Ziarul de Duminică

Strigoiul care bântuie Europa/ de Ziarul de duminică

Strigoiul care bântuie Europa/ de Ziarul de duminică

Autor: Ziarul de Duminica

12.12.2014, 00:17 145

Volumul conţine trei texte memorabile, scrise independent unele de altele.*) Problema co­mună este memoria comunismului, în Est, şi refuzul ei, în Occident. Toate cele trei contribuţii sunt solidare în credinţa că problema memoriei comunismului este problema centrală a unificării conştiinţei europene. Un volum care merită din plin să fie considerat un eveniment editorial. Problemele pe care le ridică sunt de o acuitate pregnantă. Comunismul a căzut în Europa de Est, iată, de 25 de ani, dar fantoma lui bântuie, nostalgicii se înmulţesc, iar intelectualii Occidentului refuză în continuare să accepte crimele comunismului şi compararea lor cu crimele nazismului. „Autorii acestei cărţi au plecat de la ideea că divizarea memoriei eu­ropene este o consecinţă inevitabilă a inexisten­ţei unei memorii comune. Iar cheia regăsirii unei memorii comune stă în gestionarea memoriei comunismului. Aşa cum cheia primei unificări europene a fost învingerea fascismului şi me­moria comună care a rezultat de aici, cheia celei de-a doua unificări europene a fost prăbu­şirea comunismului şi memoria comună care ar fi trebuit să rezulte de aici. Insă comunismul nu a fost învins (s-a prăbuşit singur), iar memo­ria comunismului nu a devenit comună, e încă flotantă şi bântuie ca un strigoi Europa.” O carte pe care ar trebui s-o citească toţi formatorii de opinie (dar n-o vor face) şi întreaga tânără generaţie (să nu se lase ademenită de iluzii).

Andrei Pleşu disecă asimetria Est/Vest în ce priveşte memoria comunismului, constată refu­zul memoriei Vestului de a prelua memoria Estului şi face demonstraţia aberaţiei credinţei idealiste în comunism. Textul său (se cheamă „A treia zi a comunsimului?”) este conferinţa susţinută la 10 iulie 2007 la Şcoala de Vară de la Sighet şi publicată de Romulus Rusan în 2008, în volumul „Şcoala Memoriei 2007”.

Gabriel Liiceanu face anatomia ideii comu­niste, care a sucit şi continuă să sucească min­ţile oamenilor, propunând o reflecţie asupra constituirii memoriei ororii şi o meditaţie asu­pra dificultăţii de a o mărturisi. Textul său a fost publicat, cu acelaşi titlu („O idee care ne-a sucit minţile”) pe site-ul Contributors.ro, în 29 aprilie 2014.

Horia-Roman Patapievici analizează prejude­căţile cu care mintea occidentală refuză memo­ria estică a comunismului şi propune o reflecţie asupra efectelor pe care dictatura totalitară le-a avut asupra defectelor noastre. Acest text („Memoria divizată. Reflecţii asupra comunismului: efectele lui şi defectele noastre”) a fost scris pentru a fi rostit ca „dinner keynote address” la încheierea conferinţei „Dreams of Total Power: Dictators and Dictatorships in the Twentieth Centrury”, organizată al Boston College în 18 martie 2013.

Întrebat, de site-ul contributors.ro, după apariţia cărţii, „Cum e posibil ca acum comunismul să ne suceasca mintea?”, Horia-Roman Patapievici a răspuns: „O vedem în societatea românească. Au apărut tineri care sunt comunişti, pur şi simplu. Nu vreau să dau nume, pentru că nu vreau să intru în polemică. Au site-uri, au portaluri, sunt infiltraţi. Prin infiltraţi vreau să spun că, asemeni fasciştilor, comuniştii sunt marcaţi ideologic – ei sunt ca nişte markeri injectaţi în sânge, ca să-i poţi vedea cu aparatele de supraveghere, de scanare. Sunt nocivi în sensul că ideile lor subminează baza păcii sociale, baza existenţei unei societăţi decente. Când ei reidentifică proprietatea privată drept sursă a răului, aceasta nu e doar o amintire istorică prostească a unor apoftegme rostite de radicali în secolul al XIX-lea. Este reluarea ei în condiţii de cunoaştere istorică. Pentru că noi ştim la ce a dus desfiinţarea proprietăţii private şi a garanţiilor juridice care au însoţit proprietatea privată: la pierderea libertăţilor cetăţeneşti şi la societăţi totalitare. Criminale, adică. În condiţiile în care noi avem această cunoaştere istorică, să vii din nou şi să spui că Lenin nu s-a înşelat şi că Lenin este o ipoteză interesantă şi fericită… De aceea am folosit cuvântul infiltrare, pentru că este exact ca o celulă canceroasă care a reapărut în corpul nostru social.”

 

*) Pleşu, Liiceanu, Patapievici, O idee care ne suceşte minţile, Editura Humanitas

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO