Portretul este departe de a-şi fi epuizat ipostazele de rostire artistică în secolul XXI. Subordonat aproape în întregime noului val figurativ, acesta a fost abordat în pictura ultimelor decenii ca temă şcolară, pretext de introspecţie, sau, în cazul autoportretului, ca manifestare a vanităţii artistului. Ceea ce se întâmplă din punct de vedere vizual în expoziţia "cu oameni" de la Simeza şi în ce măsură aparţin aceştia preşedintelui, nu poate fi povestit în cuvinte; trebuie văzut.
În absenţa experienţei directe de receptare a lucrărilor şi în afara jocului expoziţiei, vom face în continuare o succintă prezentare a expozanţilor, în ordine alfabetică şi prin doar câteva rânduri.
Simona Antoniu operează deopotrivă cu obiectul şi inovaţia. Formele, tehnicile şi voinţa artistică înseamnă, în discursul său, mai mult decât colaj, interferenţă a obiectului cu sculptura, altceva decât ready made, intermedialitate fără frontiere şi vibraţie pozitivă.
Andrei Berindan este urban prin comportament, cool prin imagine, eliptic prin mesaj, postmodern prin concept, post-postmodern prin atitudine, metamodern prin noşalanţă, hipster prin nostalgia faţă lucruri exterioare lui şi unic prin ideea negrului privit ca enigmă a reprezentării umane.
Simion Buia pendulează între Germania şi România, dar mai ales între Fotograful & actorii, Academia de Fotografie, Maschere di Venezia şi surprinzătoare diverse alte proiecte, activează între preşedinţi şi (toţi) oamenii acestora, întotdeauna din spatele camerei foto, însă mereu la locul şi timpul potrivit.
Matei Crişan a mizat de această dată pe chipuri şi culori. Seria dedicată familiei şi prietenilor trece prin filtrul unui prezent a cărui dinamică pare a avea drept unic scop revelarea mesajului carpe diem. Ceea ce astăzi este fapt banal, mâine va deveni caz exemplar, poate chiar subiect de meditaţie.
Győri Kinga îşi plasează subiectele, la propriu şi la figurat, în puncte de joncţiune ale unor lumi divergente. Fie că este vorba despre oglindire, distorsiune ori lucire, personajele sale au de ales între imobilitatea dinamică a reprezentării pe suport şi opţiunea fluidă de a evada din lucrări.
Mirela Iordache pictează, gravează, colează, intervine şi recontextualizează. După o perioadă de creaţie totemică şi una expresionist-abstractă, 2013 reprezintă pentru ea confruntarea iniţiatică a artistului cu noul val figurativ.
Alina Manole a mers pe logica cubului. Şase feţe şi în acelaşi timp o succesiune de autoportrete, totul pentru că "zarul a fost aruncat" în momentul în care s-a apucat de lucru. Obiectul său se va roti în expoziţie, dar indiferent de poziţionare, va arăta întotdeauna la fel şi mereu altfel.
Elisabeth Ochsenfeld este o artistă a mestecenilor, a jazz-ului, a Gărânei, a portretelor şi a Canta-Cantofabulelor. Axa Heidelberg - Frankfurt - Timişoara s-a prelungit acum până la Bucureşti, desigur, pentru că preşedinţii au oameni peste tot, iar o parte dintre ei şi-au dat întâlnire la Simeza.
Cosmin Petru Paulescu poate fi asemănat lui Astor Piazzolla în muzică, lui Gabriel Garcia Márquez în literatură, iar în seria de autoportrete realizate pentru Toţi oamenii preşedintelui, lui Botero. Dacă Fernando se defineşte drept "cel mai columbian dintre pictorii columbieni", Cozo este, cu siguranţă, cel mai boterian dintre artiştii alături de care expune de această dată.
Corina Sârbu s-a specializat, începând cu acest proiect, în fanzine. După Spoon Network & Other Dreams, artista, care este de fapt şi de drept designer, şi-a mobilizat forţele şi inspiraţia în direcţia mix-ului dintre colaj şi dtp. Despre orice altceva legat de acest subiect, se poate spune că mai departe, scrie-n carte.
Florin Şuţu depăşeşte natura statică metafizică şi peisajul metaforic prin care se exprimă de obicei, pentru a realiza câteva portrete şi autoportrete surprinzătoare. Originile şi diversitatea ţin de bucuria atemporală trăită în faţa şevaletului, a unei noi pânze şi a unei teme inedite.
Mihai Ungureanu a conceput şi realizat un trio giacomettian a cărui forţă îşi află potenţialul de expandare în spaţiu prin paradoxala sa fragilitate. Liniile filiforme au o viaţă proprie, între regnul vegetal şi voinţa artistică. Tema rămâne însă în sfera antropomorfului, ancorată într-un concret ce ţine de proprietăţile lemnului, ca mediu de exprimare.
Florentina Voichi nu încetează să surprindă prin fiecare mişcare artistică a sa. Perspectiva plonjantă din care i-a abordat pe cei patru oameni ai preşedintelui, pune accentul pe chipuri şi sfere, unite prin chiar morfologia lor. Cromatica joacă un rol important, într-o scenografie deloc narativă.
Expoziţia Toţi oamenii preşedintelui este prima dintr-o suită de cinci evenimente gândite a se desfăşura sub egida unui proiect mai larg, intitulat NonRealism democratic (joc antinomic de cuvinte, replică a realismului socialist). Acestea vor fi organizate între 2013 şi 2014. La finele suitei propuse, va fi realizat un catalog al celor cinci paşi întreprinşi.
Materialele foto - video rezultate vor fi arhivate şi vor cunoaşte o transpunere web atractivă pentru a putea fi accesate de orice utilizator de Internet. Vor fi organizate, de asemenea, sesiuni de comunicare privind derularea proiectului, care va fi prezentat şi în cadrul unor simpozioane internaţionale.
În afară de Toţi oamenii preşedintelui, au fost gândite şi proiectate următoarele alte evenimente:
Submarinul Roz / Pink Submarine (Îmbinare a două simboluri Pop Art: Yellow Submarine şi Pink Panter. Un grup de artişti va transforma temporar spaţiul interior al unei galerii în cel al unui submarin roz, după împărţirea acestuia în părţi distincte, trase la sorţi "în mod democratic" de participanţi. Rezultatul va fi o expoziţie atipică, în care obiectul, asamblajul, colajul, arta video, Ready Made-ul, Pop Art-ul, alături de mai noile Sound Sculptures sau Soundscapes vor juca rolul principal, în context artistic, deopotrivă non realist şi non narativ.)
Art On Devices (Instrumente electrice, electronice sau mecanice funcţionale vor deveni suport pentru pictură sau părţi morfologice ale unor obiecte artistice. Altfel spus, artiştii se vor elibera de "tirania" formelor dictate de funcţionalitate, tratându-le exclusiv ca forme volumetrice.)
Spectacle du Monde (Continuarea unui proiect expoziţional organizat de curator în 2012, Spettacolo del Mondo. Expoziţia va explora relaţiile dintre artele spectacolului şi artele vizuale, dintre static şi cinetic, dintre sunet şi imagine.)
SculptoPictoCeramica (Titlul extrapolează Pictopoezia lui Ilarie Voronca şi Victor Brauner. Artişti ceramişti, sculptori şi pictori vor expune fiecare câte două lucrări: una originală, care va fi "dată cu împrumut" pentru realizarea în alt mediu şi una luată cu împrumut de la un artist care a realizat lucrarea sa originală într-un mediu diferit. Pictura, sculptura şi ceramica îşi vor împrumuta elemente morfologice şi motive iconografice). Proiectul este coordonat de Mihai Plămădeală.
Deocamdată povestea este la început, dar începuturile sunt întotdeauna romantice.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
