Ziarul de Duminică

Stephen Barlow: „Dacă «Fantoma de la Operă» nu va avea succes în România, va fi vina mea”/ de Dorina Călin

Stephen Barlow: „Dacă «Fantoma de la Operă» nu va...

Autor: Dorina Călin

18.07.2014, 00:04 89

Stephen Barlow este unul dintre cei mai apreciaţi regizori contemporani, cu o carieră desfăşurată în cele mai importante instituţii muzicale din lume (Metropolitan Opera House - New York, Royal Opera House, Covent Garden - Londra, San Francisco Opera, Opera Monte Carlo, Royal National Theatre - Londra, Mariinsky Theatre - Sankt Petersburg etc.). Printre cele mai recente spectacole ale sale se numără „Rigoletto” (Opera Naţională Bucureşti şi Lyric Opera of Chicago), „Tosca” (Santa Fe Opera), „Carmen” (Opera Theatre Saint Louis), „La Traviata” (Singapore Lyric Opera House), „Le Cour de Celimene” (Wexford, nominalizat la premiul pentru cel mai bun spectacol în cadrul Irish Times Theatre Awards, în 2011), „Cavaleria rusticană”, „Paiaţe”, „Don Pasquale”, „Don Giovanni” şi premiera europeană pentru „Fantastic Mr. Fox” (toate la Opera Holland Park, Londra), „La Bohème” (British Youth Opera), „Flautul fermecat” (Royal Academy of Music), „Trial by Jury” (Covent Garden Festival). Stephen Barlow a fost coregizor pentru cel mai recent musical de pe West End (Londra), „Marguerite”, şi unul dintre regizorii turneului în Marea Britanie al musicalului „Jesus Christ Superstar”.

Stephen Barlow va pune în scenă, la Bucureşti, musicalul „Fantoma de la Operă”, într-o nouă concepţie regizorală.

 

- Cariera dumneavoastră s-a desfăşurat în unele dintre cele mai importante instituţii muzicale din lume, iar în ultima perioadă aţi decis să colaboraţi şi cu Opera Naţională Bucureşti. Ce v-a determinat să veniţi să lucraţi în România?

- Înainte ca eu să decid să vin în Bucureşti, Opera m-a ales pe mine, ceea ce a fost o surpriză plăcută. Am venit la începutul anului pentru a regiza „Rigoletto”. Anul trecut, m-au contactat. Când Răzvan Dincă a preluat conducerea Operei, au vrut să lucreze cu noi regizori din Europa şi America. Atunci m-au contactat şi m-au întrebat dacă aş fi interesat să vin şi să regizez o nouă producţie „Rigoletto”. Am fost intrigat, pentru că nu mai fusesem în România înainte şi ştiam foarte puţine despre ea. Prin natură, sunt o persoană curioasă, ceea ce cred că este un lucru bun pentru un regizor, şi am venit şi m-am întâlnit cu echipa de aici, de la Operă, şi am fost foarte încântat să fac parte din ceea ce cred eu că este o revoluţie artistică în Bucureşti şi acea producţie a „Rigoletto”, sunt fericit să spun, a fost un mare succes şi mi-au cerut să mă întorc să fac „Fantoma de la Operă”. Dacă cu „Rigoletto” nu am ştiut la ce vin, cu „Fantoma” am ştiut exact la ce vin, pentru că am mai fost aici, am mai lucrat aici şi am petrecut o perioadă minunată aici, deci am fost foarte fericit să mă întorc, dar cu o implicaţie diferită. De la a face operă la a face musical. Şi de la a face operă într-un vechi teatru la a face musical într-un nou teatru. A fost o schimbare drăguţă.

 

-  În februarie, când aţi pus în scenă „Rigoletto”, aţi declarat că v-aţi dori ca mesajul acestui spectacol să fie: „Într-o lume fără iubire nu merită să trăieşti”. Cum credeţi că a perceput publicul acest spectacol? A înţeles mesajul despre care vorbeaţi?

- Eu cred că sunt multe mesaje în opera „Rigoletto” şi e greu să te opreşti doar la unul, dar cred că acel mesaj a fost foarte important. Ce se întâmplă într-o lume în care corupţia creşte. Nu am vrut să dezvălui foarte mult în acel interviu, dar este foarte multă corupţie în lume şi cu siguranţă foarte multă corupţie în „Rigoletto”. Toate personajele, în afară de Gilda, sunt corupte. Cred că opera arată ce se întâmplă când corupţia are permisiunea să conducă şi este un bun exemplu în ceea ce priveşte opera din secolul al XIX-lea, a decăderii morale care are loc atunci când corupţiei i se permite să crească, când nu este oprită. Cred că este o lecţie bună. Sper că a fost ceva ce publicul român a apreciat văzând. Din păcate, în politică, în Europa, în multe ţări, în toate ţările de fapt, este foarte multă corupţie. Ştim asta şi este ca un cancer. Cred că este cancerul societăţii şi cred că unii oameni consideră că opera este învechită şi nu are ce să transmită, dar cred că „Rigoletto” este o operă destul de modernă şi spune multe despre cancerul corupţiei, în acelaşi mod în care piesele scrise de Shakespeare - cu mult înainte, 400, 500 de ani în urmă - sunt încă foarte actuale. La fel a fost şi „Rigoletto”, ca opera lui Shakespeare. Deşi nu Shakepeare a scris-o, pare ca o piesă scrisă de el. Piesele scrise de Victor Hugo şi Shakespeare, deşi sunt foarte vechi, rămân foarte relevante pentru timpurile noastre. Sunt universale.

 

- În aceste zile are loc castingul pentru „Fantoma de la operă”. Care sunt primele impresii despre artişti?

-  Am avut un start formidabil. Nu o să dau nume, pentru că nu am terminat încă castingul, dar au venit talente extraordinare româneşti la audiţii. A fost chiar incredibil. A fost o zi cu surprize minunate şi oameni talentaţi. Cu siguranţă, România are talente. Sunt multe talente aici. Astăzi a fost foarte emoţionant - cântăreţi tineri, cântăreţi în vârstă, actori, cântăreţi de rock, cântăreţi de pop, din toate genurile. Foarte multe talente. Unele persoane fără experienţă, altele cu 30 - 40 de ani de experienţă. Deci, astăzi a fost un foarte bun mix. Cred că echipa a terminat ziua de astăzi foarte încântată de posibilităţile oferite de acest casting.

 

- Ce apreciaţi mai mult la un artist? Totul ţine de talent sau sunt şi alte calităţi care contează?

- Sunt şi alte calităţi. Eu cred că, pentru mine, ce este cel mai important este sinceritatea, onestitatea faţă de interpretare. Este atât de sinceră, încât nu o vezi ca pe o interpretare. Ţi se pare că (artistul) vorbeşte cu tine şi cred că acea onestitate şi acea integritate este ceea ce caut. Nu este vorba să fii cel mai bun cântăreţ sau cel mai bun actor - aceste titluri sunt foarte arbitrare şi oamenii au opinii diferite despre ce îi face pe unii cei mai buni. Asta caut eu, caut o onestitate şi o sinceritate reală în modul în care ei reacţionează la material.

 

- În cele din urmă va fi greu să alegeţi.

- Cu siguranţă. Şi asta este un lucru bun. Vrei să ai parte de decizii grele. Este visul unui regizor să se gândească „pe care să-l aleg, sunt toţi atât de buni”. Este mai bine aşa, decât să spui „trebuie să-l aleg pe acesta pentru că nu există altul”. Nu asta îţi doreşti. Din fericire, în orice parte facem casting sunt alegeri bune. Şi nu neapărat alegeri bune, dar direcţii foarte bune spre care putem merge: putem merge într-un sens sau putem alege să megem într-o parte cu totul diferită cu această persoană. Asta este, de asemenea, plăcut pentru un regizor. Are un fel de efect năucitor. Dacă faci casting pentru o anumită persoană care să interpreteze un rol, apoi trebuie să alegi o altă persoană pentru un alt rol, iese un spectacol diferit. Este o mare responsabilitate. Unul dintre cele mai minunate lucruri în a fi regizor este să asamblezi echipa care va spune povestea şi sunt moduri infinite de a spune o poveste. Este încântător să lucrezi şi să te gândeşti cum va fi. Asta este minunat.

- Vreţi să puneţi în scenă un spectacol cu o concepţie diferite faţă de cea originală. Povestiţi-ne mai mult despre cum va fi.

- Da, producţia originală a „Fantomei”, care încă se mai joacă la Londra, la West End, îmi place. Este o producţie care îmi place foarte mult, regizată de unul dintre cei mai buni regizori de pe Broadway, Harold Prince, şi creată de unul dintre cei mai buni scenografi de teatru ai timpului nostru, deşi ea nu mai este printre noi, a murit în urmă cu câţiva ani - Maria Björnson. Este o producţie extraordinară şi este ceea ce face ca „Fantoma” să fie fenomenul care este. Ei bine, atunci când eşti rugat să faci o producţie nouă, vrei să faci ceva nou, nu doar să copiezi ceea ce a făcut altcineva, oricât de genial ar fi. Trebuie să găseşti propriile răspunsuri. O să mai spun o dată că îmi place ca actorii să fie oneşti şi sinceri. De asemenea, este important ca şi regizorul să fie onest şi sincer cu materialul şi, când am citit scenariul din nou şi am ascultat muzica, am avut un sentiment diferit despre cum vreau să aranjez piesele. Bineînţeles, am citit romanul, am văzut filmele care au fost făcute. Am mers la început, aşa cum trebuie să facă un regizor, şi am încercat să-mi şterg din minte producţiile de pe Broadway şi să încep de la zero. Ca şi cum ar fi fost o nouă piesă. Din fericire, scenariul care mi-a fost trimis de la agenţia lui Andrew Lloyd Webber este scenariul original al repetiţiei. Deci, nu are acele indicaţii regizorale de la producţiile din Londra. Este scenariul pe care l-au folosit în prima zi de repetiţii. Acest lucru este minunat, pentru că, evident, atunci când au început repetiţiile, multe lucruri s-au întâmplat, au fost făcute multe schimbări, dar nu sunt în scenariu. Aşadar, scenariul este foarte simplu în termenii indicaţiilor scenice, ceea ce mă lasă pe mine să mă gândesc liber la cum vor fi lucrurile. Deci, da, va fi diferit, dar nu va fi diferit doar de dragul de a fi diferit. Vor fi anumite momente care vor rămâne la fel. De exemplu, este un moment în musical când candelabrul cade, este un moment foarte faimos. Deci, vom avea un cadelabru care cade, nu o vom face atât de diferit. Poate că va cădea într-un mod diferit, dar acest lucru tot se va întâmpla. Lucrurile vor fi diferite, pentru că eu împreună cu scenograful australian Paul Edwards vrem să spunem lucurile într-un mod diferit.

 

- Există un public ţintă pentru acest spectacol?

- Da, este chiar întreaga lume (râde). Motivul pentru care „Fantoma” este cea mai de succes producţie de divertisment dintotdeauna şi trebuie să repet asta - cea mai de succes producţie de divertisment dintotdeauna - este pentru că a fost văzută de mai mulţi oameni decât orice film de la Hollywoood din istorie. Mai mulţi oameni decât au văzut „Războiul stelelor” sau „Titanic”. Mai mulţi decât au văzut alte piese, alte opere sau musicaluri. Este cea mai de succes producţie de divertisment. Este o realizare incredibilă, pentru o producţie relativ recentă - 27 de ani. Motivul pentru care are atât de mult succes este pentru că toată lumea este atrasă de ea. Tineri, bătrâni, persoane care iubesc musicalurile, persoane cărora nu le plac musicalurile, oameni cărora le place opera, cei cărora nu le place. Vorbeşte pentru toată lumea, pentru că este o poveste de dragoste clasică. Şi are totodată mister. Oamenii iubesc misterul. Este un mister, este o poveste de dragoste, este istorie, este pusă în scenă în cea mai frumoasă clădire din Paris - The Paris Opera House şi este incredibil de satisfăcător. Deci, da, cred că atrage pe toată lumea. Muzica este memorabilă şi are umor, are o dramă minunată. Vorbeşte de-a lungul generaţiilor şi al culturilor. A cunoscut succesul în Marea Britanie, pe Broadway, în America, dar a fost un succes şi în Italia, Franţa, Ungaria, Japonia. A călătorit în jurul lumii. Este o experienţă universală.

 

- Asta ar fi pentru prima dată când dumneavoastră puneţi în scenă „Fantoma de la Operă”, nu-i aşa?

- Da.

 

- Când va avea loc premiera acestui musical?

- Nu pot să spun încă. Va avea loc într-o nouă sală, sala Operetei care a fost construită în Bucureşti, şi oricine care a avut de-a face cu construcţiile ştie că uneori sunt întârzieri, uneori lucrurile nu merg conform planului. În acest moment, lucrurile merg conform planului şi sperăm ca totul să fie gata la timp. Dar vom decide foarte curând data exactă a premierei. Ne gândim la luna noiembrie. Sperăm să fie în luna noiembrie.

 

- Care este relaţia dumneavoastră cu artiştii alături de care lucraţi. Sunteţi un regizor dur?

- Nu aş spune că sunt un regizor dur. Cred că este foarte important ca la repetiţii să te distrezi, să descoperi, să te joci. Pentru că, în cele din urmă, a interpreta e un pic ca a fi copil, a interpreta este a pretinde că eşti. Cred că este important ca atmosfera de la repetiţii să fie relaxată, oamenii să poată juca şi să descopere. Sunt un regizor dur şi sunt dur cu mine însumi, pentru că am o responsabilitate uriaşă. Am o responsabilitate faţă de producţie, regizez cea mai faimoasă producţie de divertisment dintotdeauna, deci simt o mare responsabilitate. Dacă spectacolul nu este un succes, atunci este vina mea, nu e vina „Fantomei de la Operă”, pentru că ştim că „Fantoma de la Operă” are foarte mult succes. Deci, dacă producţia mea nu are succes va fi vina mea, deci este o uriaşă responsabilitate. Simt o mare responsabilitate şi faţă de artiştii care sunt angajaţi, pentru că este treaba mea să-i împulsionez să ofere o bună performanţă şi, bineînţeles, simt o mare responsabilitate faţă de companie, care investeşte foarte mulţi bani pentru a produce acest spectacol, şi, nu în ultimul rând, cea mai mare responsabilitate este faţă de public care plăteşte mulţi bani şi vine cu aşteptări foarte mari. Ei ştiu despre acest minunat musical. Deci, sunt dur cu mine însumi. În acest sens, sunt un regizor dur. Dar, cred că este important să ai o atmosferă în care oamenii să poată să descopere şi, iată un lucru, fiecare din echipă ştie că există un termen, toţi ştiu că va veni un moment când cortina se va ridica şi vor fi în faţa a mii de oameni, deci acest lucru cam creează o disciplină. Cu cât te apropii de premieră, cu atât oamenii devin mai nervoşi şi trec uşor de la a fi jucăuşi la a fi foarte serioşi. Este o călătorie, este un proces. Eu chiar cred că poţi obţine tot ce e mai bun din oameni - nu doar în actorie, dar în orice profesie - dacă îi tratezi cu un enorm respect şi le valorifici contribuţiile, presupunând că ei au aceeaşi pasiune şi integritate şi o împărtăşesc cu tine. Experienţa mea de aici, din România, cu Opera, e că fiecare membru al producţiei „Rigoletto”, fie că a fost prima donna sau vreun membru din cor, a fost pasionat, serios şi angajat, ceea ce mi-a uşurat mie munca.

 

- Aţi regizat opera „Rigoletto” şi acum regizaţi musicalul „Fantoma de la operă”. Dacă aţi fi nevoit, aţi putea alege între operă şi musical?

- Cred că este o decizie imposibilă. Sunt foarte diferite, deşi este un pic de operă în „Fantomă”, ceea ce face trecerea foarte frumoasă, logică. Am crescut cu musicaluri, aşa am intrat în teatre. Părinţii mei aveau albume cu musicaluri. Părinţilor mei nu le-a plăcut opera, nu m-au dus niciodată la operă. Dar au iubit musicalurile, aşa că eu, din copilărie, am descoperit toate musicalurile faimoase de pe Broadway. Aşa am intrat în instituţiile muzicale. Opera a fost ceva care a venit mai târziu. Asta am făcut aproape întrega mea carieră, dar întotdeauna am vrut să fac mai multe musicaluri. De fapt - nu ştiu dacă voi aveţi aceeaşi tradiţie aici, în România -, dar, la finalul fiecărui an sau la începutul anului, iei nişte decizii. Decizii de Anul Nou. Şi eu am luat nişte decizii la începutul anului acesta, iar una dintre ele era că este timpul să regizez un musical, pentru că n-am mai regizat un musical de foarte mult timp, am făcut mai mult operă - ceea ce îmi place, iar, odată ce devii cunoscut că faci anumite lucruri, oamenii au tendinţa de a-ţi cere să faci acelaşi lucru, ceea ce e în regulă, îmi place opera şi sunt foarte fericit să regizez, dar anul ăsta m-am gândit „chiar vreau să regizez un musical” şi, două luni mai târziu, am primit oferta de a regiza „Fantoma” ceea ce a fost minunat, perfect.

 

- Ce apreciaţi cel mai mult la un spectacol: o muzică bună, o poveste interesantă, jocul actorilor?

- Povestea. Pentru mine, ca regizor, este vorba despre poveste. Muzica bună singură nu înseamnă nimic, este o plăcere s-o asculţi, dar trebuie să fie conectată cu povestea, cu personajele. Este vorba despre intersecţia dintre personaje cu naraţiunea. Pe acestea sunt bazate dramele. Deci, pentru mine, este vorba despre poveste. Mă întorc la „Fantomă”, este o poveste minunată, este bazată pe romanul francez al lui Gaston Leroux şi a fost întotdeauna un succes, ca roman, ca film, apoi, bineînţeles, ca musical. Sunt personaje fascinate, puse în situaţii dificile. Pentru mine, este vorba despre poveste şi nu cred că există vreun musical de succes, la care să mă gândesc, care să nu aibă o poveste interesantă.

 

-  În ce alte proiecte sunteţi implicat acum?

- Sunt întotdeauna alte opere în plan şi alte companii cu care lucrez. Am câteva opere pentru anul viitor, dar îmi place să las un pic de spaţiu între ele, pentru că, uneori, se întârzie. Lucrez foarte mult în America şi o să mă întorc în America anul viitor pentru a mai regiza operă şi sper ca, acum că pun în scenă „Fantoma”, să mai fac şi alte musicaluri. De asemenea, eu predau, ceea ce consider că este foarte important. Îmi place să lucrez cu tineri actori şi cântăreţi şi nu este doar pentru că simt că aş putea să-i învăţ câte ceva, ceea ce bineînţeles sper că pot, dar, de asemenea, prin munca cu tineri fără experienţă, dar foarte talentaţi eu învăţ lucuri, mă reconectez. E bine pentru mine, ca regizor, să lucrez cu aceşti tineri entuziasmaţi şi talentaţi, care nu au fost în niciun fel „corupţi” de experienţă. Ideile lor pot fi foarte proaspete şi sunt deschişi la orice, ar încerca orice. Eu îi învăţ pe ei, dar şi ei mă ajută pe mine. Viitorul meu reprezintă mai multă operă, sper că şi mai multe musicaluri şi, cu siguranţă, predare.

 

-  Aţi reveni în România, dacă vi s-ar mai propune?

- Da, fără îndoială. Bineînţeles, este vorba de câte un spectacol pe rând, de aceea nu mă gândesc foarte mult la viitor. Am tendinţa de a mă concentra la ceea ce fac pe moment, dar, da, bineînţeles, mi-ar plăcea să mă întorc. Clădirea Operei este în renovare şi, în acest moment, nu sunt scene, nu sunt scaune, dar ar fi minunat să mă întorc când este totul gata să fac o altă operă în acest frumos auditoriu de la Opera. În ceea ce priveşte Opereta, cred că sunt destul de ocupat în acest moment şi sper ca „Fantoma” să aibă un succes mare şi până în acest moment îmi place să lucrez cu echipa de la Operetă şi ar fi grozav să mă întorc să fac altceva. Sper că „Fantoma” este începutul unui nou repertoriu aici, pentru că eu cred că multe dintre tipurile acestea de musical nu au fost făcute în România. Şi cred că vom descoperi că este un public avid după acest repertoriu, astfel că „Fantoma” ar putea fi primul dintre multe alte asemenea spectacole. În România ca şi în multe alte ţări de pe continent au fost foarte multe operete, dar „Fantoma” nu este o operetă, este un musical. Sper că „Fantoma” este începutul pentru acest nou repertoriu pentru secolul al XXI-lea.

 

Fotografii de Octav Ganea (Mediafax Foto)

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO