INTERVIU

Sylvain Audet: „Este suficient să citeşti un ziar românesc ca să găseşti cel puţin trei idei de romane poliţiste pe zi”/ de Stelian Ţurlea

6 iun 2014 Autor: Stelian Turlea

Sylvain Audet

Vezi galeria foto Sylvain Audet

Născut în Franţa în 1980, Sylvain Audet a trăit mai mulţi ani în România, la Bucureşti, unde a fost student în cadrul programului Erasmus, apoi la Cluj şi Sibiu, ca lector de franceză la Universitatea „Lucian Blaga”. Deţintător al unui masterat în literatură franceză generală şi al altuia în limbi la Universitatea din Strasbourg, trăieşte la Bruxelles, unde este profesor de franceză şi traducător literar. În februarie acest an, i-a apărut la Editura franco-belgiană Genèse Edition traducerea romanului „Nesfârşita zi de ieri” – sub titlul „Cible royale”.

 

- Domnule Sylvain Audet, sunteţi traducătorul primului roman poliţist românesc publicat în limba franceză, „Cible royale” (cu titlul românesc „Nesfârşita zi de ieri”) semnat de George Arion, apărut la editura franco-belgiană Genèse Edition. Cum aţi ajuns la acest roman?

- Vă mulţumesc în primul rând pentru iniţiativa acestui interviu. Primul meu contact cu opera lui George Arion este strâns legat de Atac în bibliotecă şi de seria carţilor care îl au ca personaj principal pe Andrei Mladin. Un personaj deosebit de ataşant şi cu mult haz. Entuziasmul provocat de aceste lecturi m-a determinat să iau legătura cu George Arion şi astfel să începem proiectul de traducere al „Atacului”. Discuţiile cu editorii francezi ne-au permis să ne dăm seama destul de repede că interesul lor este mare pentru promovarea romanului poliţist românesc. În schimb, ne-au cerut să ne gândim la o carte mai recentă din opera lui George Arion şi mai accesibilă publicului francez. Ideea de a traduce Nesfârşita zi de ieri îi revine lui Alexandru Arion, care a avut un fler extraordinar cu această propunere. Recunosc că până la acel moment nu citisem această carte. Aşa că m-am grăbit să o citesc şi mi-a plăcut extrem de mult.

 

- Cum vi se pare această carte – şi cum vi se par cărţile scrise de George Arion, în cazul în care aţi citit şi altele – prin comparaţie cu literatura de acelaşi gen din Occident?

- Recunosc că încă nu am citit în integralitate opera lui George Arion, însă, cum vă spuneam, seria cu Andrei Mladin îmi este bine cunoscută şi umorul care traversează toate aceste romane mi-a placut de la bun inceput. Dar acest umor se poate regăsi şi în alte cărţi de-ale lui George Arion, precum Necuratul din Colga. Opera lui George Arion este prea complexă pentru a o rezuma la singurul aspect comic sau poliţist şi astfel pentru a o compara cu literatura din Occident de acelaşi gen. Este evident că stilul lui a evoluat şi sub influenţa schimbărilor cunoscute de România în ultimele decenii. Ca toţi scriitorii buni de romane poliţiste, George Arion este un excelent observator social. Nesfârşita zi de ieri este un exemplu perfect. Scrisă în 1997, această carte este rezultatul clar al perioadei de tranziţie pe care o cunoştea România atunci.

 

- Din experienţa de până  acum cum vi se pare literatura poliţistă românească?

- Această literatură mi se pare extrem de creativă, chiar dacă din păcate nu este suficient de bine cunoscută şi de apreciată de cititorii români. Contextul social în România este de altfel un teren de mare interes când vine vorba de criminalitate şi fărădelegi, şi cred că s-ar putea scrie mai multe cărţi din acest gen literar, ficţiuni sau chiar ne-ficţiuni, decât ce s-a scris până acum. Este suficient să citeşti un ziar românesc ca să găseşti cel puţin trei idei de romane poliţiste pe zi.

 

- Ca să traduci o carte trebuie să cunoşti foarte bine limba din care se traduce. Cum, unde, în ce condiţii aţi reuşit să învăţaţi atât de bine româneşte?

- Am venit pentru prima oară în România în 1999. Si de atunci, viaţa mea atât personală, cât şi profesională mi-au permis să revin de multe ori precum şi să petrec perioade îndelungate în această ţară. Pe scurt, am început cu o bursă Erasmus la Facultatea de Litere din Bucureşti (2000-2001), pentru ca apoi prin intermediul sistemului de cooperare francez să lucrez ca profesor de limba franceză la Cluj (2005-2006) şi la Sibiu, ca lector la Universitatea Lucian Blaga (2007-2011). Aceste sejururi mi-au permis nu numai să învăţ limba română, dar şi să o perfecţionez. Unul dintre elementele principale care mi-au permis să îmi îmbogăţesc vocabularul a fost romanul poliţist românesc, mult mai accesibil pentru un străin doritor să ajungă la un nivel avansat de cunoaştere a limbii române. Aşadar, trebuie să recunosc că am o datorie foarte mare faţa de scriitorii români de romane poliţiste!

Sylvain Audet şi George Arion la lansarea romanului Cible Royale

- Ce dificultăţi aţi întâmpinat la transpunerea textului din română în franceză?

- Prima dificultate a fost titlul romanului. Nesfârşita zi de ieri tradus cuvânt cu cuvânt în franceză îşi pierdea din semnificaţie şi din mister (La journée sans fin d’hier, Hier sans fin,…). Ceea ce nu este deloc cazul titlului în limba engleză de pildă: Endless yesterday. La un moment dat ne-am gândit la titlul L’éternel retour, dar avea conotaţii prea filozofice. În cele din urmă, ne-am oprit asupra titlului Cible royale care reflectă de altfel şi genul literar al romanului. O altă dificultate în  traducerea unui roman poliţist sau de spionaj constă în a reuşi să transpui ritmul alert din limba originală în limba de recepţie. Limba română foloseşte cuvinte scurte, directe, pe când cuvintele din limba franceză sunt deseori lungi, metaforice şi foarte pompoase; astfel încât a trebuit să fiu foarte atent ca cititorul francofon să nu fie pierdut în fraze prea alambicate, şi totodată să păstrez ritmul extraordinar al cărţii.

 

- Se pare că sunteţi un om entuziast, greu de descurajat. Ce anume vă ţine în priză?

- Mulţumesc pentru acest compliment, însă legătura mea cu limba şi cu cultura română este atât de strânsă astfel încât mi se pare firesc să depun toate eforturile necesare pentru promovarea ei în spaţiul francofon. Există în continuare un anumit nivel de ignoranţa – atât în Franţa, cât şi în restul ţarilor din Europa de Vest – în ceea ce priveste ţarile din Europa Centrală şi de Est. Istoria secolului XX şi mai ales cortina de fier care a separat continentul timp de aproape jumătate de secol pot explica uşor acest fapt. Aş mai adăuga chiar că la douăzeci şi cinci de ani de la evenimentele din 1989, această cortină, cel puţin pe plan simbolic, nu a disparut încă de tot. Prin acest proiect de traducere de romane poliţiste din română în franceză, sper că vom putea atinge un public cât mai larg posibil, şi că vom contribui la ameliorarea discursului intercultural, cel putin între spaţiul românesc şi cel francofon.  

 

- Ce ştiţi despre literatura română actuală? Unde credeţi că se află autorii români în raport cu ce se întâmplă în literatura lumii?

- Într-o lume globalizată, în care scriitorii români au acces la numeroase creaţii şi  stiluri de pretutindeni este evident că sunt şi ei, ca toţi scriitori de altfel, influentaţi de autori din alte parţi. Aş adăuga că sunt tot timpul uimit de cunoştintele enciclopedice ale scriitorilor români despre literatura universală. Evident că nu este suficient să fii un bun cititor ca să devii un bun autor, însă aş sublinia bogăţia creativităţii scriitorilor români.

 

- Credeţi că literatura română merită să fie mai bine cunoscută în Occident? Ce se poate întreprinde pentru o reuşită?

- Orice carte pe care o citim este o fereastră spre o altă lume, şi merită să deschidem cât mai multe ferestre în viaţa noastră ca să ne deschidem mintea. Dar cum spunea recent George Arion, „romanul poliţist este un ambasador excelent pentru celelalte genuri literare”. Mi se pare extrem de bine spus. Şi dacă ne gândim că în ziua de astăzi, din patru cărţi vândute în Franţa, una este un roman poliţist, cred că există o adevărată şansă să deschidem un drum pentru literatura românească fidelizând un public mare de cititori prin romanele poliţiste.

 

- Intenţionaţi să vă continuaţi pionieratul cu tălmăcirea unor romane româneşti în franceză? Dacă da, vă veţi opri doar la acest gen literar?

- Deocamdată, voi continua să mă consacru acestui gen literar. Sunt multe cărţi care mă aşteaptă şi sper că vor mai apărea şi altele. Poate că voi începe să traduc şi carţi de altă factură atunci când voi auzi oamenii spunând în jurul meu în Franţa sau în Belgia: „Cum! Încă nu ai citit ultimul roman poliţist românesc tradus în franceză?!”.

 
Cuvinte cheie:
stelian turlea
, ziar
, roman
, bucuresti
, carte
, limba
, literatura
, refuz

Campurile marcate cu rosu nu sunt valide!

Comentariul a fost adaugat si va aparea dupa ce va fi moderat!

Comentariile vor fi publicate doar după moderarea acestora de către redactori. Nu vor fi publicate comentariile care conţin injurii, un limbaj licenţios, instigare la încălcarea legii, la violenţă sau la ură, precum şi acuzaţii fără acoperire. De asemenea, pentru o mai bună comunicare, vă rugăm să oferiţi o adresă de mail validă. Vă mulţumim!

zf.ro
Închide