Ziarul de Duminică

Sex si mistica

Sex si mistica
07.12.2007, 15:39 80

Dupa frenezia creativa si editoriala din anii '90, Mihail Galatanu pare sa fi descoperit deliciile specializarii. Volumele lui de poezie nu mai sunt spatii libere, ale tatonarilor si experimentelor artistice, umplute de fluxul unei imaginatii debordante.

Lirismul in cascada lasa loc unei tematizari subliniate, ca si cum autorul n-ar mai vrea sa imbratiseze, sa cuprinda realitatea, ci sa o priveasca si s-o inteleaga dintr-un anumit unghi.
In Burta instelata (2005), imaginea din titlu reprezenta metafora centrala, poemele fiind toate variatiuni pe aceeasi tema. Din echivalarea pantecului matern cu bolta cereasca se crea perspectiva: lumea exterioara devenea extensia palida a unui fabulos univers primordial. Cu Inima de diamant*, iesim din aceasta scenografie intima, imbibata "de sange si de bale, de limfa, de foale", pentru a ne muta intr-un univers, cum ar fi spus Ion Barbu, "de curatii si semne". De la visceralitate la idealitate si de la intunericul cald de dinaintea nasterii la emisiile de lumina ale Divinitatii: va reusi Mihail Galatanu sa treaca, fara accidente, dintr-o extrema in cealalta?
Nu ca acest traseu ar fi imposibil; dar autorul "nouazecist" care il proiecteaza pentru a-l parcurge esueaza, vizibil, in tentativa lui. Conceptia se vrea limpede si unitara, cu texte prezentand omogenitatea ceruta de noua problematica. Ele ar constitui fatete ale unei aceleiasi prisme diamantine, prin care lumina dumnezeiasca trece si se rasfrange. Nu atat "filosofia" plachetei ridica semne de intrebare, cat concretizarea ei artistica, expresivitatea versurilor facute s-o exprime. Exista in Inima de diamant mai multe versuri frumoase, insa nici un text in intregime remarcabil. Si aceasta, cred, fiindca Mihail Galatanu a mers aici impotriva naturii sale poetice, ambitionand sa obtina rezultate la un palier, pentru el, incomod. Nu e un creator cerebral, reflexiv, ci unul instinctual, primar (fara nota peiorativa), la care cuvintele sunt calde inca. De aceea, orice demonstratie este de prisos: autorul ar fi trebuit sa-si suspende vointa explicativa si sa-si lase, pur si simplu, instinctul verbal sa lucreze. Asa cum a procedat in alte ocazii, evitand sa intre in contradictie cu propria inzestrare. Sa vedem doua exemple: "Diamantul meu se asaza la coada la platit impozite./ Apoi mangaie frumos pe crestet ideile despre ele insele/ ale mai multor femei care incearca sa vada cat rezistam/ daca ne culcam in acelasi pat./ Pana la urma, este cineva care pleaca./ Pana la urma, este unul care ramane./ Pana la urma, unul din doi pleaca./ Pana la urma, este cineva care plange./ Unul din doi plange./ Pana la urma, este unul care isi musca unghiile/ Si isi acopera fata cu mainile./ Este cineva care, inevitabil,/ devine culegatorul de cearcane" (Culegatorul de cearcane); "Tanar sunt, de tine, moarte, nu-mi pasa./ Viata mea e dulce otrava. Amara melasa.// La ce san io am supt? Ce piept m-a hranit?/ La ce burticica am gangurit?// Viata mea a curs din mine in afara./ S-a facut altii./ S-a facut fiul meu./ S-a facut o dansatoare din buric./ Cu clipsuri. Barbara./ S-a facut riduri prin alte femei./ S-a facut amintire. Si uitare./ S-a facut mielul care sufla aburi cu o nara asupra lumii./ Ca iarba sa creasca, sa iasa de sub/ creasta lumii si sa strapunga.// Viata mea s-a facut un banc bun./ O gluma de-a dreptul existentiala./ O poanta aproape hilara" (Lumea amagitorului. 1. Dulce otrava).
Versurile sunt de o inegalitate izbitoare. Culegatorul de cearcane debuteaza pe o nota de artificialitate stridenta si o tine tot asa, ca la un Nichita Stanescu in zi rea, pana ajunge la imaginea, splendida, ridicata in titlu. Creand-o, Mihail Galatanu a fost constient de plasticitatea ei deosebita, dar n-a reusit sa dezvolte, in jurul si pe baza ei, un poem la aceeasi intensitate. Astfel ca frumusetea sintagmei este inutila, in context. In schimb, Lumea amagitorului ar fi putut sa fie o bijuterie daca autorul n-ar fi conceput un final "autoironic" care distruge atmosfera si strica totul.
Ce rezulta de aici? In termeni pozitivi, disponibilitatea poetului pentru cat mai multe registre ale limbajului. Combinatoria poate fi o arta la Mihail Galatanu, si atunci pagina lui, strafulgerata de asociatii surprinzatoare, respira aerul straniu si totodata firesc al poeziei adevarate. Sunt insa rare momentele, in volumul de fata, cand se atinge acest prag. Efectul colateral al multiplicarii si diversificarii liniilor stilistice (prozaica si inalta, populara si culta, reflexiv-intelectualista si organic-viscerala) il reprezinta falsetul. Mihail Galatanu da, pe alocuri, impresia ca a uitat ce voia sa scrie si completeaza spatiile albe, in disperare de cauza, cu ce-i vine la indemana. Reflexele de poet si supratema cartii se anihileaza reciproc. Situatie cu atat mai stanjenitoare cu cat Inima de diamant se dorea un volum atent elaborat, demonstrativ, cu o teza. Protagonistul, "burdusit de lumina", are o carne fosforescenta; si este tanar, mereu tanar, intrucat traieste intr-o lume de diamant, de poveste, unde batranetea si decrepitudinea nu exista, iar viata, rasfranta, e mult mai curata. Acest joc secund, mai pur, datorat influentei barbiene, ar face si mai pregnanta mizeria, "ordura" lumii de afara daca poetul nu ar amesteca (sau confunda) planurile, transfigurand dejectiile si, pe de alta parte, apucand cu lacomie Absolutul.
Ce e mai original in Inima de diamant vine tocmai din aceasta perceptie asimetrica: a realitatii patate, cu lentila intelectului, si a transcendentei stravezii, cu simturile toate. Sexul si mistica ajung sa insemne unul si acelasi lucru: "In lumea de diamant nu exista iubire carnala./ Sau totul e iubire carnala./ Ca sa poti trai in lumea de diamant,/ carnea ta trebuie sa fie de diamant./ Sa sfaraie, pura.// Ca sa poti trai in diamant,/ carnea ta trebuie sa ajunga orbitoare.// Sa straluceasca pana ajunge ca sfintele moaste" (In lumea de diamant nu exista).
Autorul "nouazecist" a vrut sa fie, in acelasi timp, si Cezar Ivanescu, si M. Ivanescu, sa faca, adica, si lirism pur, si poezie sofisticata in aparenta ei simplitate. Daca rezultatul este dezamagitor, incercarea merita retinuta.
*) Mihail Galatanu, Inima de diamant, Editura Vinea, Bucuresti, 2006, 68 p.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO