în albumele publicate după acel an. Va fi „a doua viaţa a lui Corto Maltese”. Mircea Mihăieş promite să se ocupe într-un volum separat şi de această aventură.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
