Tomul XI, partea a III-a, a Dicţionarului limbii române (tocăna-twist), publicat în anul 1983, are, pentru troleibuz, cea mai veche atestare în 1951, în revista „Viaţa Românească“. Nu este o eroare colosală dacă ne gândim strict la Bucureşti şi la introducerea efectivă a autobuzului cu troleu în Capitală, petrecută în anul 1949.
Să savurăm clipele acelea alături de presa vremii…
„Viaţa Capitalei“ din 27 octombrie 1949 făcea loc în pagina a treia unei ştiri de pe frontul muncii avântate cu care poporul român pregătea apropiata aniversare a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie (pe stil vechi) / Noiembrie (pe stil nou):
„Am anunţat ieri că muncitorii, tehnicienii şi inginerii de la STB şSocietatea de Tramvaie Bucureştiţ s-au angajat ca, în cinstea zilei de 7 Noiembrie, să termine construirea primei linii de troleibuze din Capitală, având traseul Piaţa Victoriei – Hipodromul Băneasa“.
După ce consemna sec: „Troleibuzele vor fi importate din URSS“, redacţia se extazia în faţa calităţilor… sovietice ale noului mijloc de transport:
„Un astfel de autovehicul se poate vedea la Expoziţia Industriei Sovietice din Parcul Naţional.
Troleibuzul este spaţios, având 80 locuri, fotolii îmbrăcate în piele.
Vehiculul poate atinge o viteză de 60 km pe oră.
Dispozitivul de conducere se află în partea din faţă a troleibuzului, şoferul dispunând de o manetă cu trei viteze, un dispozitiv special de semnalizare, frână, precum şi de o pedală de picior cu ajutorul căreia stabileşte circuitul curentului sau îl întrerupe.
Intrarea călătorilor se face prin uşa din spate, iar coborârea prin faţă. O placă specială, ataşată lângă uşa de intrare, este acţionată automat de către taxator, indicând în permanenţă dacă vehiculul este complet ocupat sau mai are locuri libere.
Un avantaj preţios pentru troleibuz este faptul că troleul este foarte mobil.
Vehiculul se poate astfel deplasa, în stânga sau în dreapta circuitului electric, cu circa 2,5-3 metri, putând astfel ocoli cu uşurinţă orice obstacol situat în dreptul firului“.
Cu două zile înaintea marii sărbători, care nu era a poporului român, dar pe care acesta o întâmpina robotind cu drag şi spor, ziarul îşi liniştea cititorii, informându-i că „Muncitorii, tehnicienii şi inginerii de la STB şi-au înteţit eforturile pentru ca în cinstea aniversării Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie să fie dată în circulaţie prima linie de troleibuze“. Şi nu scăpa ocazia de a le oferi un exemplu de responsabilitate muncitorească: „La terminarea la timp a acestei lucrări, personalul STB-ului a contribuit şi prin muncă voluntară. La lucrările la săpatul gropilor pentru stâlpi şi a şanţurilor pentru cabluri au dat un sprijin hotărâtor, afară de muncitorii de la Secţia reţele, şi personalul de la alte secţii. S-a distins în mod deosebit Secţia de pază şi ordine“.
La o zi după marea sărbătoare, aflăm cum a fost inaugurată prima linie de troleibuz a Bucureştiului (foto 1, 2), care unea Calea Victoriei cu Hipodromul de la Băneasa (încă nedărâmat):
„Duminică dimineaţa a avut loc inaugurarea primei linii de troleibuze în Capitală, care a fost realizată graţie ajutorului preţios al Uniunii Sovietice şi concursului tehnic al inginerilor sovietici.
La inaugurarea care s-a făcut în Piaţa Victoriei, punctul de unde începe linia, au fost de faţă: tov. Gh. Gheorghiu-Dej, secretar general al C.C. al P.M.R., prim vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Al. Drăghici, membru în C.C. al P.M.R., secretarul Organizaţiei de Bucureşti a P.M.R., Gh. Gaston Marin, ministrul Energeiei Electrice, membri ai Comitetului Provizoriu al Capitalei, ing. I. Mincu, director general al STB, precum şi numeroşi muncitori şi tehnicieni care au lucrat la executarea liniei“.
După ce prezintă caracteristicile constructive şi avantajele minunii tehnice venite de la Răsărit, ziarul notează entuziasmul bucureştenilor aflaţi – desigur, întâmplător – în zonă:
„Tineretul, care se găsea în mare număr pe şosea, participând la crosul «Să întâmpinăm 7 Noiembrie», oamenii muncii care mergeau în grupuri să viziteze Expoziţia Industriei Sovietice, precum şi populaţia care se afla pe traseu, şi-au manifestat prin aclamaţii satisfacţia pentru această importantă realizare“.
Să ne închipuim cât de mare ar fi fost satisfacţia dacă troleibuzul ar fi circulat în acea zi! Căci, din păcate, „Prima linie de troleibuze din Capitală va fi dată în circulaţie joi, 10 noiembrie, pe traseul Piaţa Victoriei – Hipodromul Băneasa“.
Pe 11 noiembrie, într-un reportaj pornit pe pagina 1 şi continuat pe pagina a doua, tov. ziarist Ieronim Şerbu relatează cum a decurs prima călătorie cu troleibuzul. Să-l urmărim, admirând atmosfera de curăţenie sufletească şi de sinceră credinţă în valorile noii societăţi:
„De la caleştile boiereşti, care-şi plimbau agale trândavii stăpâni, tolăniţi pe perinile moi, până la acest vehicul elegant şi modern, care este troleibuzul, s-a consumat o întreagă epocă.
Au dispărut şi caleştile şi chiolhanurile din restaurantele de lux, tăinuite în grădinile umbroase şi «romantice» de la şosea. Apariţia troleibuzului în Piaţa Victoriei, în peisajul tomnatic, cu castani ruginiţi, care se desprind uşor din pâcla străvezie şi albastră, aduce un element nou, care se încadrează perfect în poezia citadină. Este o poezie vie, în care pulsează ritmul activităţii continue…
În Capitala noastră, care a devenit un oraş al muncii, cu nenumărate fabrici în împrejurimi, mijlocul de locomoţiune constituie una din problemele foarte însemnate. Refacerea şi modernizarea transportului – lăsate în trecut în seama unor societăţi particulare, care urmăreau să stoarcă beneficii cât mai mari, oferind oamenilor muncii cele mai proaste condiţii de călătorie – este acum o preocupare constantă, a celor în drept.
Mulţi dintre noi îşi amintesc de autobuzele hodorogite, înguste şi murdare, în care erai silit să călătoreşti înghesuit până ţi se oprea răsuflarea, ferindu-ţi ţeasta, să nu ţi-o striveşti de plafonul scund. Dacă voiai să cobori la Poştă, te pomeneai la bulevardul Mărăşeşti şi numai după o luptă aprigă cu coatele şi cu picioarele izbuteai să părăseşti autobuzul, care era înclinat într-o parte şi încărcat de călători. În acest chip, oamenii ajungeau la fabrici, la birouri, istoviţi înainte de a fi început să lucreze şi adesea şi cu hainele rupte. Această grea moştenire a trecutului este încet, încet lichidată. Un ajutor preţios în această direcţie l-am primit din partea Uniunii Sovietice, prin punerea la dispoziţie a primelor cinci troleibuze şi a specialiştilor necesari pentru a instrui personalul nostru în mânuirea acestui vehicul perfecţionat.
Salonul mobil. Din primele ore ale dimineţii, muncitorii de la Competrol, funcţionarii, elevii au intrat în acest vehicul neobişnuit pentru ei, cu sentimentul noutăţii şi al surprizei. Privit din afară, troleibuzul cu cele două antene de metal ale sale, prinse de firele electrice, pare un automotor elegant şi puternic. Oamenii privesc cu mirare acest mijloc de locomoţie modern, expresie a înaintatei tehnici sovietice. Fotoliile confortabile, spaţiul larg, cabina şoferului separată de public, toate la un loc creează o atmosferă de siguranţă şi de voie-bună. Din perfecţiunea sa tehnică, din felul în care este construit, încăpător, se vede grija care există în Uniunea Sovietică faţă de oamenii muncii, dorinţa de a le asigura maxim de confort.
Troleibuzul are 42 de locuri pe scaun şi 20 în picioare. În clipa în care porneşte, ai impresia că lunecă pe şine. În afară de faptul că e spaţios, el prezintă o serie de alte avantaje. Spre deosebire de tramvai, în faţa unui obstacol troleibuzul se poate deplasa în dreapta şi-n stânga până la o distanţă de 4 şi jumătate metri. Mânuirea lui este mai uşoară decât cea a autobuzului. Oprirea în staţii se face aproape nesimţită.
Suntem în prima cursă vreo 30 de persoane. Ne grăbim să intrăm mai repede în troleibuz, dar înăuntru aproape că ne pierdem. Încercăm canapelele, săltându-ne încetişor. Sunt moi şi adânci. Alături de mine şade Ceicu Constantin, mecanic la fabrica de in şi cânepă „Producţia” Baloteşti. Îşi întinde bine picioarele şi surâde. Sunt intrigat şi-l întreb:
– De ce zâmbeşti, tovarăşe? Nu-ţi place troleibuzul?
– Nu-mi place? se miră el. Ba mă simt foarte bine. Da parcă nu-mi vine să cred că avem şi noi troleibuze, că pot să mă întind şi eu ca muncitorii sovietici, la largul meu, fără să-mi atârne unul în spinare.
– Da, dar sunt puţine, interveni cineva de alături.
Ceicu Constantin îl măsură scurt, din cap până-n picioare, de parc-ar fi vrut să-l pătrundă, să-şi dea seama cu cine stă de vorbă, apoi se îmblânzi:
– Păi, tovarăşe, d-ta vrei să facem totul dintr-odată? Astăzi n-avem decât cinci troleibuze, mâine o s-avem mai multe, ca să-nlesnim transportul muncitorilor dintr-un colţ la celălalt al oraşului, dar în bună măsură asta depinde şi de noi. Dac-om munci… Nu crezi, tovarăşe?
– Aşa-i, aşa-i, mărturisi domol celălalt.
– Mai tăceţi, măi oameni buni, că-mi stricaţi tihna, spune Stan Predeal din Videle, care a venit împreună cu un grup de ţărani muncitori să viziteze Expoziţia Sovietică. Halal de sculă. Merge parcă-i unsă.
Oamenii izbucniră în râs. La staţia Monetăriei se urcară alţi călători. Toţi aveau aceeaşi curiozitate şi surpriză în priviri. Primul dintre ei era un bărbat înalt, roşcovan, cu ochi albaştri. Îşi rotea privirea prin troleibuz, apoi se duse până-n faţă, la cabina şoferului. Îl chema Buhomciuc Constantin, electrician la staţia Obor. El are sarcina să revizuiască linia electrică Băneasa-Herăstrău.
– Sunt de la cinci dimineaţa pe teren, îmi spune. Abia am aşteptat să iasă troleibuzul. Acum mă duc până la Hipodrom. Frumos, tovarăşe, exclamă cu admiraţie, aşezându-se cu băgare de seamă: Parcă e într-un salon.
– Poţi să dormi liniştit, ca într-un pat moale, vorbi unul din grupul de ţărani de la Videle.
– De dormit să dormi acasă. Troleibuzul e ca să-ţi faci treaba mai repede şi să nu te-ndese vecinul, până-ţi iese sufletul pe gură, spuse Stan Predeal.
Intră în vorbă şi fruntaşul Dragu Tudor, curier la MAN şi Obloşan Ion, funcţionar la Comisia de Organizare a Cooperaţiei.
– Ehe, face Dragu Tudor, alături de Uniunea Sovietică, nu ne temem de nimic. Aţi fost la Expoziţie, aţi văzut acolo ce maşini, ce tehnic? Nu degeaba se spune că tehnica sovietică e cea mai avansată din lume.
– Stai, tovarăşe, să spun şi eu ceva, vorbi Obloşan. Un prieten de-al meu a fost acum un an în Italia, la Roma. O societate italiană a adus nişte troleibuze americane, «marfă de la foc». Mai bune sunt autobuzele noastre, zicea el, decât troleibuzele alea, darămite să se compare cu troleibuzele sovietice!
– Ce zor au fabricanţii, pe ei îi interesează banii, nu să călătorească omul ca lumea.
«Dau şi 20 de lei să mă plimb cu troleibuzul». La ultima staţie, troleibuzul se goleşte. Ţăranii de la Videle coboară la Arcul de Triumf. În clipa când să cobor şi eu, îmi sări înainte un băieţaş de 10 ani, care se şi agăţase de scară.
– Măi, măi, da grăbit mai eşti. Nu ne laşi mai întâi să coborâm?
– Păi, vreau să văd şi eu troleibuzul, răspunse stânjenit, scuzându-se.
– Şi unde fugi? mă interesez eu, dar el se şi afla la celălalt capăt al troleibuzului, inspectând cu curiozitate canapelele, ferestrele, intrând în cabina şoferului şi punându-i întrebări.
– Cum merge, tovarăşe, troleibuzul? i se adresă şoferului Pârvulescu, fost conductor de autobuz.
Tovarăşul zâmbeşte îngăduitor:
– Vino să-ţi arăt. Uite, vezi, aici este volanul ca la maşină. Jos sunt pedalele. Una este pentru contact, iar cealaltă pentru oprire. Când apăs pe pedala din dreapta se face contactul electric şi porneşte troleibuzul. Ai înţeles?
– Am înţeles, îi răspunse mulţumit Anatol Oprea, elev în clasa a 3-a elementară la şcoala 30 băieţi.
– Dar bilet ai luat?
– N-am luat.
– Păi vezi, nu-i cinstit…
– Nu zău, am uitat. Iau acum.
– Sau nu vrei să dai 8 lei, glumeşte şoferul.
– Dau şi 20 să mă plimb cu troleibuzul, strigă el, convins. Dar acum n-am timp, mă duc la şcoală.
Când troleibuzul intră din nou în Piaţa Victoriei, pâclele albastre se topeau în zare şi rumoarea vie a oraşului devenea tot mai adâncă, în timp ce o sirenă, foarte departe, spinteca aerul, dând semnalul că e în toi o nouă zi de muncă…“
Cât de frumos scriau pe vremea aceea tovarăşii reporteri şi cât de frumoasă era viaţa!
Cuvinte-cheie:
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
