John Scalzi
Războiul bătrânilor
Editura Nemira
Colecţia Nautilus. Traducere din limba engleză şi note de Marian Truţă.
Un bestseller New York Times, recompensat cu premiul John W. Campbell în 2006. Romanul urmăreşte povestea lui John Perry, care, la 75 de ani se înrolează în armată. Oamenii au cucerit în sfârşit stelele, dar planetele potrivite pentru a fi locuite sunt puţine şi rasele de extratereştri cu care ne luptăm pentru ele sunt numeroase. Departe de casă, războiul continuă de zeci de ani şi Forţele Coloniale de Apărare caută întotdeauna noi recruţi. Schimbările prin care trec soldaţii sunt mult mai dificile decât şi-au imaginat: tehnologia le permite acum savanţilor să transfere conştiinţa şi experienţa lor în trupurile unor soldaţi tineri, adaptaţi la condiţiile din spaţiu.
John Scalzi s-a născut pe 10 mai 1969 în California. A studiat la universitatea din Chicago, printre profesorii săi numărându-se celebrul scriitor Saul Bellow. A scris cronici de film şi editoriale umoristice, apoi a devenit editor la America Online. Din 1998 îşi dedică tot timpul literaturii. În ianuarie 2005 a debutat cu romanul Războiul bătrânilor, care avea să fie primul din cea mai cunoscută şi cea mai apreciată serie a sa, din care mai multe romane au fost nominalizate la Premiul Hugo. În 2006 a apărut volumul The Ghost Brigades, continuarea romanului Războiul bătrânilor, precum şi Android’s Dream. În acelaşi an autorul a fost recompensat cu John W. Campbell Award for Best New Writer. Un an mai târziu a apărut romanul The Last Colony, al treilea din seria Războiul bătrânilor, urmat de Zoe’s Tale în 2008. Din aceeaşi serie fac parte şi volumele After the Coup (2008), The Human Division (2013) şi The End of All Things (2015). În 2008 a primit Premiul Hugo Award for Best Fan Writer pentru blogul său. A publicat şi lucrări de nonficţiune şi a scris articole pe teme din multiple domenii: finanţe, jocuri video, filme, astronomie, literatură. În 2010 a fost ales preşedinte ale Science Fiction and Fantasy Writers of America, uniune pe care a condus-o până în 2013.
Ce se ştie mai puţin la noi este amploarea pe care o are acest autor în Statele Unite ale Americii: de curând el a semnat un deal cu editura Tor în valoare de 3,4 milioane de dolari. În schimbul acestora, John Scalzi ar urma să publice un număr de 13 cărţi în următorii 10 ani.
Iată câteva fragmente din interviul pe care acesta l-a acordat relativ recent ziarului „Washington Post”:
– Unul dintre cele mai interesante trenduri în cultura pop, din care faci parte, sunt contractele pe termen lung sau foarte lung care îi solicită pe autori pentru o serie mai îndelungată. Mă gândesc, spre exemplu, la Universul Marvel, care le cere actorilor să semneze contracte ce se întind pe durata a nouă producţii. Dincolo de stabilitatea financiară şi profesională pe care ţi-o oferă un astfel de deal, ce înseamnă pentru viaţa ta creativă să-ţi iei un astfel de angajament?
– Ca să fie clar, eu am fost cel care s-a dus la ei ca să le spună că vrea un contract pe termen lung şi nu invers. Şi ce este mai interesant, unul dintre lucrurile cele mai plăcute în relaţia mea cu cei de la Tor a fost că de fiecare dată când m-am dus la uşa lor să le spun că am terminat o carte, ei au zis – perfect, o luăm! Deci interesul lor în mine funcţionează mai degrabă în direcţia în care eu creez ce mă interesează, spre deosebire de o situaţie în care ei m-ar forţa să fac un lucru sau altul. Cu siguranţă că îşi doresc să propun lucruri pe care publicul deja le apreciază, cum ar fi Războiul bătrânilor, dar libertatea de a-mi asuma riscuri în ce priveşte creaţia este parte din deal.
– Unul dintre aspectele acestui deal asupra căruia ai oferit răspunsuri este motivul pentru care preferi să rămâi alături de un publisher tradiţional în loc de a merge pe calea self-publishing-ului. Ai menţionat avantajul de a avea pe cineva care să se ocupe de producţie, precum şi de aspectele promoţionale în ce priveşte lansarea unei cărţi. Dar ce ne poţi spune despre editare? Crezi că promotorii self-publishing-ului tind să subevalueze editarea?
– Nu cred că subevaluează editarea şi asta poate pentru că, până la un punct, este insesizabilă pentru consumatorul final. Editarea cu adevărat bună nu este ceva ce vei observa din simplul motiv că nu eşti acolo ca s-o admiri. Cu alte cuvinte, dacă editarea este de calitate, ceea ce se întâmplă este că te bucuri de poveste sau admiri pur şi simplu proza. Asta este treaba editorului: să-l pună pe autor într-o postură bună. Şi este destul de greu să cuantifici asta de o manieră semnificativă celor care nu lucrează în mod frecvent cu editori.
Dar partea esenţială a acestui subiect sunt cei care se uită la textul tău pentru pentru prima oară. Ei sunt cei care îţi arată lucrurile pe care nu le vezi pentru că eşti prea aproape de el. Ei sunt cei care te pot ajuta să faci ping-pong de idei. Ei sunt cei care vor deveni avocaţii poveştii chiar dacă asta înseamnă să pledeze pentru ea în faţa ta, ca să te scoată de pe o rută creativă nesemnificativă, sau poate ca să te oprească să supraevaluezi un aspect care nu funcţionează în poveste. Ei sunt avocaţii cărţii. Ei sunt avocaţii poveştii pe care vrei s-o spui.
Crede-mă, sunt un autor cu un ego la fel de mare ca al oricărui altuia. Chiar sunt încrezător în faptul că viziunea mea asupra poveştii este întotdeauna cea corectă. Dar un editor bun îţi poate arăta că perspectiva ta este neclară şi că ceea ce îi trebuie poveştii tale este fie, uneori, o mică schimbare, fie alteori o reparaţie capitală. Dar rezultatul final e acela că te uiţi la cartea finalizată şi spui: Asta e ceea ce am vrut de la început.
– Sunt curios să ştiu mai multe despre evoluţia ta spre zona de ficţiune Young Adult. Atât science-fiction-ul cât şi YA sunt genuri marginalizate care au creat o breşă şi care au luptat mult pentru a fi respectate în anii precedenţi. Există lucruri pe care le-ai învăţat experimentând cu genul din care provii şi care te-au făcut curios în legătură cu celălalt? Şi există lucruri pe care ai vrea să le încerci în YA care nu păreau posibile în genurile în care ai lucrat anterior?
– Dacă genul Young Adult e marginalizat înseamnă că toţi ar trebui să fim, pentru că e un motor foarte puternic pentru industria de publishing. Dar unele dintre cărţile cele mai marginalizate sunt cele de romance, care reprezintă literalmente 40% din industrie. Este cel mai însemnat lucru din publishing şi totuşi sunt atât de mulţi oameni care îl desconsideră.
În ceea ce priveşte Young Adult-ul, lucrurile sunt similare. Şi cu science fiction-ul lucrurile stau similar. Nu ştiu dacă pentru mine science fiction-ul a condus la vreun oarecare interes în ce priveşte genul YA. Întotdeauna am avut o preocupare pentru a face ceva în zona asta. Doar că nu întotdeauna există timp pentru aşa ceva. Iar dacă există un lucru pe care îl fac fanii science fiction în detrimentul lor în ce priveşte YA, este să spună ceva de genul: Ei bine, o să scriu science fiction şi o să pun un puşti drept protagonist şi atunci va fi YA. Şi poate că privind lucrurile simplist, e adevărat. Dar de fapt nu este cazul, pentru că vorbim despre o piaţă complet diferită, cu o dinamică diferită şi cu un cu totul alt mod de a vinde, deci este o greşeală.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
