Dacă unei scriitoare contemporane i se potriveşte rolul de Şeherezadă a iubirii, ea se numeşte Isabel Allende, cu toate cărţile ei, doldora de poveşti de iubire, de la Casa spiritelor, romanul debutului ce a impus-o în lumea literară, până la penultima apariţie editorială, Caietul Mayei. În memoria cititorilor ele se ordonează cu totul diferit, după logica subiectivă. Dacă ar fi întrebaţi douăzeci sau treizeci de cititori, ei nu ar alege, în mod sigur, aceeaşi istorie sau aceleaşi poveşti, în memoria fiecăruia s-a fixat una ori câteva, după o ecuaţie personală.
Şi asta pentru că Isabel Allende aduce în fiecare carte câte o poveste de iubire ieşită din comun, poate că fenomenul este mult mai complicat, arta ei de povestaşă dă fiecăreia unicitate. O demonstrează recenta apariţie – Dragoste, o carte mozaic ce reuneşte cele mai frumoase poveşti de iubire presărate în cărţile scriitoarei, înrămate ingenios de comentarii, care dezvăluie, aparent în joacă şi-n glumă, multe despre scrisul şi viziunea ei personală asupra iubirii, asupra destinului şi schimbărilor necontenite care formează viaţa.
Cele nouă capitole ale cărţii ordonează o istorie a iubirii cu etapele şi vârstele ei, de la primele două – „Deşteptare” şi „Prima iubire”, până la ultimele două – „Dragoste nesfârşită” şi „La maturitate”. Titlurile semnalează şi principiile de ordonare, fiecare capitol are o mică ramă compusă dintr-un comentariu al autoarei, plin de umor şi fantezie, şi unul şi alta inimitabile. Desenele amuzante la fiecare pagină cu titlul capitolului sunt şi ele variaţiuni ironice ale perechilor: fluturi şi feline, reptile şi broscuţe, căluţi de mare şi papagali...
Cititul se preschimbă întâi în plăcere ludică, fiecare desen îţi propune o cheie de lectură pentru poveştile ce urmează, apoi în uluirea când regăseşti istoriile ştiute, cu alte semnificaţii însă. Capitolul cuceritor se intitulează „Umor şi Eros”, în care domneşte ghiduşia. Aici scriitoarea face mărturisiri despre persoanele feminine care i-au inspirat personajele de-a dreptul năstruşnice din episoadele selectate, femei a căror înfăţişare, ţinută, fel de a fi nu lăsa cu nici un chip să se ghicească pasionalitatea debordantă.
Din comentariile autoarei se desprind însă câteva observaţii profunde asupra magiei fără seamăn a artei de povestitor. Spicuite, ele ar forma o mică artă poetică, replică subtilă dată unor scriitori nobelizaţi care au dedicat câte o carte aceluiaşi subiect – Scrisori către un tânăr romancier de Mario Vargas Llosa şi Romancierul naiv şi sentimental de Orhan Pamuk. Aşa că vine întrebarea, dacă editorii germani care au avut ideea cărţii nu se vor gândi în viitor şi la un asemenea proiect. Iată câteva eşantioane semnificative;
„Poţi face un roman-fluviu din mai nimic, nu faptele contează, ci emoţiile.”
„... atunci când scriu, mai importantă decât memoria este imaginaţia: scriu ceea ce mi-aş dori să experimentez.”
„Dacă aş fi mai organizată în scris, aş face un scenariu înainte de a mă apuca de treabă, astfel aş avea un fel de hartă de care să mă ţin, numai că mintea mea funcţionează în cerc sau în spirale, nu sunt în stare să concep un scenariu liniar, şi cu atât mai puţin să-l urmez.”
„Când încep un roman nu am decât o idee vagă despre locul şi perioada în care se vor petrece faptele, atât; drept care nu e deloc exclus să am parte de surprize şi să mă mai împiedic pe parcurs. Am senzaţia că intru într-o peşteră întunecată cu o lumânare în mână, că luminez toate cotloanele zi după zi şi cuvânt după cuvânt, până descopăr personajele care aşteaptă acolo ca să-mi povestească viaţa lor.”
Confesiunile privind realismul magic în care i se încadrează opera îi conturează personalitatea originală şi fac de prisos comentariile: „Problema mea e că, pentru mine, realismul magic nu e un truc literar, ci o formă de viaţă. Oricine mă cunoaşte poate da mărturie despre ciudăţeniile care mi se întâmplă: coincidenţe, premoniţii, divinaţie, spirite care mă înconjoară, iar uneori câte o fantomă rătăcită îmi apare în grădină.”
Isabel Allende, Dragoste, traduceri din limba spaniolă de Cornelia Rădulescu şi Radu Niciporuc, Editura Humanitas fiction, 2014, 240 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
