„Impactul picturii lui Teodor Botiş cu spectatorul expoziţiei se produce direct, aş spune arzător. După secunda de stranie intrare într-un univers cu un alt punct de fugă, fenomenul de surpriză începe să se distileze în spaţiile colorate, propunând un dramatism liric şi, în acelaşi timp, asumându-şi o epică de tip romantic, ridicând mişcarea sentimentelor concrete la graţia ideii abstracte.” Probabil foarte mulţi ar adera instantaneu la spusele lui Nichita Stănescu din 1983, care s-au potrivit oricărei expoziţii a maestrului clujean, inclusiv albumului pe care îl prezentăm acum.*)
Teodor Botiş e un pictor clujean, născut la 20 august 1938 la Gherla, absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, în 1962, membru UAP din 1969, conferenţiar universitar la Academia de Arte Vizuale şi Design din Cluj-Napoca, cu zeci de expoziţii personale la activ, participant la peste 300 de expoziţii de grup, în ţară şi în străinătate, cu lucrări în colecţii personale şi muzee din foarte multe ţări, cu numeroase distincţii şi premii.
Albumul de faţă a fost lansat la 10 iulie, la Galeria Senso din Bucureşti, în prezenţa unui public numeros, la închiderea unei expoziţii în care au fost prezentate 80 de picturi realizate de artist în ultimii cinci ani. Cuprinde lucrări reprezentative din creaţia artistică a maestrului, însemnări ale unor reputaţi critici de artă, scriitori şi exegeţi în domeniul artei şi culturii, alături de imagini ce surprind evenimente speciale din viaţa unuia dintre cei mai importanţi artişti plastici clujeni contemporani. E remarcabil cât de mulţi sunt cei care au avut ceva de spus în legătură cu pictura lui Teodor Botiş: Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania, Anca Vlad, Aurel Rău, Alexandru Căprariu, Delia Vlad, Erdoş Tibor, Florin Mitroi, Gabriela Bidu, George Stanca, George Arion, Grigore Arbore, Horea Horşea, Ilie Călian, Ion Frunzetti, Ion Sălişteanu, Ionel Haiduc, Livia Drăgoi, Marin Sorescu, Michaela Bocu, Mircea Deac, Mircea Grozdea, M. Augustin, Negoiţă Lăptoiu, Nemeth Iulia, Nichita Stănescu, Oana Cristea Grigorescu, Radu C. Constantinescu, Radu Maier, Rodica Rarău, Romulus Guga, Vasile Drăguţ, Vasile Grigore, Victoria Anghelescu, Viorica Guy Marica, Virgil Mocanu.
„Pentru mine pictura este o mare iubire, o iubire căreia trebuie să i te dăruieşti total, cu durere, cu suflet, cu pasiune şi cu optimism şi să ai sentimentul că totul tinde spre desăvârşire...”, spune pictorul, unul dintre cei mai muncitori artişti plastici, care lucrează zi de zi, chiar şi la vârsta de acum. „Vreau să descriu acel moment de fericire, când la trei-patru dimineaţa mă trezeam şi pictam, aşteptând să se facă lumină să văd mai bine culorile”, mai spune Teodor Botiş.
Spicuim câteva dintre observaţiile privitoare la pictura artistului:
„Îl ştim pe Teodor Botiş şi îi admirăm factura, arta inconfundabilă, după cum îi aşteptăm mereu noile capturi de visuri şi esenţializări, cu acelaşi interes. Pictura lui, ca o pasăre care se postează în pomul lumii şi cântă. În acelaşi timp însumare şi proiecţie. La el concură deopotrivă doi factori: ideea (deliberările) şi afectivul, un lanţ de stări emotive.” (Aurel Rău)
„Materialitatea culorii, palpabilitatea ei, discreta ei atingere de vizualitatea spectatorului creează o cordialitate pe care nu o putem defini prin noţiune, ci numai prin interacţiunea dintre punctul de emisie format din planul tabloului şi punctul de recepţie al contemplării implicate în actul estetic.” (Nichita Stănescu)
„Pornind de la esenţa lucrurilor, artistul ajunge la seducţia culorilor cristaline ingenios orchestrate. Pictura lui devine astfel o artă a metaforelor şi a poeziei. În exaltarea sa de constructor, realitatea este concepută în semne topografice, ca o hartă, fiindcă analiza îl conduce pe artist la semne cvasiabstracte.” (Mircea Deac)
În 2001, colaboratorul nostru permanent, criticul de artă Cornel Radu Constantinescu, scria într-un admirabil articol în „Ziarul de Duminică”, existent în album, poate una dintre cele mai acute prezentări a maestrului. Articolul din care reproducem un paragraf se chema „Un paradis înrămat”: „Teodor Botiş are o substanţă tradiţională, o rusticitate la vârsta primordialităţii, o stabilitate care presupune rădăcini adânci, solide, vechi. În acelaşi timp, pictorul vădeşte o accentuată modernitate. Formula stilistică exprimă personalitate, o perspectivă generalizatoare, o pură abstragere din contingent. Practic, ne aflăm în faţa unei irepresibile puteri de a inventa forme, în limite bine conturate şi totodată neaşteptat de suple şi cuprinzătoare. (...) El face pictură şi nu reluări despre pictură.”
*) Teodor Botiş – Editura Alicat. Coordonatori: Teodor Botiş, Manuela Botiş. Fotografii – Szabo Tamas. Albumul a fost tipărit cu sprijinul Programului Catena pentru artă
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
