Matei Vişniec
Omul din care a fost extras răul
Editura Cartea românească
Dramaturgul Matei Vişniec revine editorial cu trei piese noi, de o tulburătoare actualitate. „Omul din care a fost extras răul” este o radiografie a servituţii voluntare în care ne aruncă societatea de consum şi totala abandonare a criteriilor morale în viaţa politică. „De ce Hecuba” este piesa care forează în fundamentele lumii: acolo vom descoperi că o mamă a cărei durere devine mai apăsătoare decât greutatea însăşi a Universului are dreptul să le ceară socoteală zeilor pentru cum au conceput lumea. În sfârşit, „Cabaretul Dada” este un omagiu poetic, polemic şi critic adus curentului care, în 1916, la Zurich, în frunte cu un tânăr artist pe nume Tristan Tzara, originar din România, a dinamitat toate criteriile în artă. Omul în faţa contradicţiilor sale, violenţa care se reproduce la infinit pe spirala istoriei, arta care a devenit un mare semn de întrebare: iată subiectele abordate de Matei Vişniec în aceste comedii tragice deghizate în fabule filozofice, dar care rămân înainte de toate niste poveşti adevărate despre noi şi neliniştile noastre.
Despre „De ce Hecuba?” Matei Vişniec spunea într-un recent interviu: „Hecuba, personaj mitologic, este soţia regelui Priam, regina Troiei, care a pierdut în război nouăsprezece copii (Euripide a scris o piesă despre Hecuba). Mi s-a cerut această piesă. Dar mi-am spus cât de actuală este această dramă! Câte Hecube nu sunt din nou pe planetă, câte războaie proliferează! Aici în România parcă sunteţi mai departe de Mediterana, dar în Franţa, de pildă, războaiele din Magreb, din Siria, din Irak, din Afganistan, parcă sunt mai aproape. Deja presiunea migranţilor este mai mare pentru că toţi aceşti refugiaţi traversează Mediterana şi vin acolo. Deci iată cum revine oroarea şi deseori mă întreb de ce, de ce nu învaţă omul din greşelile trecutului. Şi în această piesă, care se joacă de câteva săptămâni la Sibiu, îmi pun întrebarea dacă nu este ceva defect în interiorul omului. Dacă noi, oamenii, nu suntem defecţi prin metafizica noastră genetică. De ce, de la o generaţie la alta nu se învaţă nimic, nu se perpetuează prudenţa, raţiunea, doar pasiunea şi violenţa. Toate aceste lucruri sunt subiecte importante. Eu le tratez în piesele mele, pentru că, până la urmă, personajul meu numărul unu este OMUL, omul şi încă o dată omul, dar cu contradicţiile sale. Pentru că nicio altă disciplină nu ajunge să foreze mai adânc în interiorul omului decât literatura şi decât teatrul.”
MateiVişniec a scris cinci romane, cinci volume de poezie şi un număr impresionant de piese de teatru, care au dat nastere la multe montări, în România şi în străinătate. Numele său a figurat pe afişe în peste 40 de ţări. Din 1987, trăieşte mai mult în Franţa şi o parte dintre piesele sale au fost scrise, de atunci încoace, în limba franceză. El este însă omul care se simte bine între două ţări, două limbi şi două culturi – cum spunea cu câţiva ani în urmă într-un interviu publicat în „Ziarul de duminică”. Una dintre vocaţiile sale este aceea de a construi „poduri culturale” .
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
