Ziarul de Duminică

SIMEZE / Un pictor uitat pe-o etajera. In Occident

SIMEZE / Un pictor uitat pe-o etajera. In Occident

1. Pod peste Sena (1947); 2. Portretul doamnei Lizuca Soarec(1934); 3. Podul catre catedralele din Moulins (1961); 4. Femeie cu rochie rosie (1949); 5. Femeie asezata (1954)

03.11.2009, 14:37 783

Printre nenumaratele disconforturi ancestrale cu care se nascromanii, se gaseste si o senzatie stranie de exil. Oriunde s-arafla. De aceea, ei se asaza greu (unii intampina dificultati chiarsi in tara lor de bastina, dar asta e alta problema!). Iar, atuncicand o fac, o fac cu teama, cu nepricepere si sunt precauti pana laDumnezeu, de teama sa nu cada iarasi in silnicie. In plus, le maivine o dandana: sunt loviti in crestetul inimii, ca o leuca, decomplexul "celor doua luntri". Sau, daca vreti mai savant, "A quoibon avoir quitte Coasta Boacii?". Altminteri, ei se lasadisciplinati de forta exemplului (in fratie cu genuinul personal!)si, drept urmare, devin respectuosi din cale-afara cu ordinea si cubunastarea (doar o minoritate, mai prapastioasa de felul ei, acontat, izolata in mansarde, mai mult pe solemnitatea gandurilornegre!).
Se intampla insa prin nu se stie ce mecanisme bizare ale destinului- istoria departarilor noastre a demonstrat-o deseori - ca unii dincei plecati in bejenie sa fie nememorati. Trecuti nemeritat la ceamai brutala rubrica a existentei, la "si altii".
Un astfel de caz este cel al pictorului Dimitrie Berea(1908-1975)*, traitor de felul lui in Romania, Italia, Elvetia,Franta, Statele Unite. Cetatean al lumii, care, daca-i aflam viatasi-i citim opera, ne dam seama ca nu doar asa, de-un pamplezir, afost inscris in cataloagele universale sub numele de Demetre deBerea. Ca nu degeaba una dintre cele mai mari si valoroase colectiiBerea din lume se gaseste astazi in galeria Colegiului din oraselulBerea (!), Kentuky, USA. Sau ca fara emfaza s-a considerat elinsusi pupilul lui Bonnard, pe care l-a cunoscut in 1939, insalonul muzei impresionistilor, Marie Fontaine-Desjardins...Pricinile sunt insa mult mai multe decat putem noi sa descalcim inbiografia fabuloasa a lui Dimitrie Berea. Un vrai spectacle!
Nascut la Bacau, in ziua de 2 noiembrie 1908 (iata ca, in curand,centenarului sau i se adauga inca un an!) - tata:avocat-politician, mama: pictorita, absolventa de "Beaux Arts" siprovenind dintr-o familie cu generatii de artisti - tanarulDimitrie pleaca la varsta de 19 ani la Bucuresti. Acolo, ca studentla Arhitectura si Arte, se formeaza in preajma luiTheodorescu-Sion, impreuna cu care, apoi, fondeaza o academie dearta non-conformista si progresista, numita "Ileana". In anii '30,devine cel mai promitator tanar artist plastic al Romaniei. In1937, primeste o bursa din partea statului italian si pleaca laRoma, la Academia Regala de Arte Frumoase, unde studiaza pictura,arta decorativa, sculptura, scenografia si grafica. Dupa numeroaseexpozitii de grup si personale - in acest rastimp calatoreste sista o vreme la Paris, unde intra in contact cu cercurileimpresioniste si fauviste (cu Bonnard si Vuillard, cu Matisse siVan Dongen), apropiindu-se foarte mult de Bonnard, pe care-lconsidera "nasul" sau - Berea absolva Belle Artele din Roma, cudiploma la toate cele cinci discipline. Are acum 34 de ani. In varaanului 1942, expune o personala la Palazzo Lancellotto din Roma,unde este lansat, concomitent, volumul "Berea", avandu-l ca autorpe poetul si istoricul de arta Mario Rivosecchi. Anul urmator, seintoarce in Romania, unde este numit director si curator alMuzeului Th. Aman, continuand in acelasi timp sa expuna. Astfel cain 1944, uimeste lumea artelor din Bucuresti cu o noua personala,la Caminul Artei-Kretzulescu, cu un volum de prezentare scris deGiuseppe Galassi, Antonio Petrucci si S.A. Luciani. Aflat intr-osimpatie periculoasa fata de miscarea politica de dreapta, Bereaeste obligat, fireste, sa paraseasca Romania in 1946. Dar opera saramane. Astfel ca in 1949, pe vremuri tulburi, apare o noua cartedespre el, semnata de asta data de André Warnod, care, nu putinlucru pentru istoria picturii universale, sustine ca Berea este"noul apostol" al "scolii de la Paris" (denominare instaurata in1925, in cartea sa "Les Berceaux de la nouvelle peinture").
Un moment important din cariera sa este "Manifestul de la Venetia",lansat in 1951, in care Dimitrie Berea inscrie credo-ul sau desprearta, in general si ale carui idei vor fi subiectele conferintelorde mai tarziu cu care va cutreiera lumea: "Opera de arta si cadrulei specific" (un fel de political correctness in arta!),"Profesiunea increderii", "Atmosfera si climat", "Fenomenulcreativ".
Odata cu capatarea cetateniei franceze, in 1950, pentru Bereapractic lumea nu mai are margini. Calatoreste, expune, lucreazade-o maniera prodigioasa si, ca urmare conturile devinconsiderabile. Ajunge rasfatatul vedetelor de la Hollywood sipictorul lor oficial, este cautat de capetele incoronate ale lumii(portretele lor semnate "Berea" sunt piesele de rezistenta aleAlmanahului de la Gotha!), oamenii politici la moda, scriitori desucces si tot felul de oficialitati dau navala in atelierul ori inapartamentele sale din Paris, New York City si San Francisco. Ocupa"pietele" din Paris, New York, Miami, Palm Beach, San Francisco,Hollywood. Altfel, "Berea" este o legitimatie spre nemurire.
Povestea femeilor sale este la fel de fascinanta. Dupa cedivorteaza de prima sotie, de care se indragostise mortal in timpulretrospectivei de succes gazduita de De Young Museum din SanFrancisco, Dimitrie Berea se insoara, in 1972, cu Alice Gurielli.Mai degraba, printesa Alice Gurielli, caci era nepoata ultimuluirege al Georgiei, care, dupa ce guvernul comunist ii confiscasetoata averea, a pornit sa peregrineze prin lume (ajungand si prinRomania, de unde a plecat in 1966!) si, finalmente, a poposit inAmerica. Aici a lucrat mai intai ca sofer de taxi in New York, aveastatut de refugiat roman sponsorizat de Biserica Ortodoxa, locuiain Harlem si era angajata cu ziua la diverse familii dincomunitatea romaneasca, sfarsind prin a ajunge, in 1969, menajerasi secretara la casa celebrului pictor. Mariajul lor a durataproape trei ani, pentru ca, in 14 ianuarie 1975, Dimitrie Berea sestinge la Paris. Dupa o emotionanta slujba de pomenire in limbalatina la Catedrala Madeleine, este inmormantat in CimitirulPere-Lachaise. Avea doar 67 de ani, era faimos si cunoscut mai multin lume decat in tara sa de bastina.
Sotia a mostenit, dupa nu putine peripetii, intreaga avere siuriasul patrimoniu ale lui Dimitrie Berea. A vandut o buna partedin tablouri, dar ajunsese ca nu stia cum sa se mai descurce curestul. Pana cand a aflat din ziar ca in statul Kentuky (SUA)exista un orasel numit Berea(!), fara ca ea sa stie ca aici,candva, pictorul realizase cateva portrete expuse cu fast ingaleria de onoare a colegiului. Drept urmare, printesa Alice faceacestuia o donatie extraordinara, fondand astfel cea mai marecolectie din lume a pictorului roman (in 2003, a fost inaugurat unmuzeu modern, cu titulatura: Dimitrie Berea Gallery-BereaCollege-Berea (KY)-USA... convingerea este pe net!).
Pentru expozitia de la Palatul sutu, s-au gasit 29 de tablouri dincolectiile din tara si strainatate...Putin, e adevarat, daresantionul este reprezentativ. Cotata, aflam, la preturi europenede nu mai mult de 3.000 de euro, in timp ce pe piata americana sesitueaza intre 8 si 40.000 de dolari (spre exemplu, cunoscutulportret "Salvador Dali in Paris"(1968) s-a vandut cu aprox. 20.000de dolari!), pictura lui Dimitrie Berea se asaza pe coordonateleestetice al "scolii de la Paris". Cantonata undeva, intre douacurente mari ale secolului 20. Iata ce scria M.-L. D'OtrangeMastai, in 1963: "Pe drept cuvant, arta lui Berea a fostcaracterizata ca o sinteza a Impresionismului cu Fauvismul,combinand luminozitatea calda a primului cu puterea salbatica acelui de-al doilea. Intr-adevar, el melanjeaza magistral mostenireaartistica a lui Bonnard cu cea a lui Matisse ". Sau Pierre Cabanne,tot in 1963, in cartea sa, "Pictura lui Berea": "Berea ademenesteneinsufletitul ca sa-i dea viata, facand astfel ca toate lucrurilesa irizeze, dezvaluindu-si esenta lor poetica". Din pacate,Dimitrie Berea s-a stins inainte ca noi sa-l fi cunoscutintrutotul. Hiatusul marcat de cele aproape trei decenii de absentadin Romania l-a condamnat, la noi, la o necuvenita (sinecuviincioasa, totodata!) uitare in memoria publica. A noastra, safim bine intelesi, caci Occidentul tine mereu langa el, laindemana, borcanul cu "Lecitina"!

* - Necunoscutul Dimitrie Berea, Muzeul MunicipiuluiBucuresti

amza_sebastian@yahoo.com

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO