Ziarul de Duminică

Silenzio stampa - Greva tăcerii/ de Alexandru Ciolan

Silenzio stampa - Greva tăcerii/ de Alexandru Ciolan

Autor: Alexandru Ciolan

12.04.2011, 23:34 10550

Organizarea de întâlniri cu jurnaliştii pentru a le prezenta fieun produs, fie o strategie, fie propria viziune asupra faptelor şi,mai ales, pentru a răspunde la întrebările lor este o invenţie asecolului XX, cu începuturi firave, se pare, prin anii PrimuluiRăzboi Mondial.

În engleză, press conference datează deprin 1937, iar în franceză conférence de presse are primaatestare în 1952. În română, nu trebuie să ne aşteptăm să întâlnimconferinţa de presă, înainte de 1990, decât cu referire larealităţi neromâneşti (la noi, nu presa lua la întrebări, cipartidul, ale cărui conferinţe erau însă "de dări de seamă şialegeri").

Nu e de mirare, aşadar, că prima atestare a unei conferinţede presă în baza de date a DCR este tocmai din 1981: "La Tokioa avut loc o conferinţă de presă în cadrul căreia preşedintelefirmei Sony a prezentat ziariştilor primul aparat fotografic care,în loc de film, foloseşte un videodisc magnetic…" (R.l. 5 X 81 p.6).

Italiana a calchiat sintagma (probabil, ca şi româna, dinfranceză) sub forma conferenza stampa şi, datorită patimiicu care locuitorii Cizmei trăiesc (ei nu privesc, precum celelaltepopoare, ci trăiesc la intensitate de infarct) spectacolulfotbalistic, au oferit-o lumii, întoarsă pe dos, sub formasilenzio stampa, tăcerea în relaţiile cu presa.

Silenzio stampa este, zice-se, invenţia unui antrenoritalian legendar, Enzo Bearzot - foto 1 (decedat în decembrie 2010)-, intrat în istorie, cu nelipsita pipă între dinţi, pentru că adus squadra azzurra la titlul mondial în 1982. Tot atunci aorganizat, calm, şi prima silenzio stampa. Povestea nefiindlipsită de farmec telenovelistic, nu putem să trecem peste ea…


Selecţionata de fotbal a Italiei începuse turneul final din Spaniacu trei meciuri egale şi un singur gol… Mergea, fără glorie şi fărăsperanţă, în faza următoare. Presa ar fi vrut pieile jucătorilor casă le pună-n băţ şi să le fluture în locul steagului albastru alsuporterilor. Nu era de mirare că squadra azzurra juca atâtde prost, campionatul peninsular abia ce scăpase, în urma unuiscandal monstru, de puroiul meciurilor cunoscut drept calcioscommesse (pariurile sportive). Paolo Rossi (foto 2), suspendatpe doi ani în urma scandalului, revenise pe teren în urmă cu doar olună, reluându-şi aproape de la zero cariera sportivă, şi totuşifusese chemat de selecţionerul Enzo Bearzot la naţională pe post deatacant. Ziariştii erau, ca de obicei, nemiloşi: Te simţi bine,Paolo? Ţi-ai revenit după lunga întrerupere? Când o să marcheziprimul gol?

Crezând, poate, că-i va îmbuna, Paolo a răspuns ce-a răspuns laîntrebări, dar a priceput curând că îşi răcea gura de pomană - nuvorbe voia presa, ci goluri, aşa că nu a mai scos un cuvânt. Daraceasta nu l-a ferit ca numele să-i fie legat de două incidentegrave. Primul, la un antrenament, când un grup de tifosii-au strigat "ridicolo". S-a creat o busculadă, iar Bearzot acalmat cu greu lucrurile. Jucătorii au reacţionat neprezentându-sela următoarea conferinţă de presă. Dacă în această întâmplare presanu avea nici o vină, scornelile care au început să circule i sedatoresc în totalitate: născocirea că Rossi şi colegul lui decameră îşi pierdeau nopţile îmbătându-se şi drogându-se şi că ar fialcătuit un cuplu homosexual.

Se pare că nu aceste cruzimi lipsite de adevăr au stat laoriginea hotărârii echipei de a intra în muţenie, ci dezvăluireaunui adevăr: a primelor de joc încasate pentru partidele de pânăatunci: 70 de milioane de lire (peste 36 de mii de euro actuali) dejucător. Asta se pare că a pus capac la toate. Obişnuiţi să fiehăituiţi de ziarişti şi crucificaţi de suporteri, jucătorii s-auînfuriat, îngroziţi de posibilitatea ca fiscul italian să seautosesizeze. Forma de protest pe care au adoptat-o a fostsilenzio stampa - nu au mai vorbit cu presa, singurulîndrituit să răspundă la întrebări fiind căpitanul echipei,portarul Dino Zoff. Restul echipei s-a concentrat exclusiv asuprapregătirii meciurilor.

Tăcerea e de aur, spune o vorbă veche, care şi-a dovedit încă odată adevărul: squadra azzurra a crescut de la un meci laaltul şi a spulberat pe rând Argentina, Brazilia şi, în finală,Germania. Eroul echipei italiene a fost bătaia de joc a presei dela începutul turneului final, Paolo Rossi, care a marcat şasegoluri, dintre care două în finală.

Moda de a întoarce spatele presei pentru a-i pedepsi insistenţaori obrăznicia nu putea să nu vină şi în România post-decembristă:"(C)onducerea FC Braşov şi patronul Ioan Niculaie au intrat în«silenzio stampa»", Adev. 13 XII 01. Şi nu numai fotbaliştii refuzăsă vorbească presei, ci cam toată lumea: vedetele şi starletele("Mona, în continuare, nu vorbeşte cu presa. Este în «silenziostampa»", G. 18 VIII 08 p. 6), politicienii ("PDL Bacău intră însilenzio stampa cu presa din afara familiei", contrasens.com 1 XI10), purtătorii de cuvânt ("Carrefour e în silenzio stampa. (…)Reprezentanţii companiei răspund cu «no comment» la orice întrebarelegată de planurile de investiţii la nivel local", Z.fin. 23 III10), şi până şi… presa însăşi ("Interesant este nu doar căguvernele succesive se fac că plouă, ci şi că presa, care îngeneral se înfierbântă din orice tâmpenie, pe subiectul ăsta e însilenzio stampa", Ev.z. 1 III 11).

Ba, chiar, silenzio stampa se pare că a ajuns sădesemneze tăcerea în general, fie pentru că eşti necuvântător dinfire ("«Silenzio stampa» în Parlament. Află care sunt deputaţii şisenatorii care n-au scos un cuvânt în plen", Ev.z. 16 I 11), fiepentru că dacă vrei cu adevărat poţi ("În fărădelegea lui, CorneliuVadim Tudor face «silenzio stampa» în faţa anchetatorilor. Înschimb, le dă declaraţii ziariştilor…", Ev.z. 15 I 11).

Nici tăcerea nu mai e ce-a fost…


Exemplificări şi datări pentrusensurile şi cuvintele noi din acest articol veţi găsi în ediţia atreia a DCR (Dicţionarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire laEditura Logos.

ALEXANDRUCIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog (absolvent despaniolă-română al Universităţii Bucureşti). Profesor navetist(Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoiredactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor laEditura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991),editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şipublicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia.Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, ChavelaVargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Fărâmiţă Lambru, DireStraits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibănepoţi. Are un nepot.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO