Tomografia orasului Bucuresti

24 aug 2007 Autor: Tudor Calin Zarojanu

Nascut pentru a fi distrus. Acesta pare a fi destinul Bucurestiului. A aparut pe harta in cel mai banal mod cu putinta. La intersectia a doua ape curgatoare, era normal ca, mai devreme ori mai tarziu, sa se aseze cineva. S-a intamplat sa fie un cioban. Azi unul, maine o suta, si uite-asa vorbim despre inchiderea Inelului doi.

Din nefericire, istoria orasului nu s-a scris chiar asa simplu si cu siguranta nu asa de normal. Teoretic, orice capitala e condamnata la eclectism, transhumanta, mizerie, galagie, viteza, aglomeratie, nebunie, demolari, reconfigurari. Practic, omul sfinteste locul. Omul de sus, dar si cel de jos. Omul de sus: nu doar acum, ci si in timpul comunistilor, in Praga o cladire subreda nu se darama, ci se consolida si se renova. Omul de jos: la treizeci de ani dupa razboi, in Varsovia inca existau, pe strazi, cutii pentru donatii destinate refacerii cladirilor istorice, pe banii cetatenilor, caci statul se declarase depasit.
Bucurestiul s-a dezvoltat cu adevarat, in sens european, in sensul civilizatiei, vreme de mai putin de o suta de ani, o cincime din existenta sa atestata documentar, intre mijlocul secolului al 19-lea si cel al veacului urmator. Inainte de aceasta perioada de aur, care avea sa-i aduca renumele de frate al Orasului Luminilor, a fost un burg banal la margine de imperiu - iar dupa, un urias laborator cu doua milioane de cobai speriati. La mijlocul anilor '80, o colega povestea: "Eram aseara intr-un sir de troleibuze care stateau spre Drumul Taberei si deodata am avut o revelatie: NE DUC SPRE DORMITOARE".
Cine eram noi, cei dusi spre dormitoare? Cine suntem azi? Cine si cum este bucuresteanul? Cine si cum este cel "cu buletin de Bucuresti" de 20, 30, 40 de ani, dar care - daca-l trimiti sau chemi undeva in afara micro-cartierului lui - intra in panica? Oameni pentru care reperele foarte mari - spitale, ministere, parcuri, universitati - sunt confuze sau complet necunoscute.
In mare parte, bucurestenii de azi au fost transplantati cu forta, ca efect al obsesiei megalomane a lui Nicolae Ceausescu. Nu e un secret - si nici o jignire - faptul ca majoritatea locuitorilor satelor si ai oraselor mici din Romania ies foarte rar sau deloc din acestea. Dislocati intr-un oras mare, ei s-au adaptat, de bine de rau, traiului la bloc si regulilor care guverneaza trei strazi in sus si in jos. Dar atat. Cum nu ieseau din sat, nu ies nici din cartier. Decat daca si atat cat sunt fortati. Pentru serviciu, de pilda, se suie in ce se suie si asteapta rabdatori sa ajunga si sa se dea jos. Din cand in cand, trebuie sa ajunga la sectia financiara, la primarie etc. Si cam atat. Slava Domnului, biserici sunt acum mai peste tot.
La inceput de mileniu trei, nu exista un arhetip bucurestean, si nici macar unul de bercenist, sa zicem. Capitala Romaniei e compusa din cateva mii de sate, de mici comunitati locale.
Si arata in consecinta! Demolarilor comuniste le-a luat locul babilonia pseudocapitalista. Orasul s-a umplut de cladiri urate si extrem de urate. Unele sunt oribile in sine, indiferent de context - altele (majoritatea) sunt penibile prin situarea in peisaj: intre doua case brancovenesti, un "office building" sclipicios pe 6, 10 sau chiar 20 de niveluri. Pentru desfiintarea unei debarale de BCA in interiorul propriului tau apartament ai nevoie de zeci de acte, obtinute de-a lungul a trei luni, cu mare cheltuiala de timp, bani si nervi - in schimb pe strazi explodeaza constructii care sfideaza insasi sintagma de Plan Urbanistic Zonal. Nu-i pasa nimanui. Nici un primar - al Capitalei sau al vreunui sector - n-a fost deranjat, in acesti 18 ani, de ceea ce se intampla cu orasul, in ansamblul lui, in datele lui esentiale. O statuie tampita poate fi mutata - dar o cladire-tanc aleluia! Ce-i drept, nici bucurestenii de rand nu par afectati.
Bucurestiul contemporan e un ghiveci. Degeaba se asfalteaza strazile, se schimba bordurile si se viseaza la poduri suspendate.
Este, astfel, pentru prima data cand devine justificata parerea execrabila pe care provincialii au avut-o intotdeauna despre Capitala - fireste, doar pana cand, peste noapte, devin si ei bucuresteni... Azi, gratie unor puternice centre de afaceri zonale, descentralizarii, dar - paradoxal - si baronilor locali, ochii tarii nu se mai uita asa mult incoace. Dar inainte de decembrie 1989 era foarte greu sa convingi o ruda din provincie ca, traind la Bucuresti, nu poti sa-i pui o pila la Ministerul Industriei Metalurgice. De altfel, si strainii ne vedeau cam la fel. Acasa la ai mei, am fost sunat odata de la Paris. Emotionat, am inteles gresit numarul cautat si am zis "Oui!" "La famille Vasilesco?" "Non!" Femeia de pe malul Senei a repetat numarul, diferea cu o cifra, mi-am cerut scuze. "Oh!", a facut ea, dezamagita, dar imediat a redevenit vesela: "Mais vous etes en Bucharest! Vous ne conaissez pas la famille Vasilesco!?".
Chiar daca am ignora dezastrul comunist si varza capitalista, un fapt sare in ochi: intemeiat de un cioban, transformat in capitala de catre Vlad Tepes si devenit european sub Carol I, Bucurestiul nu a fost niciodata gandit pentru doua milioane de suflete si un milion de masini (cifre dublate prin tranzit). Pana nu se schimba infrastructura (apa, canal, electrice, drumuri), orice interventie e o peticire. In plus, bruma de viata occidentala a creat o alta calamitate. Uitati-va in sus, pe orice strada: traim intr-o plasa de cabluri aeriene.
In fine, poate ca aspectul de "deja mancat" al Bucurestiului se vede cel mai bine in bulibaseala nomenclatorului de strazi. De dinainte de 1989 persista denumiri halucinante precum Intrarea Protonilor!! Alte nume stranii de strazi: Abnegatiei, Acetilenei, Agregatelor, Atmosferei, Avalansei (la campie!!!), Avutiei (ar fi de facut un reportaj acolo...), Binelui, Chefalului (musca, musca?), Competitiei, Cuiului, Declamarii, Difuzorului, Documentului, Elena (si mai cum?; de ce nu si strada Vasile?), Fluviului (puschea pe limba!), Frunte lata (sic!), Inaugurarii, Inspiratiei (va dati seama ce densitate de artisti trebuie sa fie acolo!), Heliade intre vii (adica!?), Lavei (Doamne fereste!), Limpejoarei, Lucifer (!!!? - probabil o strada de satanisti), Parului, Prinosului (de recunostinta catre...?), Productiei (una din opt mii de strazi, pare proportia reala...), Reveriei (atentie la traversare!), Rotunda (ei, as!), Stana la vale (sic!), Verzisori (dolari?).

Faptele vorbesc

n Bucurestiul in cifre: 228 kmp, 2.067.545 locuitori (1992), altitudine maxima 96.3, media anuala a temperaturii 10-11?C, maxima 41,1? C (1945), minima -30?C (1888).
n Suprafata plantata: 3.000 ha, 15% din teritoriu, 9, 08 mp/locuitor.
n Suprafata de apa: 1.350 ha, 6, 0% din teritoriu, 6, 6 mp/locuitor.
n Din cele 8.212 artere rutiere, 86 sunt bulevarde, 234 alei, 483 intrari, 52 sosele, 40 cai, 47 drumuri, iar restul strazi.
n 302 lacasuri de cult, apartinand tututor cultelor recunoscute oficial: ortodox, catolic, protestante, armean, crestin de rit vechi, neoprotestante (evanghelice), islamic, mozaic, Martorii lui Iehova.
n 83 de cetateni de onoare: sportivii medaliati cu aur, argint si bronz la Jocurile Olimpice de Vara de la Sidney 2000, membrii fondatori ai Teatrului de Opereta, personalitati ale teatrului si muzicii.
n 19 ansambluri si grupuri statuare, 14 statui monumentale, 18 monumente, 17 busturi si portrete si 6 fantani de arta. In total 74 de locuri care ar merita vazute - extrem de putine pentru un oras de doua milioane de suflete, plus alt milion de oameni in tranzit, zilnic.
n 185 gradinite de stat, 226 de scoli, 106 licee, colegii, scoli profesionale, de arte si meserii.
n 38 de spitale de stat, unul la 53.000 de oameni. 27 de cimitire, plus doua crematorii si un cimitir pentru animale.
n 82 de oficii postale.
n 23 sali de teatru, inclusiv cele pentru copii si tineret (Ion Creanga, Tandarica, Libelula etc.).
n 19 cinematografe, dintre care doua cu mai multe sali; 26 de spatii expozitionale, dintre care cateva cu mai multe sali.
n 46 sali de intretinere si sport, in afara complexurilor mari (Floreasca, Lia Manoliu, Snagov etc.) si a cluburilor profesioniste.
n Peste 420 de restaurante; peste 70 de cluburi; peste 80 de baruri si Irish Pub-uri; peste 60 de cafe-bar-uri - plus o serie nenumarabila de terase, crasme si taverne de cartier, unele cu doar doua-trei mese.
n Circ, Ateneu, Sala Radio, Opera, Opereta, Teatru de revista "Constantin Tanase".
n 7 muzee nationale, cu 8 sectii; un muzeu municipal, doua muzee ale cultelor, 13 alte muzee.
n 6 parcuri mari in subordinea municipalitatii, plus "Gradina Sala Palatului" (!?) si Zoo Baneasa, restul sunt la sectoare sau la institutii (de exemplu, Gradina Botanica se afla in administrarea Universitatii Bucuresti). Spatiile verzi din domeniul public se afla, in proportie de 92%, in administrarea primariilor de sector.
n 13 gari (Basarab, Baneasa, Grivita, Nord, Sud, Triaj, Vest, Bucurestii Noi, Chitila, Obor, Progresul, Titan Sud) si cinci autogari, la care se adauga punctele de plecare ale unui numar mare de firme de transport auto.
n Metroul bucurestean are 44 de statii pe 4 magistrale.
n 39 de biblioteci functioneaza in subordinea celei Metropolitane, la care se adauga bibliotecile unitatilor de invatamant, cele ale unor ambasade si ale altor institutii. Sa tot citesti. Gratis!
n Structuri administrative: sub autoritatea Consiliului General al Municipiului Bucuresti se afla 7 Administratii (a Strazilor, a Fondului Imobiliar, Lacuri, Parcuri si Agrement - ALPAB, Gradina Zoologica, Cimitire si Crematorii Umane, Monumentele si Patrimoniul Turistic, Supravegherea si Protectia Animalelor), doua Regii (RADET si RATB), institutii de cultura, Centrul de planificare urbana si metropolitana, Directia municipala de asistenta sociala, Politia comunitara etc.
n RADET raspunde de incalzirea si apa calda pentru 573.228 de apartamente, cu peste 1.327.884 de locuitori, plus 3.762 agenti economici, 285 institutii publice si 100 ha de sere.
n RATB deserveste o suprafata de 1.811 kmp, dintre care 228 in zona urbana. Are 533 de tramvaie, 275 de troleibuze si 930 de autobuze, pe 25, 19, respectiv 117 linii. Lungimea totala a traseelor este de 1.169 km. Exista 2.493 de statii si sunt transportati anual peste 874 de milioane de calatori.
n Gradina Zoologica exista din 1955. La 1 mai 2002 (cea mai recenta actualizare de pe site!) avea 2.372 de animale, cele mai multe fiind pasarile (1.260), urmate de mamifere (743) si pesti (300).
n Istorie: Pe aici se intindeau Codrii Vlasiei din care astazi se pastreaza palcuri razlete de padure. Asezarea a fost intemeiata de Bucur Ciobanul si oficializata documentar sub Vlad Tepes (20 septembrie 1459). In 1659 devine definitiv capitala Tarii Romanesti. In 1862, este ales capitala a Principatelor Unite. Apar pavajul, iluminatul public, canalizarea, parcurile. Sub Carol I (1866-1914) se ridica Ateneul Roman, Ministerul Agriculturii, Palatul de Justitie, Palatul Postelor, Palatul Sturdza, Palatul CEC, Palatul Patriarhiei, Cercul Militar, Hotelul Athenee Palace. Dupa primul razboi mondial, orasul este consacrat drept "micul Paris". Stralucirea sa este insa brusc stinsa de instaurarea regimului comunist. Sute de mii de oameni sunt adusi aici odata cu industrializarea fortata si li se construiesc cavouri de beton, blocuri-dormitor care reprezinta azi cel mai greu distructibila mostenire. Din 1985, demolarile devin un cosmar si vor sterge de pe fata pamantului o cincime din oras. S-au facut atunci evacuari in 24 de ore, "compensate" cu apartamente oribile la bloc sau cu sume simbolice, de dragul unei megalomanii care ne-a lasat monstri precum Casa Poporului.
n Ocrotitorul Bucurestiului este Sf. Dimitrie Cel Nou Basarabov, ale carui moaste sunt pastrate in catedrala patriarhala. S-a nascut si a trait in secolul al XIII-lea, pe malul raului Lom din Bulgaria. Si-a petrecut o mare parte din viata intr-o pestera, in apropierea locului unde s-a nascut, in post aspru, abstinenta si rugaciuni, izolat de lume.

PORTRET URBAN

Fotografiile dezastrului

Inceputul anilor '70. Sub influenta dezastruoasa a vizitei in China si Coreea de Nord, Ceausescu si-a inceput propria revolutie culturala si acum viseaza la eliminarea din Bucuresti a semnelor trecutului - mai ales ca are de gand sa transplanteze aici un intreg popor care sa asude la planurile sale de a deveni cel mai mare industrias din lume.

Cartiere gigantice pentru colective gigantice de oameni lucrand in fabrici gigantice. Rezultatul muncii lor conta mai putin: bune sau proaste, vandute ori nu, produsele trebuia sa existe. "Prin acumulari cantitative, spre salturi calitative". Sau, mai degraba, cum parafraza, lucid, folclorul: "...spre stocuri supranormative".
4 martie 1977. Natura ii ofera dictatorului un nesperat - si catastrofic - pretext. 7,2 grade pe scara Richter. Cateva zeci de cladiri mari distruse integral. Spre bucuria lui Ceausescu, toate - cu o singura exceptie - erau construite inainte de 1945. "Vedeti!?"
Marele cutremur va fi prelungit vreme de peste un deceniu. Ce n-a distrus miscarea tectonica, va distruge comunismul. Trebuie spus ca ambele calamitati au pus la pamant si maghernite - dar nu e mai putin adevarat ca multe dintre acestea meritau sa fie renovate, nu distruse. In plus, lama buldozerelor a taiat in carne vie nenumarate cladiri care se aflau in buna stare, pe langa faptul ca erau bijuterii arhitectonice sau chiar monumente edilitar-istorice.
1985. Apare ceva numit "Plan de sistematizare al Capitalei" - in fapt, condamnarea la moarte a ceea ce a fost candva "micul Paris". Distrugerile devin, intr-adevar... sistematice. Apar bancuri sinistre despre cartiere disparute pentru ca in masina lui Ceausescu a intrat o musca si el a inceput sa dea din maini... Locul bisericilor, asezamintelor si caselor care dadeau farmecul si identitatea Bucurestiului este luat de kilometri intregi de cutii de beton. Cu bai fara geamuri si fara scurgere in pardoseala (!). Cu case ale scarilor fara iluminare naturala (caracteristica dramatica in lungile ore de oprire a curentului electric). Cu lemnaria "inflorita" si toate instalatiile ca vai de lume. Cu camere de buzunar. Spre comunism in zbor.
In acest moment, un om, pe numele lui Cristian Popescu, sesizeaza ca lumea care dispare trebuie imortalizata. Isi ia aparatul de fotografiat si pleaca prin oras, fara nici o prudenta. Roaga oameni necunoscuti sa-l lase sa fotografieze de la ferestrele lor ori de pe terasele blocurilor. Strange astfel o arhiva inestimabila de imagini: inainte de, in timp ce, dupa... Imagini halucinante, probabil incredibile pentru cei care nu au trait acele vremuri. Este "saltat" de trei ori de catre militieni si securisti, pus sa dea explicatii, scuturat. Ii sunt confiscate trei filme intregi, pierdere inestimabila. Ca sa n-o sperie, nu-i va povesti sotiei sale despre aceste anchete decat dupa 1989... Oricum, nu se lasa. Revine cu incapatanare si fotografiaza un oras in descompunere. Scrie istorie vizuala. O imagine face cat o mie de cuvinte...
Doua decenii mai tarziu este descoperit de Editura Compania, care ii propune editarea unui album, solicitandu-i insa un efort suplimentar: sa revina pe urmele propriilor pasi si sa surprinda ce-a ajuns fiecare dintre locurile de atunci, dupa patru ani de buldozeriada, o revolutie si 17 ani de democratie originala. O face fara sa ofteze. Rezultatul este un volum cutremurator - iertat fie-mi ieftinul joc de cuvinte. De vazut, nu de povestit.

EXIT

Ura si la gara!

Poate ca nicaieri Bucurestiul nu-si traieste mai semnificativ destinul de capitala decat in Gara de Nord.

O vreme indelungata, dupa revolutie, nimeni n-a mai indraznit sa pretinda taxa de intrare in gara, care arata in consecinta: ceva intre camin de nefamilisti si combinat zootehnic fara autorizatie de functionare. Picioru'-n prag l-a pus primarul din 1997, presedintele de azi, reinstaurand "biletul de peron" pentru cei care trec pe-acolo fara sa se urce in vreun tren. Ziarele s-au agitat putin ("De ce, vai!, cum se poate!?"), dar au renuntat repede, constatand doua schimbari majore: descurajata de taxa pe care ar fi trebuit s-o achite repetat, fauna locala se subtiase brusc, pana aproape de disparitie, iar spatiul public arata altfel, din toate punctele de vedere.
Azi, Gara de Nord seamana destul de bine, pe dinauntru, cu etajul de fast-food-uri dintr-un mall. E curat si e liniste. La peroane se lucreaza din greu, de ani de zile, dar se pare ca e o lucrare care ne depaseste puterile! Unele peroane au fost inaltate, astfel incat sa pasesti in vagon fara sa te cateri. Restul asteapta...
Din nefericire si calatoria cu trenul a devenit aproape un lux pentru romanul de rand, iar Gara de Nord are lungi ore in care e aproape pustie. Totusi, e mult mai ieftin decat cu avionul (care, in plus, ajunge doar in orasele mari) si comparabil cu masina - dar mai comod. Asa incat inca se mai circula cu trenul, inca mai poti vedea tarani cu papornite si calatori adormiti pe banci, intre doua trenuri. Trenuri care nu mai sunt nici ele cum a fost - dar asta e alta poveste, nu cea a Bucurestiului.

Opinii
Cum il vad strainii
Pe blogul sau, un calator parizian descompune Bucurestiul in patru dimensiuni.
Despre orasul romanesc, atat cat a mai ramas din el, scrie: "Marele stil arhitectonic romanesc este fara indoiala cel brancovenesc, caracterizat prin cateva elemente usor de recunoscut: la etaj, ferestre in forma de trefla si balcoane sustinute de coloane de lemn sau de piatra; la parter, deschideri boltite sau in arc de cerc subintins; acoperisuri care seamana cu palaria unui vrajitor; decoratiunile sunt bogate. De observat ca ferestrele sunt grupate cate trei - poate ca, la origine, era o aluzie la Sf. Treime? Semnele acestei arhitecturi sunt numeroase la Bucuresti. Totusi, in marile cladiri oficiale, ca si in aspectul multor imobile de locuit, stilurile franceze, de la Ludovic al XV-lea pana la Art Deco, au avut castig de cauza pentru cateva decenii, facand din oras "micul Paris".
Orasul occidental, asa cum este vazut de catre musafirul sau parizian, isi are originile in jurul anului 1900: "Arhitecti francezi sunt convocati la curtea regala pentru a proiecta palate si monumente. Este marea epoca a stilului francez 'Beaux-Arts', despre care, paradoxal, s-a vorbit mai putin in Franta decat in tarile pe care le-a influentat. Multe asemenea constructii se succed de-a lungul Caii Victoriei".
Orasul comunist "nu e pentru turisti: arhitectura comunista te izbeste cu un adevarat potop de beton care umple cu cladiri enorme bulevardele supradimensionate. Iar culmea este, bineinteles, Palatul Parlamentului. In jurul cladirii, ridicata pe o colina artificiala, o peluza care - ca toate peluzele din Bucuresti - nu e tunsa decat de soare. Cu mai mult de 20 de ani inainte de Palatul Parlamentului, puterea comunista construia un prim gigant realist-socialist, al carui scop insusi pare incredibil: sa reuneasca sub acelasi acoperis toate organele de presa si editurile". Orasul contemporan insa "este pasionant. Brancovenesc candva, francofil in urma cu un secol, partial distrus de cutremure, violentat de Ceausescu, astazi construieste turnuri in stil international, din beton si sticla. Cladirile post-haussman-iene si Art Deco se degradeaza din lipsa intretinerii, iar fatadele monumentale nu reusesc sa acopere curtile in care copii rromi se joaca in picioarele goale. Identitatea Bucurestiului este diversitatea sa. As putea continua cu reclamele gigantice, cazinourile si viata nocturna, contraste la orice colt de strada. Si saracia - omniprezenta, ca si credinta celor care aprind lumanari in exteriorul bisericilor ortodoxe".

Cum il vad romanii
Interventii pe forumuri
Voua ce va place in Bucuresti si nu ati schimba pentru nimic in lume?
- Cismigiul, Calea Victoriei, Herastraul, Cotroceniul.
- Nu locuiesc in Bucuresti, am fost doar in vizita, insa nu stiu daca as putea sa ma acomodez cu agitatia de acolo. Imi plac parcurile, locurile de agrement, unele cladiri, chiar si magazine, dar aglomeratia ma oboseste.
- Lipscani, Parcul Circului.
- Parcul Carol e deosebit.
- La Sosea imi place cel mai mult, sunt case vechi si multa verdeata.
- Sunt multe zone misto... nu prea stiu cum le zice... dar am batut oleaca Bucurestiul... In general imi place cum arata, e un oras frumos...
- Zona cuprinsa intre Piata Romana, Piata Universitatii si Calea Mosilor (ma refer la casele vechi si stradutele labirintice de acolo, cu Gradina Icoanei si Parcul Ioanid cu tot).
- Imi place sa ma pierd prin vechile cartiere cu case....
- Capsa - pe vremuri loc de intalnire al scriitorilor si intelectualilor, azi un punct de reper pentru ce a fost odinioara Bucurestiul Vechi.
- Imi plac toate zonele vechi ale Bucurestiului, zona Gradina Icoanei, fostul meu liceu, Parcul Ioanid, parcul Circului, stradutele din Floreasca si parcul Verdi, parcul de la patinoar, strazile care duc dinspre parcul de la patinoar spre Piata Aviatorilor, Herastraul, strazile cu nume de capitale dintre Piata Dorobanti si Piata Victoriei, zona Kiseleff, Calea Victoriei, Cismigiul si toate stradutele din zona, Biserica Lutherana si Catedrala Sf. Iosif, strazile din Cotroceni si Gradina Botanica, Centrul Istoric, Bulevardul Carol si imprejurimile... Si regret zona Izvor, cu strazile Uranus si Craitelor, care a fost demolata si pe care nu am cunoscut-o, dar de care mi-au povestit ai mei.
- Imi pare rau, nu simpatizez Bucurestiul deloc. Decat sa ma plimb prin centrul vechi al orasului as prefera sa fiu oriunde altundeva. Avem case vechi, arhitectura... cateva muzee, dar in mare suntem mici!
- Libraria si Ceainaria Carturesti.
- Cismigiu, Herastrau, Gradina Botanica si Hanul cu Tei (adica Bucurestiul Vechi, unde se mai "intampla" ceva arta).
- Imi place ca este un mic furnicar zgomotos.
- Cluburile de noapte!
- Imi plac parcurile Herastrau, Cismigiu, Circului... Imi plac cladirile vechi...
- Imi place zona Aviatorilor.
- Imi place privelistea... de pe blocuri.
- Uneori merg pe strada si nu vad nici un cos de gunoi, nimic. Si cand gasesti in sfarsit, vezi ingramadite cate 4 unul langa altu'. Si ne mai miram ca nu e curatenie! De ce oare in Ardeal orasele sunt curate, iar noi bucurestenii nu suntem in stare sa ne abtinem si aruncam orice amblaj sau cutie pe jos? O fi vreo diferenta de mentalitate?
- Problema este nesimtirea oamenilor carora le este lene sa-si miste fundul pana la cosul de gunoi, a oamenilor care nici macar nu se uita in jur sa vada ca sunt la doi pasi de un cos si tot arunca mizeria pe jos.
- Daca politistii astia comunitari or sa-si dezvolte si ei reflexul de a da amenzi, sa vedeti cum ii dispare din subconstient bucuresteanului ideea de a mai arunca ce vrea pe unde vrea....

Ancheta realizata de Tudor Calin Zarojanu
tczarojanu@yahoo.com