Ziarul de Duminică

Singurele asigurări rentabile/ de Felix Nicolau

Singurele asigurări rentabile/ de Felix Nicolau

Autor: Felix Nicolau

23.03.2012, 00:06 112

Fără să trăiască în vreun fel din literatură, fără să aibă formaţie umanistă, Florin Hălălău înţelege poezia puţin altfel. Spun puţin pentru că el este, totuşi, un cititor înnărăvit, ceea ce asigură o infuzie livrescă artei lui. Partea bună este că mintea sa este limpede şi raportul cu cititorul binecumpănit. Intenţia este de a comuinca ceva, nu de a practica terapia scrisului.

Asigurările de viaţă, Editura Brumar, ale lui Florin Hălălău fetişizează poezia, însă nu uită de realitate. Mai bine zis, poezia este considerată în raport cu societatea consumistă. Aşa este poemul deschizător de plachetă, o întâlnire cu nora iuga: fetiţa alintată, de 80 de ani, proslăvind versul, este vizionată prin vitrina unei mezelării berlineze. Amintirile comuniste, recuperate şi ele prin geamul unei vitrine, capătă aură poetică, ca în copiii lumii doresc pacea. O poeticitate tandră şi ironică, totdeodată, îmbrăţişare şi îndepărtare.

Poem livresc trebuie preluat integral: "paloarea de mobilă veche/tuşeul slab/al pianului din colţ/probabil ceva carte/şi mai mult ca sigur/un oblon închis/ca o pălărie/pe capul unui mort". Abordarea este a unui fotograf anticarial, cu ochi foarte dotat pentru realizarea de compoziţii.

Inspiraţia hălălăuiană are constant nevoie de model. Aproape orice este de folos, mai puţin situaţiile vulgare şi violente. Bunăoară, muzica lui Eric Clapton, filme, cărţi, memorii geografice şi istorice etc. Muza poetică cea mai des invocată este poezia însăşi, înfăţişată sub toate formele şi în toate poziţiile posibile.

Pe mine m-au atras mai cu seamaă textele de viziune, interiorizate şi niţel autiste, chiar dacă tot anecdotice: "în locul ei a venit absenţa/un spaţiu gol care îi semăna perfect/s-a aşezat lângă mine în staţia de autobuz/toată lumea ne privea/de parcă se întâmpla ceva neobişnuit/un domn în vârstă a ajutat-o să se urce/ne-am aşezat unul lângă altul..." (în locul ei a venit absenţa). La fel, excelente textele condensate, lucrate în filigran şi încărcate de sens. În Florin Hălălău se ascunde un pictor de acuarelă şi de cyberspaţii: "amprenta/văzută ca prin lupă/în picătura de ploaie/felul cum îţi aranjai părul/şi cum deodată/te-ai tăiat la mână/sângele tău nu curgea/era ca un abur" (amprenta).

Şi lui, precum scriitorilor filologi, le reuşesc cel mai bine textele referenţiale, nu cele narcisiste. Vizionând un film ca Le souffle au coeur (1971), de Jean Luc-Godard, înţeleg de ce naratologia şi structuralismul, precum şi Noul Roman, au fost posibile în Franţa. Posibile în derularea firească a istoriei. Numai în societăţi unde cultura poate fi luată peste picior şi folosită la ilustrarea isprăvilor subculturale are sens acţiunea metatextuală. Dar ca să ironizezi cultura, trebuie s-o ai în sânge. Altminteri, rezultă produse căznite şi masive, în gen Cărtărescu, ca să-l numesc pe cel mai talentat dintre moşnenii noştri.

Şi iată ce minunate ies înfăptuirile în care nu se pomeneşte de literatură, poeţi şi alte specimene asemenea: "îi simţi respiraţia/în ceafă/sacadată/ca râsul metalic/al bufniţei//n-ai fost tu/de data asta/mai trage o carte" (joc de doi).

Bag seamă că poetul devine remarcabil când scrie cu răcealaă şi se arată zgârcit cu şuvoiul de cuvinte, când face abstracţie de ispitele culturaliceşti. Şi mai este o situaţie privilegiată, se pare. Anume cea în care biografia este sublimată în biografie interioară. Aşa este cazul poemului final, Asigurări de viaţă, dedicat memoriei tatălui.

În mod evident, când nu este vorba de o tratare în cheie ironică, cea mai bună literatură se naşte din viaţă şi din contemplaţie, iar nu din literatură ori cultură.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO